R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1846/2013

Ședința publică de la 11 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ N___

Judecător G_______ B______

Judecător F_____ FLORENȚA

Grefier R_____ M______ ȘOFRONICI

Pe rol se află soluționarea recursului privind pe recurent S_____ I__ împotriva sentinței civile nr.4744/10.04.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos. XXXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent av. F_____ N______ L____, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind intimatul. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiata cercetarea judecătoreasca și acordă cuvântul pe fond.

Recurentul prin reprezentant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Tribunalul, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 150 Cpciv, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței nr.4744/10.04.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos. XXXXXXXXXXXXX, constată următoarele:

Prin sentința nr.4744/10.04.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos. XXXXXXXXXXXXX prima instanță a admis în parte plângerea formulată de petentul S_____ I__, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____. A dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/14.01.2013 întocmit de I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/14.01.2013, petentul S_____ I__ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru că în data de 14.01.2013 ora 00.01, a alertat organele de poliție prin serviciul 112, fără un motiv întemeiat, pe fondul unor certuri cu mama sa. În drept, au fost reținute prev. art. 32 alin. 1 lit. a din OUG nr. 34/2008 și a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Totodată, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului de constatare a contravenției.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 34/2008 au drept scop furnizarea către cetățeni a Serviciului de urgență 112 care asigură preluarea apelurilor de urgență de la cetățeni și, după caz, transmiterea acestora către agențiile specializate de intervenție, sau al prelucrării lor și alertării directe a echipajelor de intervenție în vederea asigurării unei reacții imediate, uniforme și unitare pentru soluționarea urgențelor.

Potrivit art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2008, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 la 1000 lei, apelarea abuzivă a numărului unic pentru apeluri de urgență 112.

Instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Instanța a reținut că prin plângerea formulată, petentul a recunoscut că a solicitat telefonic intervenția echipajului de poliție, dar nu în mod nejustificat, ci determinat de situația conflictuală în care se afla cu mama sa.

Instanța a reținut faptul că petentul este o persoană care suferă de tulburarea schizoafectivă, așa cum rezultă din actele medicale depuse de acesta la dosar și ținând cont și de susținerile sale cum că este posibil să nu își poată controla acțiunile, și având în vedere și conflictul cu mama sa, instanța a constatat că apelarea serviciului 112 nu a fost abuzivă.

Având în vedere cele arătate mai sus, întrucât nu s-a făcut dovada că petentul a săvârșit contravenția arătată în cuprinsul procesului-verbal, în baza dispozițiilor art. 34 al.1 din O.G. 2/2001 care consacră principiul legalității răspunderii contravenționale, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul S_____ I__ și a anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/14.01.2013.

Potrivit art. 274 Cod pr. civila, partea care cade în pretentii este obligată, la cerere, să platească cheltuielile de judecată. Faptul admiterii plângerii contravenționale nu dovedește în mod absolut ca intimatul a căzut în pretentii. Sintagma „cade în pretentii” se impune a fi verificată în cadrul fiecarui litigiu în parte, în raport de specificul acestuia. Având în vedere că petentul nu a prezentat agentului constatator toate înscrisurile pe care le-a înfățișat în fața instanței, acesta nu poate fi culpabil de aplicarea sancțiunii contravenționale și nu se poate considera că a căzut în pretenții, ca urmare a admiterii plângerii contravenționale.

Astfel că, instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei, constând în onorariu de avocat, formulată de petent.

Împotriva sentinței civile nr.4744/10.04.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos. XXXXXXXXXXXXX, a declarat recurs, petentul recurent S_____ I__ la data de18.06.2013, prin care a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate, în baza art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, modificat și completat, iar în urma modificării, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat, precum și menținerea celorlalte dispoziții prevăzute în hotărârea instanței de fond. De asemenea, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

În motivare a menționat faptul că instanța a reținut aceste aspecte, fără a exista dovezi în acest sens, care să fi fost depuse la dosarul cauzei de către intimat.

Mai mult, este greu de crezut că starea de hiperiritabilitate în care se afla petentul la data săvârșirii presupusei fapte contravenționale a fost trecută cu vederea de agentul constatator, care a aplicat sancțiunea contravențională, fără a solicita explicații din partea petentului sau a familiei acestuia cu privire la starea sa de sănătate.

în drept, a invocat dispozițiile art. 274 și urm., art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă, modificat și completat.

Intimatul nu a formulat întâmpinare in cauza.

Analizând recursul declarat, in baza art. 304 si 304 ind. 1 C.pr.civ., prin prisma motivelor invocate și din oficiu, a actelor de la dosar, a probelor administrate in cauza si a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, se constată că recurentul critică sentința primei instanțe doar sub aspectul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Din prevederile art.274 C.pr.civ. rezultă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care, prin atitudinea sa, a condus la efectuarea unor cheltuieli cu procesul de partea care a câștigat, aceasta din urmă fiind îndreptățită la restituirea acestora.

În speță, în mod corect a reținut prima instanță că intimatul nu este în culpă pentru sancționarea contravențională a petentului, câtă vreme agentul constatator nu a avut cunoștință de starea petentului care l-a determinat să apeleze numărul unic pentru apeluri de urgență 112 fără un motiv întemeiat. Agentul constatator a constatat doar că apelarea la 112 a fost abuzivă și că sunt întrunite condițiile art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2008 și a procedat la sancționarea contravențională a recurentului. În aceste condiții lipsește culpa procesuală a intimatului, temei al acordării cheltuielilor de judecată.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul formulat de recurentul petent sub aspectul cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, precum și cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de către recurent S_____ I__ împotriva sentinței civile nr.4744/10.04.2013 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX in contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Fără cheltuieli de judecata.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 Octombrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

R_____ N___ G_______ B______ F_____ FLORENȚA

(plecat la CAT, pentru care

semnează Președintele secției C__ Jud. G_______ B______)

GREFIER

R_____ M______ ȘOFRONICI

Red. RN

Tehnored. R.Ș. 08 Noiembrie 2013

Prima inst. jud: M_____ E____ S____

Red 2 ex