Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 785/2015

Ședința publică de la 29 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_______ C______ M_____

Judecător N______ C______

Grefier M_______ M____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant I.P.J. B____ PENTRU SERVICIUL RUTIER ONEȘTI împotriva sentinței civile 2656 din 30.10.2014 în contradictoriu intimat P_____ I____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsa de timp pentru deliberare instanța a hotărât următoarele;

INSTANTA

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2656/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul P_____ I____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B____, fiind anulat procesul – verbal ________ nr. xxxxxxx din 16.05.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul – verbal îndeplinește toate cerințele de legalitate stabilite de OG nr. 2/2001, că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului materia contravențională aparține dreptului penal, acuzatul – contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei contrare incumbă organului constatator, dar în speță nu s-a făcut această dovadă prin prezentarea înregistrărilor aparatului radar sau planșe fotografice. În concluzie, a apreciat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.

Împotriva hotărârii a formulat apel Inspectoratul de Poliție Județean B____, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.

Arată apelantul că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, ignorând aspectul că una dintre faptele contravenționale a fost constatată personal de către agentul de poliție, iar cea de a doua faptă a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat; procesul – verbal se bucură de prezumția de temeinicie, recunoscută și de jurisprudența CEDO; petentul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că mențiunile din procesul – verbal nu ar corespunde realității.

Intimatul - petent nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele dosarului, instanța apreciază apelul ca fiind întemeiat, pentru considerentele ce urmează :

Este adevărat că în materie contravențională, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sunt aplicabile regulile din materia penală, inclusiv prezumția de nevinovăție, ceea ce impune ca organul constatator să facă dovada săvârșirii faptei de către petent. Totuși, din jurisprudența CEDO rezultă că prezumțiile de fapt și de drept (în speță prezumția de legalitate și prezumția de validitate a procesului – verbal) sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (Salabiaku c. Franței, par. 28; A_____ c. Romaniei, par. 60, I___ P__ c. Romaniei).

Procedând astfel în speța de față, având în vedere că mențiunile din cuprinsul procesului - verbal reprezintă constatările personale ale agentului de poliție, ex propriis sensibus, în ceea ce privește fapta de a nu purta centura de siguranță, revine petentului sarcina de a face dovada contrară acestor mențiuni, ceea ce în speță nu s-a realizat, petentul nepropunând administrarea niciunui mijloc de probă.

Legiuitorul a atașat actelor administrative prezumția de temeinicie, având în vedere că aceste acte sunt întocmite de persoane învestite cu autoritatea statului, ce prezintă astfel credibilitate în sensul că vor consemna exact faptele constatate prin propriile simțuri, fără denaturări ori adăugiri. Din acest punct de vedere, în situația în care agentul constatator precizează că a observat personal săvârșirea faptei, este inutil a se solicita organului din care face parte agentul să producă și alte probe (martori, înregistrare video etc). Sigur că prezumția este una relativă, putând fi răsturnată de cel interesat prin producerea dovezii contrare (probând eventuala eroare în care s-a aflat agentul constatator ori întocmirea abuzivă a procesului – verbal), fiind astfel respectate atât dreptul la apărare al acuzatului – contravenient, cât și proporționalitatea dintre prezumția de temeinicie și cea de nevinovăție.

În ceea ce privește fapta contravențională constând în depășirea vitezei maxime admise în localitate, instanța de apel reține că, într-adevăr, în fața primei instanțe organul constatator nu a depus dovada constatării acestei fapte prin intermediul cinemometrului. Totuși această dovadă a fost prezentată în apel, la dosar existând atașat un CD ce conține înregistrările efectuate cu aparatul radar din dotarea I.P.J. B____, aparat tip Autovision verificat din punct de vedere metrologic potrivit buletinului nr. xxxxxxx/04.04.2014.

Din imaginile înregistrate cu aparatul radar rezultă fără putință de tăgadă că autovehiculul condus de petent circula pe raza localității Sănduleni cu o viteză de 82 km/h, superioară celei de 50 km/h ce reprezintă viteza maximă legală admisă în localitate. Având în vedere că a fost prezentat și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului, precum și atestatul de operator „Autovision” al agentului de poliție, instanța va considera că situația de fapt descrisă în procesul – verbal contestat corespunde realității, iar fapta a fost săvârșită de către petent cu vinovăție (acesta, în calitate de conducător auto, are obligația de a cunoaște și de a respecta regulile de circulație pe drumurile publice).

Prezentând valorile înregistrate de cinemometru, organul constatator și-a îndeplinit sarcina probei, răsturnând prezumția de nevinovăție a apelantului. Instanța reține astfel că, într-adevăr, constatările realizate prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat din punct de vedere metrologic nu au fost combătute prin probatoriul administrat în cauza de față, așa încât prevalează prezumția de temeinicie a mențiunilor din procesul – verbal contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța reține că amenda aplicată se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ, iar în condițiile în care petentul – intimat are calitatea de asociat într-o societate având ca obiect de activitate tocmai transport rutier de mărfuri (potrivit afirmațiilor acestuia din plângerea contravențională) nu există motive care să atragă aplicarea unei sancțiuni mai blânde, petentul – intimat trebuind să cunoască regulile de circulație pe drumurile publice în calitate de porfesionist.

În concluzie, pentru considerentele anterior expuse, apelul urmează a fi admis în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelant I.P.J. B____ cu sediul în Bacau, ____________________________ Bacau împotriva sentinței civile 2656 din 30.10.2014 în contradictoriu intimat P_____ I____, _______________________________ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

Schimba in tot sentința apelata.

Respinge plângerea contravenționala ca nefondata.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015

Redactat sentința /M____ C_______ M______

Redactat decizie /S.M. 06 Octombrie 2015

Tehnoredactat decizie /8.x.2015