Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din data de 23.11.2015

Instanța compusă din:

Președinte – B______ L_____

Judecător - T________ C_______

Grefier - B____ C______

D E C I Z I A nr. 1131

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul P___ T_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, împotriva Sentinței civile nr. 2259/22.03.2015 pronunțată de Judecătoria B_______.

La apelul nominal realizat în ședința publică, lipsesc părțile.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, invocă și rămâne în pronunțare pe excepția tardivității formulării cererii de apel.

T R I B U N A L U L,

Asupra cererii de apel de față,

Prin Sentința civilă nr. 2259/22.03.2015, Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petentul P___ T_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ , ca neîntemeiată, a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din data de 13.08.2014 întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 13.08.2014, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data aceeași dată, în jurul orei 16:25, a condus autoturismul, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ B_______, efectuând manevra de întoarcere, prin viraj la stânga, pentru a ajunge pe ______________________________ cu care a încălcat marcajul dublu longitudinal continuu, ce desparte sensurile de mers (fila 22).

Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei și 6 puncte de penalizare, pentru fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 9 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.

Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea ”mă durea capul din cauza caniculei și am greșit din grabă”.

Instanța a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, în sensul că, ora constatării presupusei contravenții reținute în sarcina sa, consemnată în copia procesului verbal de contravenție contestat, pe care a depus-o la dosar, nu este aceeași cu ora indicată în originalul procesului verbal de contravenție, depus la dosar de intimat, instanța a apreciat că este neîntemeiat, întrucât, așa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar de ambele părți, ora indicată în cuprinsul originalului procesului verbal de contravenție este aceeași cu cea menționată în copia procesului verbal de contravenție depusă la dosar de petent.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent, privind lipsa, în cauză, a unui ordin de serviciu, instanța a apreciat că, și acesta este neîntemeiat. Astfel, potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora. De asemenea, potrivit art. 179 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, poliția rutieră poate acționa pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților în trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă că, tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin. Mai mult decât atât, instanța a reținut că, procesul verbal de contravenție a fost întocmit de agentul constatator V_____ V_____, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B_______.

Totodată, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului P___ T_____ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 13.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.

Instanța a constatat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. d, pct. 9 din O.U.G. 195/2002 și ale art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.

Astfel, potrivit art. 108 alin. 1, lit. d, pct. 9 din O.U.G. 195/2002: „ (1) săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (...) d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (...) 9. schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație”, iar conform art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002: „ (...)(2) amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)”.

Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul L_____ D_____.

Cu privire la probațiune, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Referitor la procesul verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt și a încadrării juridice.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră, ce intră în competența poliției.

Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatoarea are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.

În fapt, instanța a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, din tot ansamblul materialului probator, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 22 din dosar, din raportul agentului constatator aflat la fila 23 din dosar și din declarația martorului L_____ D_____, reiese că, la data de 13.08.2014, în jurul orei 16:25, petentul a condus autoturismul, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________ B_______ și, efectuând manevra de întoarcere, prin viraj la stânga, pentru a ajunge pe _________________________ încălcat marcajul dublu longitudinal continuu, ce desparte sensurile de mers.

De altfel, instanța a reținut că, atât prin plângerea formulată, cât și în fața instanței petenta a recunoscut situația de fapt reținută în actul constatator, susținând doar că, se simțea rău din cauza caniculei și că, din grabă a greșit.

Instanța a apreciat că această apărare a petentului este neîntemeiată, motivele invocate neregăsindu-se printre cele limitativ enumerate de art. 11 din O.G. nr.2/2001 și nu pot conduce, astfel, la înlăturarea caracterului contravențional al faptei. Totodată, instanța a reținut că, petentul nici nu a probat o situație de fapt contrară celei descrise în procesul verbal, cu toate că, îi revenea această obligație.

Astfel, instanța a considerat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 13.08.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a reținut că potrivit art. 34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar conform dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar încălcarea marcajul longitudinal continuu prezintă un grad ridicat de pericol social, deoarece poate pune în pericol viața și integritatea participanților la trafic, fiind de notorietate că cele mai multe accidente care se produc în prezent, au drept cauză încălcarea regulilor de circulație.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, instanța a avut în vedere și cazierul contravențional depus la dosar de către intimat filele 24 – 26, din care rezultă că petentul nu este la prima abatere de la normele rutiere, acesta fiind sancționat de mai multe ori.

Instanța a mai apreciat că, aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul P___ T_____, acesta solicitând schimbarea soluției primei instanțe, în sensul admiterii plângerii și al anulării procesului-verbal de contravenție.

A arătat apelantul, în esență, că situația este alta decât cea stabilită prin procesul-verbal, agentul constatator înțelegând greșit aspectele de fapt. A învederat că s-a schimbat ora la care a avut loc fapta contravențională și că nu are mijloace materiale pentru a achita amenda contravențională.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii de apel.

La termenul din data de 23.11.2015, din oficiu, Tribunalul a invocat excepția tardivității apelului.

Analizând excepția tardivității, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 468 din Noul Cod procedură civilă, termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dovezii existente la dosarul de fond (fila 38), hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantului la data de 4.05.2015, moment de la care a început să curgă, potrivit prevederilor invocate, termenul de apel de 30 de zile. Acest termen, calculat în conformitate cu art. 181 alin. 1 pct. 2 NCPC – pe zile libere, s-a împlinit în data de 4.06.2015.

Cererea de apel a fost transmisă instanței, prin poștă, în data de 8.06.2015 (fila 5 apel), fiind înregistrată în data de 10.06.2015 (fila 4 apel), cu depășirea termenului de 30 de zile menționat.

Așa fiind, urmează a se admite excepția analizată și a se pronunța o soluție de respingere a apelului, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca tardivă, cererea de apel formulată de apelantul P___ T_____, domiciliat în B_______, ______________________. 51, județ B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _____________________. 57, jud. B_______, împotriva Sentinței civile nr. 2259/22.03.2015 pronunțată de Judecătoria B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. TC

Tehnored. TC/BC

Jud. fond. Z____ A___ A______

4 ex./ 16.12.2015