DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1889

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.11.2015

Completul de judecată constituit din

PREȘEDINTE: L_______ V______ M____

JUDECĂTOR: A___ J______ N___

GREFIER: A______ G___

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal, formulat de apelanta – intimata AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, _____________________, sect.5, în contradictoriu cu intimata – petenta _______________________, cu sediul în C________, ________________________, __________________, județul C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr xxxxx/3.12.2014 pronunțată de Judecătoria C________.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 11.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.11.2015, când s-au decis următoarele:

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului civil de față, reține următoarele :

Prin Sentința civilă nr xxxxx/03.12.2014,Judecătoria Constanta s – a pronuntat în sensul admiterii în parte a plangerii contraventionale formulate de petenta _______________________ împotriva procesului – verbal de contraventie __________ nr xxxxxxx/03.08.2014 , în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea Avertismentului .

Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul-verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei reținându-se în sarcina sa faptul că la data controlului efectuat nu a emis bonuri fiscale pentru suma de 207 lei reprezentând contravaloare produse patiserie.

Procedând la analiza legalității procesului-verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta cuprinde cerințele legale privind forma procesului verbal.

În privința temeiniciei actului de sancționare, deși instanța constată că situația de fapt reținută de organul constatator prin procesul-verbal a fost contestata, nu s-au facut probatorii, de natura sa răstoarne prezumția de adevăr a procesului verbal, sustinut de înscrisurile depuse de intimat și de faptul că petentul nu a operat sumele în registrul special pentru perioada cât casa de marcat a fost nefuncțională.

Față de aceste aspecte instanța reține faptul că procesul verbal de contravenție a fost în mod temeinic întocmit.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Din dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rezultă că intenția legiuitorului a fost ca nu numai agentul constatator să poată aprecia asupra sancțiunii aplicate, ci și instanța de judecată, în calitatea sa de cenzor al activității agentului constatator. Art. 34 alin. 1 din același act normativ prevede posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, această prerogativă referindu-se nu numai la cuantumul ei, ci la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile (amendă, avertisment), fiind necesar ca sancțiunea să fie corelată întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

Instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

De asemenea, instanța reține că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci numai un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii:In considerarea gravității reduse a faptei, care nu a avut drept scop, o încercare de a frauda statul, in lipsa unui inventar din care sa rezulte existenta unor mărfuri neînregistrate,se va admite în parte plângerea contravențională, se va modifica procesul verbal contestat în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 8000 lei cu sancțiunea avertismentului.

În ceea ce privește măsura confiscării sumei de 207,2 lei, având în vedere faptul că s-a procedat la reindividualizarea sancțiunii și nu la anularea procesului verbal, instanța constată că măsura a fost în mod corect aplicată, urmând a se menține dispozițiile procesului verbal cu privire la măsura confiscării.

Si cu privire la sancțiunea complementară a suspendării activității, instanta apreciază ca se impune menținerea, având in vedere gradul generic de pericol social al unei asemenea fapte si împrejurarea ca s-a reținut nelegalitatea procesului verbal, procedându-se doar la reindividualizarea sancțiunii.

Totodată, instanța atenționează petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel – intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ , dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C________ – Sectia C_________ Administrativ si Fiscal la data 17.08.2015.

In motivarea caii de atac se invedereaza că hotărârea instantei de fond este nelegala prin prisma faptului ca nu au fost apreciate corect normele legale aplicabile in cauza , iar reindividualizarea sancțiunii amenzii prin inlocuire cu avertismentul nu a fost făcuta cu respectarea criteriilor prevazute de art 21 alin 3 din OG 2/2001 , desi au fost invocate ca temei aceste prevederi .

Din economia textelor legale aplicabile in cauza , rezulta cu claritate ca agenții economici au obligatia de a emite bon fiscal ori de câte ori incaseaza partial sau integral banii in numerar , iar la solicitarea clientilor acestia vor emite si factura fiscala .

Este de remarcat ca instanta confirma , prin considerentele hotărârii apelate faptul căa intimata petenta a săvârșit contraventia imputata , considernad insa fără temei ca activitatea contraventionala este de mica importanta astfel incat s-a justificat inlocuirea sancțiunii amenzii contraventionale cu avertismentul .

Apreciaza ca in mod corect a fost aplicata sanctiunea amenzii , tinand cont in totalitate de criteriile de individualizare prevăzute de art 21 alin 3 din OG 2/2001 .

Astfel , sancțiunea aplicata este in limitele prevazute de actul normativ si este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite .

Se impunea a se retine ca neemiterea bonului fiscal este o contraventie grava , fiind sancționata cu amenda in cuantum ridicat , situatie fata de care nu putea fi primita solicitarea apetentei de inlocuire cu sanctiunea avertismentului .

Desi instanta de fond retine ca a respectat principiul proporționalitatii în stabilirea sancțiunii , totusi legiuitorul a inteles să incrimineze fapta si prin raportare la pericolul social ridicat al acesteia , care rezulta nu numai din modul in care a fost savarsita , ci si din modul in care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contraventionale , la atitudinea petentei nesincera .

In temeiul art 471 alin 5 c proc civ , intimata pententă nu a formulat si depus intampinare.

Procedând la judecata apelului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Tribunalul apreciază că prima instanță a statuat în mod corect asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

In ceea ce priveste critica efectiva a apelantei – intimate , instanta de control judiciar va releva faptul ca aceasta se refera strict la nelegalitatea masurii dispuse de instanta de fond cu privire la reaprecierea sanctiunii aplicate _______________________ usoara – aceea a Avertismentului .

Asupra criteriilor de individualizare a sancțiunii stabilite de disp. art. 5 al.5 și art. 21 al.3 din OG 2/2001, cu referire la gradul de pericol social al contravenției savarsite , circumstanțele concrete de săvârșire, urmările produse dar și aptitudinea sancțiunii aplicate de a asigura responsabilizarea pe viitor a contravenientei , se va avea in vedere ca fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei ar reprezinta una cu un grad sporit de pericol social pentru stabilirea cu exactitate a obligatiilor financiare ce – i revin a fi platite catre bugetul general consolidat , in masura in care nelegalitatea in sine ar fi una continua , constata si demonstrata prin activitatea .

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă, fara consecinte deosebite asupra relatiilor sociale .

În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Spre deosebire de sancțiunile aplicabile altor ramuri de drept, sancțiunile de drept contravențional nu au caracter reparator, ci preventiv educativ, fiind unanim acceptat că „sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate”.

Tribunalul retine ca, ulterior ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitata. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie sa asigure respectarea drepturilor omului garantate de Conventie. De asemenea, interpretarea si aplicarea legilor existente trebuie sa asigure respectarea acestor drepturi.

Se va retine ca , potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decit pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Prin urmare statele parte a Conventiei au dreptul de a impune sanctiuni pecuniare (amenzi) drept sanctiune pentru încalcarea anumitor dispozitii legale.

Marja de apreciere a statelor nu este însa absoluta. Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, (spre exemplu cauza Chassagnou si altii c. Frantei) ingerintele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. 2, din Protocolul aditional nr. 1, trebuie sa fie prevazute de lege, sa aiba un scop legitim si sa asigure o proportie echitabila între scopul urmarit si mijloacele utilizate.

Pe de alta parte, scopul prevazut de norma generala - OG nr.2/2001, in situația aplicării avertismentului fata de contravenient trebuie sa se plece intotdeauna de la premiza ca scopul poate fi atins , astfel incat sanctiunea contraventionala in sine sa porneasca intotdeauna de la cea cea ușoara la cea mai aspra si nu invers . Alternativa avertismentului urmărește in fapt responsabilizarea unei persoane fizice/ juridice , prin sensibilizarea conduitei si a constiintei acesteia fata de fapta savarsita si urmarile produse, aspecte ce pot fi indeplinite și in cazul de fata , nefiind facută dovada existentei unei conduite anterioare inadecvate ce ar fi facut improprie aplicarea sanctiunii celei mai usoare .

In concluzie, reținând caracterul nefondat al criticilor formulate de apelanta - intimată , în temeiul disp. art.480 alin 1 C.proc.civila, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta – intimata AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, cu sediul în București, _____________________, sect.5, în contradictoriu cu intimata – petenta _______________________, cu sediul în C________, ________________________, ___________, ________________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr xxxxx/3.12.2014 pronunțată de Judecătoria C________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L_______ V______ M____ A___ J______ N___

GREFIER,

A______ G___

Jud.fond. A.I. B_______

Red.decizie jud. L.V.M____

4 ex/10.12.2015