Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1349/2015

Ședința publică din data de 15 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător M_____ T____

Grefier A_____ C_______ T________

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta UNITATEA MILITARĂ 0805 TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 3841/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent B______ A_____ F_____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă consilier juridic P______ H____ și intimatul petent personal, legitimat prin C.I. ________ nr. xxxxxx, având CNP xxxxxxxxxxxxx.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței conform art. 131 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în temeiul art. 95 C.p.c.

Consilier juridic P______ H____ depune delegație de reprezentare.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.

Intimatul petent solicită respingerea apelului.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3841/2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul B______ A_____ F_____ în contradictoriu cu intimata Unitatea Militară 0805 Timișoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30.07.2014.

A fost anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30.07.2014, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale aplicate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 30.07.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 58 lit. a din OUG 23/2008 (f. 4).

În sarcina acestuia, s-a reținut faptul că la data de 30.07.2014 a pescuit în râul B___, în localitatea Timișoara, fără a avea permis sau autorizație de pescuit cu o montură formată din fir, toc, plută și plumb.

Analizând legalitatea procesului-verbal, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ.

Referitor la temeinicia actului contestat, prima instanță a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În cadrul procedurii reglementate de art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul să atace procesul-verbal constatator al contravenției. Astfel, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are posibilitatea să atace procesul-verbal constatator al contravenției, iar în cadrul acestei proceduri, să utilizeze de toate mijloacele de probă pentru a dovedi că împrejurările de fapt consemnate în actul contestat nu sunt conforme cu realitatea. Totodată, în procedura contravențională fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, părțile sunt obligate să respecte principiul stabilit în art. 249 din C.pr.civ. conform căruia, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Prima instanță a reținut faptul că petentul a fost sancționat contravențional în temeiul art. 58 lit. a din OUG 23/2008, potrivit căruia ” Următoarele fapte constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 300 lei la 600 lei: a) pescuitul recreativ/sportiv al oricăror specii sau al altor viețuitoare acvatice vii, efectuat fără permis sau autorizație, în apele maritime interioare și continentale”, iar potrivit art. 2 pct. 18 din același act normativ noțiunea de pescuit desemnează ,,activitatea de extragere a resurselor acvatice vii din ape maritime și continentale, cu respectarea măsurilor pentru protejarea, conservarea și regenerarea resurselor acvatice vii”

Sub aspectul situației de fapt ce s-a reținut în sarcina petentului, prima instanță a constatat că din procesul verbal de contravenție încheiat petentului a rezultat că acesta a pescuit pe râul B___ fără a deține permis de pescuit. Împrejurarea nedeținerii permisului sau autorizației de pescuit nu a fost contestată de petent, care a arătat însă faptul că nu pescuia, ci doar supraveghea temporar bețele tatălui său, care avea permis de pescuit.

Această apărare a petentului se coroborează cu cele declarate de martorul B______ I____, care a relatat faptul că, la data de 30.07.2014, pescuia pe râul B___ și în jurul orei 21:00 l-a rugat pe petent să supravegheze bețele de pescuit pentru a putea merge până acasă, acesta locuind în apropiere de locul unde pescuia.

Agentul constatator a relatat în raportul întocmit faptul că, în momentul legitimării, petentul avea undița în mână și totodată că, la momentul încheierii procesului verbal, s-a prezentat tatăl petentului (martorul B______ I____) cu un permis de pescuit pe numele său.

Martorul P______ D________ din cadrul Agenției pentru Acvacultură a declarat faptul că l-a văzut pe petent de pe pod în momentul în care lansase undița la apă și a pus bățul jos, acesta precizând faptul că, între momentul în care l-a observat pe petent și momentul în care a ajuns la acesta, au trecut circa 30 de secunde - 1 minut, iar tatăl petentului a ajuns după ce l-a dus pe petent la mașina jandarmilor pentru identificare.

Prima instanță a reținut că, pentru a fi întrunit conținutul constitutiv al contravenției prevăzute de art. 58 lit. a din OUG 23/2008, este necesar ca persoana să desfășoare activități propriu-zise de pescuit, așa cum acesta este definit de art. 2 pct. 18 din OUG 23/2008, latura obiectivă a contravenției nefiind realizată printr-un simplu contact material temporar cu uneltele de pescuit aparținând unei alte persoane.

Apărarea petentului privind faptul că bețele de pescuit aparțineau tatălui său și doar le supraveghea temporar este susținută de faptul că acesta din urmă deținea permis de pescuit și s-a prezentat la fața locului la scurt timp după identificarea petentului (fapt ce rezultă și din raportul agentului constatator), precum și de intervalul redus de timp, de aproximativ un minut, în care a fost observat contactul petentului cu bățul de pescuit. Toate aceste împrejurări sunt de natură să creeze dubii în ceea ce privește săvârșirea de către petent a faptei reținute în sarcina sa, dubii care îi profită acestuia în temeiul prezumției de nevinovăție de care beneficiază.

Pentru considerentele expuse, făcând aplicarea principiului in dubio pro reo, care impune interpretarea dubiilor în favoarea contravenientului, prima instanță a admis plângerea formulată de petent și a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30.07.2014, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate.

Împotriva acestei hotărâri, intimata Unitatea Militară 0805 Timișoara a formulat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea plângerii contravenționale, Sentința Judecătoriei Timișoara fiind criticabilă din următoarele motive:

Instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată, motivând, în esență, prin faptul că „împrejurările în care s-a săvârșit fapta sunt de natură să creeze dubii în ceea ce privește săvârșirea de către petent a faptei reținute în sarcina sa", devenind, astfel, incident principiul „in dubio pro reo".

Această opinie este una neîntemeiată, deoarece starea de fapt reținută în actul de sancționare este urmarea unei constatări personale, prin propriile simțuri, a agentului care a încheiat procesul verbal de contravenție, jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar martorul (P______ D________), audiat sub jurământ de către instanța de fond, a confirmat cele consemnate în actul de sancționare.

Instanța de fond a concluzionat că „apărarea petentului (în sensul că el nu pescuia ci doar supraveghea temporar bețele tatălui său) se coroborează cu cele declarate de martorul B______ I____. însă, numitul B______ I____ nu este nimeni altul decât tatăl petentului B______ A_____ - F_____, persoană audiată de către instanța de fond la primul termen de judecată, 08.12.2014, în condițiile în care, contrar dispozițiilor imperative ale Codului de procedură civilă, acest martor nu a fost propus prin cererea de chemare în judecată și nici în perioada regularizării acesteia, și, mai mult, ținând cont de calitatea acestuia, unitatea noastră s-a opus în mod expres audierii unei persoane care se află în grad prohibit de lege, conform art. 315 C__, fiind menționate persoanele care nu pot fi ascultate ca martori.

Apelanta precizează că, ulterior sancționării contravenționale a numitului B______ A_____ F_____, la fața locului s-a prezentat tatăl acestuia, numitul B______ I____; acesta,având un comportament recalcitrant la adresa organelor de ordine publică aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, contrar normelor de conviețuire în societate, le-a adresat injurii și expresii jignitoare jandarmilor, aspect pentru care, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 61/1991, i s-a încheiat proces verbal de contravenție. Persistând, și după încheierea actului, în același gen de comportament, s-a impus măsura invitării la sediul unității, în acel moment, a numitului B______ I____, unde i s-a întocmit al doilea act de sancționare contravențională (ambele acte de sancționare au fost contestate de către tatăl petentului, constituindu-se Dosarele nr. xxxxx/325/2014 și xxxxx/325/2014); în împrejurările arătate, este evident că declarația tatălui petentului, numitul B______ I____ - subiectivă și nesinceră - nu poate fi argumentul pentru care să se rețină aplicarea principiului „in dubio pro reo".

Ignorând dispozițiile imperative ale Codului de procedură civilă și considerând că este legal și firesc ca tatăl persoanei sancționate contravențional să depună mărturie, instanța de fond ar fi trebuit măcar să țină cont de cele statuate de către Tribunalul T____, instanță de control judiciar, - în soluționarea unei căi de atac la o sentință privind o plângere contravențională - conform cărora „aprecierea depozițiilor martorilor implică din partea instanței de judecată un examen critic al fiecărei depoziții în parte, fiind chemată să rezolve atât problema sincerității sau nesincerității depoziției martorului audiat, cât și problema concordanței dintre relatările martorului și împrejurările obiective ale cauzei. Apoi, rezultatul acestei aprecieri, sau altfel spus forța probantă a mărturiei este lăsată la aprecierea instanței, care, după ce a apreciat critic depoziția martorului, va trebui să se pronunțe asupra faptelor și împrejurărilor asupra cărora martorul a depus, ajungând la concluzia finală aceea că depoziția martorului este sinceră și merită a fi reținută, fie că este nesinceră sau neconcludentă pentru cauză și urmează a fi înlăturată".

În drept: art. 466 și urm., art. 476, 480, 411 Cod de procedură civilă, OUG nr. 23/2008, art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Intimatul petent B______ A_____ F_____ a formulat întâmpinare, la data de 25.06.2015, prin care solicită menținerea sentinței atacate, susținând, în esență, legalitatea și temeinicia acesteia.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 476 și urm. cpc, tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge apelul, ca nefondat. Astfel, tribunalul constată că, într-adevăr, sunt întemeiate criticile apelantei, potrivit cărora prima instanță a încuviințat petentului proba testimonială cu încălcarea art. 315 al. 1 pct. 1 cpc, în condițiile în care tatăl petentului nu putea fi audiat ca martor. Însă o atare critică nu este de natură să atragă schimbarea soluției apelate, în condițiile în care prezența tatălui petentului la locul constatării faptei este confirmată de chiar agentul constatator în raportul întocmit la fața locului, în cuprinsul acestuia fiind menționat și faptul că tatăl petentului a prezentat agenților permisul său de pescuit. În același raport, s-a consemnat că tatăl petentului s-a prezentat cu permisul de pescuit în momentul în care petentul se afla la mașina jandarmeriei, pentru identificare, așadar, la scurt timp după constatarea faptei.

În acest sens, se constată că sunt întemeiate concluziile primei instanțe, potrivit cărora există un dubiu în privința săvârșirii faptei de către petent, în contextul în car acesta a menționat, la rubrica obiecțiunilor, faptul că supraveghea bețele tatălui său, iar acesta din urmă a sosit la scurt timp după intervenția organului constatator. Desigur că acest dubiu profită petentului, așa cum corect a apreciat prima instanță, context în care soluția apelată apare ca legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința apelată este legală și temeinică, în temeiul art. 480 al. 1 cpc, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul formulat de apelanta UNITATEA MILITARĂ 0805 TIMIȘOARA cu sediul în Timișoara, _________________________. 19-21, județul T____, împotriva sentinței civile nr. 3841/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent B______ A_____ F_____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.09.2015.

Red. A.S. - 22.09.2015

Tehnored. A.T.

Prima instanță: Jud. A____ R_____ T_____

4 ex. / 2 _____________________________________>