Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 927/2013

Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_____ B____

Judecător M_____-G______ S_______

Judecător G______ E____ V____

Grefier C_______ P______

Pe rol fiind soluționarea recursului contravențional declarat de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN cu sediul în București, ___________________.401 A, sect. 6, în contradictoriu cu petenta G_______ M_________, domiciliată în comuna Vernești, ______________________, împotriva sentinței civile nr.9091/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria B____ in dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită după care :

Tribunalul constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L :

Deliberând asupra recursului contravențional de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată și reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ la data de 28.02.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta G_______ M_________ a formulat, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA-CESTRIN, plângere împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012.

2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării plângerii de către petentă

In fapt, petenta a arătat că în data de 06.08.2011 a fost surprinsă circulând cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2 Km 115+80m fără a deține rovinieta valabilă. A arătat că măsura dispusă este netemeinică și nelegală, procesul verbal fiind încheiat cu nerespectarea prevederilor legale.

In drept, a invocat prevederile OG 2/2001.

In probațiune a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și a anexat plângerii formulate următoarele înscrisuri, în fotocopie: procesul – verbal de contravenție, dovada de comunicare, copie CI, rovinietă, bon fiscal.

3. Apărările formulate de C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN

Legal citată, intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei certificat calificat, planșa foto.

4. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 9091/29.05.2013, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria B____ a admis plângerea formulată de petentă, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ- CESTRIN și a anulat procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 euro întrucât la data de 06.08.2011 vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN 2 km 115 + 80 m, pe raza ___________________________ fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, noțiunea de utilizator fiind definită de art. 1 alin. 1 lit. b.

Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, în cazurile prevăzute la alin. 2 procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

În drept, instanța de fond a avut în vedere că până la adoptarea art. 15 alin. 2 din Constituția României (care prevede că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, s-a conferit legii contravenționale mai favorabile”), noțiunea de lege contravențională mai favorabilă era utilizată cu un singur sens, respectiv pentru a desemna instituția reglementată de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ care constituie dreptul comun în materie contravențională).

Odată cu adoptarea noii legi fundamentale, această sintagmă a dobândit însă un sens nou, mai larg decât cel utilizat anterior astfel că, în prezent, prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Excepția de la principiul neretroactivității legii, înscrisă în art. 15 alin. 2 din Constituție, privește numai legi contravenționale de drept material, normele de procedură fiind guvernate de principiul aplicării imediate a legii noi.

Spre deosebire de art. 12 din O.G. nr. 2/2001 (act normativ cu forță juridică inferioară legii fundamentate), care prevede drept criterii de aplicare a legii mai favorabile numai dezincriminarea faptei și sancțiunea mai ușoară, art. 15 alin. 2 din Constituție nu face nicio distincție în acest sens.

Astfel, trebuie admisă și existența altor criterii de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale, precum modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța de fond a constat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile lato sensu, respectiv: 1) existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012; 2) toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului; 3) legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată, natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată; 4) textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța de fond a reținut că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentului, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținuta în sarcina petentei a fost săvârșită la data de 06.08.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 31.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța de fond a reținut că la data întocmirii acestuia răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.

5. Recursul declarat de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN

În termenul legal, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, intimata a declarat recurs, criticând sentința pentru nelegalitate, solicitând modificarea acesteia, admiterea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției (filele 4-5).

În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în esență, următoarele:

Instanța de fond a interpretat greșit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională este prescrisă.

Conform textului legal susmenționat, procesul verbal se întocmește și se comunică în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției. Termenul de 30 de zile este unul prohibitiv, interzicându-se încheierea altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără rovinietă, și nu un termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.

Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Fapta a fost săvârșită la data de 06.08.2011, iar sancțiunea a fost aplicată la data de 31.01.2012, dată care coincide cu data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției și care se situează în interiorul termenului de prescripție de 6 luni.

Procesul verbal a fost comunicat la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, fiind așadar respectate dispozițiile art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Din interpretarea textelor legale reiese că intenția legiuitorului, prin adoptarea Legii nr. 144/2012, a fost aceea ca, în interval de 30 de zile de la data constatării contravenției, să nu se mai poată încheia alte procese verbale, limitând caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, și nu de a prevedea un termen de prescripție mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 din Codul de procedură civilă, O.G. 15/2002, O.G. 2/2001, solicitând judecarea în lipsă.

6. Întâmpinarea formulată de intimata petentă

Intimata petentă nu a formulat întâmpinare, deși i-au fost comunicate motivele de recurs.

II. Considerentele instanței de recurs

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței supuse recursului, sub aspectul criticilor formulate, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, dar și sub toate aspectele, în contextul dispozițiilor art.304¹ din Codul de procedură civilă, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, este supusă numai recursului, acesta nefiind limitat la motivele de casare sau de modificare a hotărârii, tribunalul constată și reține că recursul declarat de C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

1. Asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 lei și a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 euro întrucât la data de 06.08.2011 vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN 2 km 115 + 80 m, pe raza ___________________________ fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 în forma în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale, ”Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă”, iar potrivit art. 8 alin. 3 din același act normativ, ”Contravenientul are obligația de a achita,pe lângă amenda contravențională,cu titlu de tarif de despăgubire,în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.4”.

Conform art. 7 din O.G. nr. 15/2002 , responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români astfel cum această noțiune este definită de art. 1 alin. 1 lit. b.

Conform art. 9 alin. 2, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit alin. 3, în cazurile prevăzute la alin. 2, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

În cuprinsul procesului verbal s-a menționat că actul sancționator a fost generat și semnat electronic conform Legii nr. 455/2001 și al H.G. nr. 1259/2001, de către agentul constatator deținător al certificatului emis de CERTSIGN S.A.

Totodată, recurenta a depus la dosarul de fond, în probațiune, certificatul calificat pentru semnătură electronică emis pentru agentul constatator.

Referitor la considerentele instanței de fond conform cărora termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012 reprezintă un termen special de prescripție a răspunderii contravenționale, tribunalul reține următoarele:

Conform art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, „Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.

Conform art. 9 alin. 3, „În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”.

Din cele două texte legale susmenționate rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției se încheie după consultarea bazei de date furnizate de DRPCIV și identificarea astfel a contravenientului, iar procesul verbal se comunică acestuia în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției. Termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 începe așadar să curgă din momentul constatării faptei, și nu din momentul săvârșirii acesteia astfel cum a apreciat instanța de fond.

Data constatării contravenției nu coincide întotdeauna cu data săvârșirii acesteia. Fapta este săvârșită la momentul la care conducătorul autovehiculului pentru care nu a fost achiziționată rovinietă valabilă a circulat pe drumurile publice. La acel moment însă fapta nu este și constatată. Constatarea faptei contravenționale are loc ulterior după verificarea bazei de date și stabilirea faptului că nu există achiziționată rovinietă pentru autovehiculul respectiv.

Filmarea autovehiculului de camerele foto amplasate pe drumurile naționale nu este suficientă pentru a concluziona că fapta a fost constatată la acel moment atât timp cât camera respectivă filmează toate autovehicule care tranzitează drumul pe care este amplasată, indiferent dacă pentru aceste autovehicule a fost sau nu achiziționată rovinietă. Așa cum s-a arătat mai sus, constatarea are loc la momentul interogării bazei de date, moment ulterior datei la care autovehiculul a circulat.

Dacă între momentul săvârșirii faptei și cel al aplicării sancțiunii amenzii contravenționale a trecut mai mult de 6 luni, atunci sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Acest text de lege prevede în mod expres că „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.

Spre deosebire de dispozițiile art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 nu stabilește că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 30 de zile de la data săvârșirii faptei pentru a se putea concluziona că este un termen de prescripție.

Mai mult decât atât, acest termen nu poate reprezenta un termen de prescripție a răspunderii contravenționale și pentru următoarele considerente:

Prescripția răspunderii contravenționale constă în stingerea raportului juridic contravențional de conflict, născut prin săvârșirea unei contravenții, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege. Justificarea prescripției este strâns legată de rațiunea represiunii penale lato sensu și, de aceea, după trecerea unui timp îndelungat de la săvârșirea faptei, aplicarea sancțiunii devine ineficientă în raport cu scopul urmărit și nu se mai realizează prevențiunea generală, deoarece rezonanța socială a faptei a scăzut considerabil, iar contravenientul asupra căruia a planat tot timpul amenințarea sancțiunii s-a putut îndrepta.

Prescripția răspunderii contravenționale, ca și instituție de drept, este strâns legată de momentul săvârșirii faptei, acesta fiind momentul de început al curgerii termenului de prescripție, moment pe deplin justificat având în vedere rațiunea acestei instituții.

Or, în ceea ce privește natura juridică a termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, din conținutul normei legale reiese că acesta începe să curgă de la data constatării contravenției, nu de la data săvârșirii. Un termen de prescripție a răspunderii contravenționale nu poate avea ca moment de început data constatării faptei întrucât acest moment nu este unul stabilit în mod obiectiv, ci poate depinde de mai mulți factori, inclusiv factori subiectivi. Astfel, s-ar putea ca, deși fapta să fie comisă de două persoane în același moment, constatarea acesteia să aibă loc la momente diferite, în funcție de data la care se interoghează baza de date. Iar dacă pentru un contravenient interogarea s-a efectuat în termenul de 30 de zile (astfel cum susține instanța de fond), iar pentru cel de-al doilea interogarea s-a efectuat după împlinirea termenului de 30 de zile, s-ar ajunge la o situație discriminatorie care nu s-ar putea justifica în mod rezonabil.

În ceea ce privește prezenta cauză, tribunalul constată că prin procesul verbal contestat s-a reținut că intimata petentă a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 la data de 06.08.2011, iar fapta a fost constatată la data de 31.01.2012, în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. În aceeași zi s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012 (deci, în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002) astfel că hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat ca fiind prescrisă aplicarea sancțiunii contravenționale nu este legală.

2. Hotărârea instanței de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 6¹ din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta intimată CNADNR SA-CESTRIN, în contradictoriu cu intimata petentă G_______ M_________, împotriva sentinței civile nr. 9091/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria B____ in dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX, va casa sentința recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fond.

Conform art. 377 alin. 2 pct. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de recurenta - intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN cu sediul în București, ___________________.401 A, sect. 6, în contradictoriu cu petenta G_______ M_________, domiciliată în comuna Vernești, ______________________, împotriva sentinței civile nr.9091/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria B____ in dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere contravențională.

Casează sentința recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Noiembrie 2013.

Președinte, V_____ B____	Judecător, M_____-G______ S_______	Judecător, G______ E____ V____
	Grefier, C_______ P______

Red GEVJudecătoria B____

Tehnodact GEVDosar f XXXXXXXXXXXXX

2ex/jud f M.B______