ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A II-A CIVILA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA NR. 1225/A/2015

Ședința publică din 21 septembrie 2015

PREȘEDINTE M____ L____ M_____ -judecător

G____ M____ -judecător

G_____ A_______ C_______ -grefier

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de C______ I___ V_____ împotriva sentinței civile nr. 90 din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Instanța, constatând că nu mai sunt probe de administrat, a reținut cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 90 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria D___, s-a respins plângerea formulată de petentul C______ I___ V_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 13.08.2014, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat de intimat la data de 13.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin. (1) lit. h) si i) din H.G. nr. 1391/2006, sancționata de art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002. Totodată s-a dispus și măsura administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.

În sarcina petentului s-a reținut că, în data de 13.08.2014, ora 09:18, in timp ce conducea autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7 prin localitatea Câmpuri S_____, din direcția A___ spre D___, a efectuat depășirea autoutilitarei cu numărul XXXXXXXXX, care tracta semiremorca XXXXXXXXX condusa de numitul C_____ S____ în zona de acțiune a indicatorului ”depășirea interzisă” și peste marcajul cu linie continua simpla ce desparte cele doua sensuri de mers.

În procesul verbal au fost consemnate și mențiunile petentului, conform cărora autovehiculul politiei HD 132 nu folosea semnalizare acustica, iar autoturismul semnaliza pentru ieșirea de pe carosabil.

În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data întocmirii procesului verbal contestat.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. 2/2001, potrivit cărora „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Din analiza conținutului actului atacat, a reieșit că acesta cuprinde mențiuni privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, contravenientul este individualizat corespunzător, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost clar descrisă si au fost indicate locația și data comiterii faptei. De asemenea, procesul verbal este semnat de agentul constatator.

Asadar, instanța a reținut că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Analizând temeinicia procesului verbal, în prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanta a reținut că petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei (4 puncte amendă x 90 lei) pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h) si i) din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006, care interzic depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" si atunci când, pentru efectuarea manevrei, se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Fapta de a depăsi neregulamentar este sanctionată de dispozitiile art. 100 alin. (3) lit. e) din O.G. nr. 195/2002, cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 30 de zile.

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimatul a depus la dosarul cauzei planșe fotografice și raportul agentului constatator, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate.

Cu privire la fapta contravențională având ca obiect efectuarea manevrei de depășire interzisă, instanța a reținut în drept că, potrivit art. 45 alin.1 din OUG nr. 195/2002, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial, iar conform art. 120 alin.1 lit. i din HG nr. 1391/2006, depășirea este interzisă în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" precum și atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Totodată, conform art. 100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002 “constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile (…) nerespectarea regulilor privind depășirea”

Din analiza planșelor fotografice efectuate de agentul constatator la momentul săvârșirii faptei, se poate observa cu evidență că petentul a efectuat manevra de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu.

Pentru a întări aceste argumente, instanța a reținut și că fapta contravențională a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, context în care va avea în vedere interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza H______ c. României, paragraf 12, în sensul că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei și mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței și Adoud împotriva Franței]. În cauză instanța reține că prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal nu a fost răsturnată de petent prin probele solicitate de acesta, fiind însă susținută de planșa foto depusă de intimat (fila 17, 18) din cuprinsul căreia rezultă fără putință de tăgadă fapta săvârșită de petentă.

Așadar, probele produse de intimat vin să întărească propriile constatări ale agentului de poliție rutieră iar petentul nu a făcut proba contrară acestora, astfel încât procesul verbal se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și legalitate și demonstrează vinovăția petentului în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

În consecință, cum prezumția de temeinicie a procesului verbal constatator nu a fost răsturnată, instanța a apreciat că nu există dubii în ceea ce privește existența faptelor și a vinovăției petentului iar sancționarea acestuia este temeinică și legală.

Este adevărat că, potrivit art. 7 alin. (3) din OG nr. 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă această din urmă sancțiune nu este prevăzută și de actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Instanța a apreciat că nerespectarea regulilor privind manevra de depășire reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere (OUG nr. 195/2002), al cărei scop enunțat în art. 1 alin. (2) este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public.

Este obligația fiecărui conducător auto să adopte o conduită în trafic care să-i permită respectarea tuturor regulilor de circulație, menite să-i protejeze pe ceilalți participanți la trafic, iar depășirile trebuie efectuate doar în condiții de siguranță rutieră, numai pe un tronson de drum unde se permite acest lucru.

Faptei petentului nu i poate atribui un grad de pericol social redus, întrucât această contravenție nu este una de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, adică a unui accident rutier, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează.

Instanța a reținut că nu au fost demonstrate, în prezenta cauză, circumstanțe de ordin personal sau real care să dovedească gravitatea redusă a faptei, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt conducător auto care nu respectă dispozițiile legale în materia circulației pe drumurile publice iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este oportună, întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.

În concluzie, instanța a apreciat că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce sunt nu doar legale, ci și temeinic dispuse față de modul concret de săvârșire, numai astfel putând fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.

Față de toate aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională ca netemeinică.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel C______ I___ V_____, solicitând admiterea acestuia, constatarea nelegalității și netemeiniciei sentinței atacate și modificarea acesteia, cu consecință admiterii plângerii formulate și anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu repunerea sa în situația anterioară încheierii acestuia.

În motivare a arătat că nu a comis nicio contravenție, permisul fiindu-i reținut fără motiv,iar amenda aplicată este ilegală.

Cu referire la procesul verbal întocmit, a susținut că acesta este lovit de nulitate absolută, deoarece din cuprinsul acestuia nu rezultă locul unde s-a produs contravenția.

Prin întâmpinare, intimatul IPJ Hunedoara a solicitat respingerea apelului , susținând că existența faptei contravenționale reiese din documentele anexate la dosar, iar apelantul nu a adus probe noi în apărare.

În ce privește legalitatea întocmirii procesului verbal, a susținut că acesta respectă condițiile impuse de lege privind forma și fondul , neexistând cauze de anulare a acestuia.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:

Locul savârșirii faptei este indicat în actul atacat de la f.6, respectiv localitatea Câmpuri S_____, iar lipsa obiecțiunilor sunt sancționate cu o nulitate relativă care își produce efectele dacă se dovedeste o vătamare, or, susținerea lor motivată și probată în fața instanței înlătură vătămarea.

Prevederile art.16, 17 din OG 2/2001 sunt respectate, astfel actul atacat este legal întocmit.

Din succesiunea foto de la f.18-19, rezultă că petentul a depășit în zona interzisă atât prin indicator cât și marcaj continuu.

In consecință, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat o soluție temeinică si legală, astfel în temeiul art. 34 din OG nr. 2 /2001 și art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul introdus de către C______ I___ V_____ împotriva sentinței civile nr. 90/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 21.09.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

M____ L____ M_____ G____ M____

GREFIER,

G_____ A_______ C_______

MLM/GC/4 ex.

Jud. fond M_____ C.M.

07.10.2015