Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S______

Secția de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 902

Ședința publică din 03 iunie 2015

Instanța constituită din :

Președinte: C_______-D______ D_____

Judecător: C_______ P_____

Grefier: C_______ E____ T_________

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______, cu sediul în mun. S______,______________.9, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 1118 din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul Ț_____ F______ L________.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic M_____ R____ pentru intimatul –apelant și intimatul – petent care se legitimează cu C.I. ________ nr. xxxxxx.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare din partea apelantului – intimat și întâmpinare din partea intimatului – petent.

Instanța, văzând că nu mai sunt cereri noi, iar probatoriul este epuizat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Consilier juridic M_____ R____ pentru intimat solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal atacat ca fiind temeinic și legal.

Intimatul – petent solicită respingerea apelului și anularea procesului verbal de contravenție. Argumentează intimatul – petent că pe porțiunea de drum pe care a fost oprit de către echipajul de poliției nu era niciun indicator cu „ Depășirea interzisă” pe sensul de circulație.

După deliberare,

T R I B U N A L UL :

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1118 din 05.12.2014 Judecătoria Rădăuți a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul Ț_____ F______ L________, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 450 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 20.09.2014, pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului.

A înlăturat sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.09.2014, petentul Ț_____ F______ L________ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 450 lei și avertisment, iar ca măsură complementară i s-a reținut permisul de conducere pe o perioadă de 30 de zile, agentul constatator reținând că la data de 20.09.2014, ora 13.35, a condus autoturismul marca Toyota cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe raza localității Vatra Dornei, cu viteza de 68 km/h și a realizat o depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă”, abaterile fiind înregistrate cu aparatul R____ Autovision _________ 447, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx aparținând I__ S______.

S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin.3 lit. e și art. 48, art. 49 alin. 1 din OUG195/2002, republicată.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, republicată „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”.

Potrivit art. 120 din HG 1391/2006, „Se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului "Depașirea interzisă".”.

Conform art. 49 din OUG 195/2002 ”Limita maximă de viteză în localități este de 50km/h.” Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG 195/2002, ” Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: ... 4. depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;”.

Instanța a reținut că petentul a semnat procesul verbal de contravenție, arătând că „Consider că depășirea est regulamentară. Agentul nu s-a prezentat.”.

Conform dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.09.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului Ț_____ F______ L________ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

În acest sens, instanța nu va mai reține apărarea formulată de petent în sensul că procesul verbal de contravenție este lovit de vicii care ar fi de natură să conducă la anularea sa. Astfel, împrejurarea învederată de petent în sensul că agenții constatatori nu s-au legitimat și nu au prezentat documentele legate de aparatul radar nu constituie vicii apte a conduce la anularea procesului verbal de contravenție, întrucât petentul a putut lua cunoștință de calitatea și identitatea agenților constatatori prin intermediul actului sancționator care are inserate aceste date; pe de altă parte, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă obligația agentului constatator de a prezenta contravenientului documentele referitoare la aparatul radar aflat în dotarea echipajului de poliție.

De asemenea, instanța nu va reține ca fiind motive de anulare a procesului verbal de contravenție, faptul că nu este precizată corect adresa contravenientului și nu sunt consemnate ocupația și locul de muncă ale acestuia. În acest sens, instanța amintește că lipsa acestor mențiuni sau indicarea lor într-un mod necorespunzător în cuprinsul procesului verbal de contravenție sunt de natură a atrage anularea actului sancționator doar în măsura în care au produs o vătămare contravenientului care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 din OG nr. 2/2001.

În ceea ce privește apărarea petentului vizând faptul că în procesul verbal de contravenție nu este consemnată exact locația de pe DN 17 unde a fost înregistrată săvârșirea contravenția, instanța nu o va reține ca valabilă întrucât în actul sancționator este menționat exact locul săvârșirii contravențiilor, respectiv DN 17 – _____________________ Dornei.

Astfel, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentului Ț_____ F______ L________ prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.09.2014, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.

Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei și încuviințate de instanță, cu precădere din imaginile foto (filele 33-38) și înregistrarea video (fila 53), rezultă că petentul, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, _________________. Vatra Dornei, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară în raza de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă” și a circulat cu viteza de 68 km/h.

Instanța a reținut că abaterile au fost înregistrate cu aparatul R____ Autovision _________ 447, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx aparținând I__ S______, aparat verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică aflat la fila 40 din dosar.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a constatat că petentul a efectuat manevra de depășire a unui autocamion în raza de acțiune a indicatorului ”Depășire interzisă”, circulând cu viteza de 68 km/h în localitate. Astfel, petentul a inițiat manevra de depășire și a finalizat această manevră între indicatorul ”Depășirea interzisă” și indicatorul semnificând ”Sfârșitul interzicerii de a depăși”.

Din analiza imaginilor foto și a înregistrării video, instanța a constatat că interdicția de a depăși pe respectivul sector de drum era semnalizată corespunzător cu indicatori specifici. Instanța apreciază că indicatorul vizând interdicția depășirii putea fi în mod facil observat, dată fiind caracteristica tronsonului de drum pe care s-a realizat depășirea, respectiv aliniament fără curbă.

Instanța nu a mai reținut ca fiind reale susținerile martorei Ț_____ A_____ (fila 56) în privința împrejurărilor în care a avut loc depășirea autocamionului de către petent, întrucât declarația sa este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.

În consecință, instanța a reținut că prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat, iar la constarea abaterii au fost respectate toate normele legale incidente.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Instanța a apreciat ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunii contravenționale pentru contravenția prevăzută de art. 48, art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată, constând în circularea cu 68 km/h în localitate, acesta ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. art. 100 alin. 3 lit. e constând în efectuarea unei depășiri în raza de acțiune a indicatorului ”Depășire interzisă”, instanța apreciază că se impune reidividualizarea sancțiunii aplicate.

La individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere că fapta petentului prezintă un grad redus de pericol social, având în vedere circumstanțele în care petentul a săvârșit contravenția. Astfel, din analiza imaginilor foto și a înregistrării video, instanța reține că pe sectorul de drum pe care a fost săvârșită contravenția, petentul a avut posibilitatea de a efectua o manevră de depășire în condiții de siguranță, având în vedere caracteristica acestuia, respectiv aliniament fără curbă, precum și vizibilitatea bună de care dispunea conducătorul auto. Instanța apreciază că în aceste condiții, petentul ar fi putut evita cu succes implicarea într-un posibil accident.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate pentru această contravenție, cu sancțiunea avertismentului, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și fiind mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, în caz contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.

Pentru aceleași considerente instanța a înlăturat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În consecință, instanța a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentul Ț_____ F______ L________, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.09.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 450 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat pentru fapta prevăzută și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale. Totodată, a înlăturat sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și va menține în rest procesul verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce.

În motivare a arătat că, instanța de fond, deși a reținut că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 și că, în cauză, nu s-a făcut proba unei situații de fapt diferite de cea reținută prin procesul verbal , confirmând cele constatate de agentul constatator ca o situație de fapt ce corespunde realității, contrar dispozițiilor legale a înlăturat sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e, fără temei legal, invocând disp. art. 5 alin. 5 și art. 21 din aceeași ordonanță.

Prin întâmpinare ( f. 9-11 dosar) petentul a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, motivat de faptul că, doar două din cele 6 imagini arată un autovehicul în depășire, cu viteză de 53 km/h. Niciuna dintre acele imagini nu pune în evidență numărul de înmatriculare al mașinii sau faptul că depășirea este realizată neregulamentar, invocând în acest sens art. 3.5.1 din NML 021-05.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul – intimat a solicitat admiterea apelului , schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii sancțiunii complementare suspendarea dreptului de a conduce.

Analizând cauza sub aspectul criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art.476, 477 C.p.c. tribunalul consideră că apelul este neîntemeiat.

Petentul a fost sancționat contravențional cu amenda și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru încălcarea dispozițiilor art.100 al.3 lit.e, art.48, 49 al.1 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina acestuia că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe raza localității Vatra Dornei cu viteza de 68 km/h și a realizat o depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.

Sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție s-a constatat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv art.16, 17 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta a fost descrisă suficient pentru a putea permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare. Sub aspectul temeiniciei, actul de constatare face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Partea sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate. Așa fiind procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de relativă de veridicitate și autenticitate permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp cât petentului i se asigură condiții specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Din probatoriul administrat în cauză (imagini foto, înregistrare video f.33-38, f.53), rezultă că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina acesteia, fiind dovedit fără dubiu încălcarea dispozițiilor legale pentru care a fost sancționată. În privința proporționalității sancțiunilor aplicate, tribunalul constată că se impune a se avea în vedere dispozițiile art.5 al.5 (sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei) precum și a dispozițiilor art.21 al.3(sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal) din OG 2/2001, astfel că în raport de aceste dispoziții s-ar justifica înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare.

Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art.480 C.p.c. se va respinge apelul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______, cu sediul în mun. S______,______________.9, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 1118 din 05.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind petentul Ț_____ F______ L________, domiciliat în Iași, _______________________, 40, ______________, ___________, județul Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 03 iunie 2015.

Pt. Președinte complet, Judecător, Pt. Grefier,

aflat în C.O., C_______ P_____ aflat în C.O.,

semnează președintele instanțeisemnează grefierul șef al secției

Red. P.C.

Jud fond: Scripacariu L____ R_____

Tehnored. I.A.

Ex.4/05.08.2015