DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL C________
SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1474
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.10.2015
Completul de judecată constituit din
PREȘEDINTE: L_______ V______ M____
JUDECĂTOR: A___ J______ N___
GREFIER: A______ G___
S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelanta-petentă ___________________, cu sediul în Constanta, ____________________, _____________, _____________, Județul C________ în contradictoriu cu intimatul S________ P_____ DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în C________, _______________________, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9816/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspundepentru intimat avocat C_______ C_________, în baza împuternicirii avocațiale existente la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul cererii precum și mențiunile referitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare.
Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al intimatului, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul convențional al intimatului formulează concluzii de respingere a apelului, de menținere a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinare.Precizează că s-au întocmit două procese verbale, însă primul nu și-a produs efectele pentru că nu a putut fi adus la cunoștință contestatoarei. În urma corespondenței de la sediul intimatei, petenta s-a declarat cu autoturismul respectiv și în termen de șase luni a fost întocmit procesul verbal contestat în prezenta cauză. Apreciază că nu este vorba de o dublă sancționare, s-a încercat sancționarea petentei la un moment anterior, însă nu s-a putut efectua procedura de comunicare a procesului verbal. Depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată și solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentinta civila nr 9816/30.09.2014 , Judecătoria C________ a dispus în sensul respingerii plângerii contraventionale formulate de petenta ___________________ , ca neîntemeiată .
Pentru a pronunta aceasta sentinta , instanta de fond a retinut ca petentul a savarsit fapta constand in nedepunerea in termen a declaratiei de impunere privind dobandirea autoturismului marca Audi prin contractul de vanzare-cumparare din data de 10.08.2013,fapta prevazuta de art.294 al.2 lit.b din Legea nr.571/2003.
Aceasta concluzie se desprinde din faptul ca petenta a depus declaratia de impunere la data de 23.10.2013, asadar cu depasirea celor 30 de zile prevazute de lege de la data dobandirii autoturismului.
Primul motiv de nulitate nu poate fi primit,deoarece in procesul-verbal este mentionat ca acesta s-a intocmit in lipsa martorilor, respectandu-se dispozitiile art.19 al.3 din O.G.nr.2/2001.
Al doilea motiv de nulitate va fi inlaturat, deoarece actul normativ prevede posibilitatea achitarii in 48 de ore a jumatate din minimul special al amenzii si nu din cuantumul amenzii aplicate.
Solicitarea de inlocuire a amenzii contraventionale cu avertisment sau de reducere a amenzii stabilite prin procesul - verbal de contravenție va fi inlaturata, deoarece neplata sumelor datorate cu titlu de impozit are efecte negative fata de bugetul local.
In consecinta, pentru motivele expuse,instanta,constatand ca petentul a incalcat dispozitiile art.294 al.2 lit.b din Legea nr.571/2003,va respinge plangerea ca neinteme
Împotriva acestei sentințe a declarat apel – petenta ___________________ , cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului C________ – Sectia C_________ Administrativ și Fiscal la data de 08.06.2015 .
In motivarea apelului se invedereaza că în mod eronat instanța de fond a apreciat că plangerea contraventionala trebuia respinsă motivat de faptul ca „ neplata sumelor datorate cu titlu de impozit are efecte negative față de bugetul local . „
Astfel , asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar , contractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat la data de 10.08.2013 , iar declaratia a fost depusă o lună mai tarziu față de termenul limită – situatie in care bugetul local nu a fost prejudiciat .
Mai mult , ca urmare a depunerii declaratiei peste termenul limita , a achitat retriactiv contravaloarea impozitului de la momentul achizitionarii bunului si nu de la momentul depunerii declaratiei – situatie fata de care nici in acest mod bugetul local nu a fost prejudiciat.
Față de modalitatea de săvârșire a faptei contravenționale și de momentul săvârșirii contravenției , apreciază că fapta nu prezintă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea maximului amenzii stabilite de lege .
Pe de alta parte , se observă ca intimata odata cu intampinarea a depus la dosarul cauzei adresa nr G xxxxx/11.10.2013 prin care precizeaza ca se comunica procesul – verbal de contravenție APJ0000239/11.10.2013 prin care s –a dispus o sancțiune pentru nedepunerea declaratiei in temenul legal de 30 de zile privind dobândirea mijlocului de transport marca Audi A8 , conf contractului de v/c din data de 10.08.2013 .
Se observa așadar ca la data de 23.10.2013 , atunci cand a fost depusa declaratia de impunere – procesul – verbal de contraventie era deja emis si prin care era sanctionat contravențional pentru nedepunerea in termen a declaratiei pentru autovehiculul in discutie . La acest moment , organul fiscal nu a înteles sa – i comunice procesul – verbal și nici ulterior, situatie in care s –a dispus emiterea unui nou proces – verbal respectiv cel contestat in prezenta cauza – fiind sanctionat pentru aceeasi fapta de doua ori .
F___ de motivele invocate , solicita admiterea apelului , modificarea sentinței apelate si rejudecând sa se dispuna admiterea plangerii contravenționale , cu consecinta anulării procesului- verbal de contravenție contestat , in sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sanctiunea Avertismentului , iar in subsidiar , reducerea amenzii aplicate la minimul stabilit de lege si anume la suma de 1116 lei .
In temeiul art 471 alin 5 c proc civ intimata a formulat si depus întâmpinare ( f 14) solicitand respingerea apelului ca nefondat .
F___ de motivele de apel invocate , apreciaza ca :
Apelantul a dobândit autovehicolul la data de 10.08.2013 , iar declaratia de impunere a fost depusă la data de 23.10.2013 . Din momentul expirarii termenului de 30 de zile prevăzut de dispozitiile art 254 alin 4 c proc fisc , termenul de depunere a declaratiei a fost depășit cu 43 de zile , iar nu cu 30 de zile , cum în mod eronat sustine aceasta , aspect care susține si corecta apreciere a cuantumului sancțiunii .
Așa cum a reținut și instanța de fond , efectele nedeclararii și a neplății sumelor datorate cu titlu de impozit nu pot avea decât un impact negativ asupra bugetului local . Fiecărui contribuabil îi revine o anumită sarcina fiscală , care are caracter imperativ , așa cum rezultă din dispoz art 56 alin 1 Constituția României .
Impozitul reprezinta de fapu o plată băneasca , obligatorie , generală , efectuată de persoane fizice și juridice pentru susținerea cheltuielilor publice , în cuantumul si la termenele stabilite prin lege , astfel că , depășirea acestor termene atrage efecte inverse .
Mai mult , măsura sancționării se impune având în vedere calitatea de persoană juridică pe care o apre persoana ce depune declaratia și care ar trebui să aibă un comportament mult mai diligent și orientat spre responsabilitate . Sancționarea presupune acel raport juridic de contrângere , stabilit între stat si contravenient , al cărui conținut îl constituie dreptul statului de a aplica măsuri de asigurare si sancțțiuni vinovatului de comiterea contravenției și obligația corelativa a acestuia dea suporta măsurile respective , scopul urmărit fiind acela de prevenție pentru viitor .
Indiferent de cuantumul amenzii aplicate , în procesul – verbal contestat sunt reținute și dispozițiile art 28 alin 1 din Og 2/2001 , care confera posibilitatea contribuabilului de a plăti doar jumatate din minimul amenzii preavute de actul normativ , respectiv 558 lei .
In ceea ce priveste adresa nr G xxxxx/11.10.2013 emisa de SPIT Constanta , prin care se precizeaza ca se comunică procesul – verbal de contravenție APJ xxxxxxxx/11.10.2013 prin care s –a dispus sancționarea pentru nedepunerea declaratiei de impunere în termenul legal si pentru acelasi autovehicol, se arata ca acesta nu a putut fi comunicat in termenul de o luna de la data prevazuta de art 25 alin 2 din OG 2/2001 în vigoare la data săvârșirii contravenționale , s –a procedat ulterior la emiterea unui nou proces – verbal de contravenție nr APJ xxxxxxx/15.11.2013.
Prin urmare , primul proces – verbal nefiind comunicat nu si –a produs efectele , așa cum rezultă și din extrasul „ Lista patrimoniu „ atașat prezentei cereri , singurul proces – verbal de contravenție reținut în sarcina lui ___________________ fiind cel contestat în prezenta cauza si comunicat prin Adresa nr G xxxxx/15.11.2013 primită sub confirmare în data de 29.11.2013 .
În vederea emiterii lui , arata ca avut la dispozitie art 13 alin 1 din Og 2/2001 care permit aplicarea sancțiunii amenzii contraventionale in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei .
Prin urmare , petenta nu a fost sancționată de doua ori pentru aceeasi fapta , ci s –au respectat dispozițiile legale aplicabile cu privire la aplicarea amenzii contraventionale in termenul de prescriptie .
Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:
Tribunalul retine ca, instanta de fond a facut o corecta apreciere a indeplinirii conditiilor instituite in mod expres prin dispozitiile legale mai sus enuntate .
Astfel , s –a retinut ca ,potrivit disp. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție sunt cele privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată și din oficiu și intervine fără a fi necesară dovedirea unei vătămări a persoanei sancționate contravențional.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contraventiei, Tribunalul va avea în vedere faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.
Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.
Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).
Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.
Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.
Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.
In ceea ce priveste fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei , ca forța probantă a inscrisurilor reprezentate de rapoartele sau procesele- verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Prezumțiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională, prin raportare la CEDO), dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. În cauza pendinte , a fost asigurata posibilitea acesteia de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie.
Astfel , în ceea ce priveste critica apelantei - petente prin raportare la retinerea de catre instanta de fond a caracterului temeinic al faptei contraventionale prevăzute de art 294 alin 2 lit b cu ref la art 264 alin 4 din Legea 571/2003 constand in aceea ca nu a depus declaratia de impunere ( dobândire , înstrăinare … ) privind dobândirea mijlocului de transport marca Audi A8 cu ____________ xxxxxx/WAUZZ4E25N001424 , conform contractului de vânzare – cumparare din data de 10.08.2013 , instanta de control judiciar va aprecia ca aceast aspect nu este de natura a reforma solutia pronuntata .
Se va aprecia in concret ca , obligatia legala de depunere a declaratiei potrivit dispozitiilor legale mai sus aratate incumba petentei , iar termenul de realizarea a acesteia se impunea a fi defint in perioada de 30 de zile de la dobandirea prin contract de vânzare cumparare . Indeplinirea obligatiei prin depunerea declaratiei de impunere peste termenul legal nu scuteste petenta de suportarea consecintelor legale – ce in situatia pendinte imbraca caracterul unei fapte contraventionale
Pe cale de consecinta , chiar daca obligatiile aferente impozitarii mijlocului de transport se pot cuantifica si retroactiv , obligatia de declarare in vederea impunerii nu poate fi apreciata ca nu exista si nu poate fi sanctionata .
In acest context al indeplinirii obligatiei legale __________________________ , respectiv cu depasirea a 15 zile peste termenul legal , instanta de fond avea posibilitatea unei reanalizari a criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, prin raportare faptei la gradul de pericol social al contravenției savarsite , circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientului .
Prin fapta in sine retinuta in sarcina petentei , Tribunalul va retine ca aceasta poate fi incadrata in categoria celor cu un grad de pericol social scăzut – mai mult cu cat contextul dat de nedepunerea declaratiilor de impunere cu privire la un autoturism , si nu o sanctiune cu privire la respectarea regulilor de ordine si securitate publica .
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .
În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire al relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.
Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.
Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.
Se va retine ca , potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.
Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.
Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.
Instanța de control judiciar consideră că în raport de fapta reținută în sarcina petentei, actul sancționator generează o disproporție intre pericolul social al faptei reținuta in sarcina apelantei si cuantumul sancțiunii aplicate , mai mult cu cat cuantumul acesteia in mod inexplicabil a fost stabilit la maximul prevazut de dispozitia legala.
In ceea ce priveste critica apelantei – petente raportata la existenta pe numele acesteia a doua procese - verbal de contraventie intocmite la date diferite si pentru aceeasi fapta contraventionala , Tribunalul va retine ca acest aspect nu poate fi analizata ca si un motiv de reformare a sentintei apelate , iar analiza legalitatii si temeiniciei acelui procesl – verbal de contraventie nr APJ xxxxxxx/11.10.2013 nu poate fi realizata decât pe cale separata si la instanta competenta .Analiza structurala se va raporta strict si concis la obiectul cererii asa cum a fost aceasta adusa la cunostinta partilor si cu respectarea principiului contradictorialitatii .
In considerarea celor reținute , in raport de dispozitiile art 480 alin 2 c proc civ , va admite apelul , va schimba sentinta apelata , iar pe fond va admite in parte plângerea contraventionala , în sensul diminuarii amenzii contraventionale aplicate prin procesul – verbal de contraventie APJ xxxxxxx/15.11.2013 de la suma de 2784 lei la minimul amenzii in cuantum de 1116 lei .
In raport de dispozitiile art 453 C proc civ va aprecia ca solicitarea intimatei de obligare a apelantei – petente nu poate fi primita chiar daca instanta a dispus admiterea in parte a plangerii contraventionale prin redozarea amenzii contraventionale . Ca atare , tribunalul nu are in vedere o doar clementa aplicata apelantei – petente , ci o redozare a sanctiunii contraventionale aplicate acesteia de catre intimata si care prin cuantumul maxim aplicat si nedemonstrat ca fiind justificat a dispus in consecinta .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelanta – petenta ___________________ cu sediul în Constanta, ____________________, _____________, _____________, Județul C________ în contradictoriu cu intimatul S________ P_____ DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA, cu sediul în C________, _______________________, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 9816/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.
Schimbă sentința civila nr 9816/30.09.2014 pronunțată de Judecătoria C________, în sensul că :
Admite în parte plângerea formulată de petenta ___________________ în contradictoriu cu intimatul S________ P_____ DE IMPOZITE , TAXE SI ALTE VENITURI C________ .
Dispune diminuarea amenzii contravenționale în cuantum de 2784 lei aplicată petentei prin procesul – verbal de contravenție _________ nr xxxxxxx/2.10.2015 întocmit de intimat la minimul de 1116 lei .
Menține restul dispozițiilor cuprinse in procesul – verbal de contravenție contestat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L_______ V______ M____ A___ Jeanna N___
GREFIER,
A______ G___
Jud.fond. R.V. D________
Red.decizie jud. L.V.M____
4 ex/16.11.2015
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025