ROMANIA
TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Președinte : L____ J___
Judecător : I___ D____
Grefier : C_______ S_______
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul M______ V_____ împotriva sentinței civile nr. 4773 din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantului – avocat R____ R______ F_____ din Baroul A___, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Reprezentantul apelantului arată că nu are de formulat cereri de probațiune ori cereri prealabile.
Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât este de acord partea prin reprezentant cu dezbaterea căii de atac la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile și în instanța de apel potrivit prevederilor art. 482 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra apelului în cauză.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 384 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.
Constată că prin sentința civilă nr. 4773 din 24.09.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___, a fost respinsă plângerea formulată de petentul M______ V_____ împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/11.06.2015 întocmit de IPJ A___.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/11.06.2015 întocmit de IPJ A___, reținându-se că la data de 11.06.2015 a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea A____ V_____ din A___, din direcția Piața F______ către gară și, ajungând la intersecția cu _______________________ trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.
Verificând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia, instanța de fond a constatat că în cauză nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare, astfel că, sub acest aspect, procesul-verbal este legal încheiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că, fiind vorba despre fapte constatate ex propriis sensibus (personal) de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Se arată că petentul a contestat temeinicia procesului-verbal de contravenție, invocând că nu a trecut pe culoarea roșie, însă nu a dovedit în niciun fel susținerea sa, pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal, limitându-se doar la a solicita ca intimatul să depună probe cu privire la săvârșirea contravenției, pretinzând astfel probe aproape imposibile în cazul acestui tip de contravenție (trecerea pe culoarea roșie a semaforului), datorită modului său instantaneu de săvârșire.
Instanța a apreciat că neprezentarea de către intimat a unor clișee foto sau a unor martori care să fi fost atenți la semafor în secundele respective nu poate duce la concluzia că fapta contravențională nu a existat, iar în lipsa vreunei dovezi, ori a vreunui element care să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, sau cel puțin un dubiu, instanța considerat că situația de fapt prezentată prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a stabilit că plângerea contravențională formulată de petent este nefondată, astfel că a respins-o cu consecința menținerii procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul M______ V_____ solicitând admiterea apelului cu consecința admiterii plângerii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului petentul a susținut că intimatul avea posibilitatea tehnică de a produce probe prin care să dovedească săvârșirea faptei contravenționale având în dotare camere video care înregistrează desfășurarea traficului, în acest fel nemaiputând opera aprecierea polițistului sau a instanței și fiind opozabile absolut contravenientului.
Consideră petentul că în condițiile în care există tehnologie capabilă să înregistreze traficul rutier este de neconceput constatarea eventualelor fapte contravenționale prin percepția agentului constatator.
În schimb consideră petentul, conducătorul auto are extrem de limitate posibilitățile de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal de contravenție și de a-și dovedi nevinovăția.
Prin întâmpinare intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării intimatul a susținut că procesul verbal contestat este legal, fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG.2/2001, petentului nefiindu-i cauzată nicio vătămare care potrivit art. 105 alin.1 Cod procedură civilă să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin proces-verbal, motivele invocate de către petent nefiind susținute de dovezi care să conducă la concluzia unei stări de fapt diferită față de cea consemnată în procesul-verbal.
Procesul-verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului constatator, astfel că are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară, cu garanții reale de obiectivitate.
Potrivit O.G. nr. 2/2001 polițistului i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe prin propriile simțuri cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit actele întocmite bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie, care nu este însă una absolută.
Prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept proces-verbal de contravenție, nu este contrară disp. art. 6 par. 2 din C.E.D.O. urmând a se analiza de la caz la caz dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ce privește dreptul la apărare al petentului.
A susținut că asemenea fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat întrucât pot avea drept consecință producerea de pagube materiale importante și pot avea consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic ori vătămarea integrității lor fizice.
Pentru motivele invocate, intimatul a susținut că nu se evidențiată elemente care sa justifice reindividualizarea sancțiunii aplicate.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/11.06.2015 întocmit de IPJ A___, reținându-se că la data de 11.06.2015 a condus autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea A____ V_____ din A___, din direcția Piața F______ către gară și, ajungând la intersecția cu _______________________ trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în prezența contestatorului care a semnat pentru luare la cunoștință, iar la rubrica alte mențiuni a fost înscris „nu sunt”
Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie fiind expuse considerentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției.
Corect a reținut prima instanță că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar pe de altă parte, în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție. Iar în acest sens există necesitatea stabilirii unui echilibru între această prezumție de nevinovăție și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, astfel că raportând aceste considerații la prezenta pricină în care fapta a fost constatată direct de către agentul de poliție, petentul la momentul încheierii procesului verbal de contravenție nu a negat săvârșirea acesteia în mod expres arătând că nu sunt obiecțiuni or așa fiind se poate concluziona în sensul însușirii de către petent a stării de fapt din procesul verbal în ce privește nerespectarea culorii roșii a semaforului electric.
Apărările invocate de către petent în sensul dovedirii faptei prin înregistrări video sunt nefondate în condițiile în care în ce privește modul de constatare al contravenției, nimic din lege nu se opune ca abaterile să fie constate personal de către agenții constatatori. Mai mult, art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prevede expres că „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.” Este adevărat că art. 109 alin. 2 din OUG nr.195/2002 face referire la o posibilitate complementară, legiuitorul folosind conjuncția „și”, dar textul în cauză se referă la acele contravenții a căror constatare presupune folosirea unei aparaturi tehnice, precum depășirea limitei de viteză, aspect care, într-adevăr, nu poate fi apreciată de către o persoană prin propriile simțuri.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, amendă și suspendarea dreptului de a conduce, correct prima instanță s-a raportat atât la gradul de pericol social al faptei, cât și la circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 considerând că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat deoarece riscul producerii unor accidente pentru nerespectarea unor reguli elementare de circulație precum cea de față este foarte ridicat, astfel că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile aplicate contravenientului.
Tribunalul reține și că nu se pune problema ca în cauză să-i fi fost încălcat petentului dreptul la un proces echitabil reglementat prin art. 6 din CEDO și nici prezumția de nevinovăție de care este adevărat că trebuie să se bucure cu valoare de principiu orice persoană acuzată de săvârșirea unei contravenții, ignorându-se însă de către partea apelantă că nici aceasta din urmă nu este una absolută ci de asemenea relativă, putând fi înfrântă în măsura în care nu se coroborează cu celelalte dovezi despre care s-a făcut vorbire în alineatul precedent al deciziei de față, ignorându-se de către partea care a exercitat calea ordinară de atac că însăși prezumțiile sunt probe cum fără nici un echivoc rezultă din dispozițiile de la susbsecțiunea a 3- a „Probele” ale secțiunii 2 din capitolul II – Titlul I al cărții a II-a din Noul Cod de procedură civilă, stabilind însuși legiuitorul, că prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau chiar judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut (art. 327), în condițiile în care art. 329 din același Nou cod de procedură civilă statuează că pentru acele prezumții care sunt lăsate la înțelepciunea judecătorului, acesta se poate baza pe ele doar atunci când au greutatea și puterea să nască probabilitatea faptului pretins precum în speță.
În concret a stabilit în cele din urmă cu temei prima instanță întemeiat pe întregul probatoriu că nu există dubiu privitor la fapta săvârșită de către petent, valorificând judicios și jurisprudența europeană despre care s-a făcut vorbire în considerentele sentinței pronunțate.
Finalmente instanța de fond a realizat justul echilibru care se impune între prezumțiile amintite deja pe parcursul considerentelor hotărârii judecătorești de față fiind luată în calcul gravitatea mizei și păstrate drepturile la apărare (cauza Telfner împotriva Austriei și cauza Salabiaku împotriva Franței), fiind așadar întemeiate apărările din întâmpinare ale intimatului pe care le-a formulat la instanța de control judiciar.
Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de petentul M______ V_____ împotriva sentinței civile nr. 4773 din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul M______ V_____ CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în A___, ___________________, ________________, împotriva sentinței civile nr. 4773 din 24.09.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2016.
Președinte Judecător
L____ J___ I___ D____
Grefier
C_______ S_______
Se comunică:
Apelantului – M______ V_____ - cu domiciliul în A___, ___________________, ________________,
Intimatului – I____________ de Poliție al Județului A___ - A___, __________________, nr. 17-19,
Red. I.D./29.01.2016
Tehred. C.S./ 4 ex/2 ______________
Prima instanță – A_____ N____
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025