ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4347

Ședința publică din data de 02.10.2014

Președinte: H____ Ș_____

Grefier: M____ J_____

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, plângerea contravențională formulată de petenta _____________ C______ SA în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___.

Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate prin încheierea ședinței de judecată din data de 25.09.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 04.06.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXX, petenta _____________ C______ SA a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, anularea procesului verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.05.2014, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii și a sancțiunii complementare a confiscării cu sancțiunea avertismentului și restituirea sumei confiscate, fără cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că între _________________ _____________ C______ SA s-a încheiat contractul de închiriere 55A/11.03.2013 a cărui valabilitate a expirat la data de 31.03.2014. Ulterior, s-a încheiat un act adițional la prin care durata respectivului contract a fost prelungită până la data de 31.12.2016. Nu a înregistrat la O.R.C. A___ însă, în termen de 15 zile, actul adițional la contractul de închiriere nr. 55A/11.03.2013, prin care a fost prelungită durata contractului pe o perioadă de 2 ani și jumătate, respectiv din data de 31.03.2014 până la data de 31.12.2016. Prin urmare, actul adițional a fost depus la ORC A___ cu întârziere, respectiv 14.05.2014. Agentul constatator a reținut că au fost încălcate prevederile art. 21 lit. h și cele ale art. 22 din Legea nr. 26/1990, iar activitatea desfășurat în perioada 01.04.2014 – 13.05.2014 a fost una ilicită, conform art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990. Ca urmare, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990, i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 2.000 lei, iar în temeiul art. 3 din Legea nr. 12/1990 s-a dispus ca sancțiune complementară confiscarea veniturilor reprezentând contravaloarea facturilor emise de societate în perioada 01.04.2014 – 13.05.2014, în sumă de 15.207 lei.

Cu privire la legalitate, fapta a fost greșit încadrată la art. 1 lit. a din Legea 12/1990 care se referă la desfășurarea unei activități de producție, comerț sau prestări de servicii fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. Formalitățile cerute de Legea nr. 26/1990 nu se referă la condiții de fond (de a căror realizare să depindă însăși încheierea valabilă a actului adițional la contractul de închiriere aferent sediului social), ci sunt simple cerințe ad probationem, necesar pentru opozabilitatea față de terți. În acest sens este art. 5 din Legea nr. 26/1990 potrivit căruia toate înscrierile de mențiuni din Registrul Comerțului au numai efect de opozabilitate, și nicidecum unul constitutiv de drepturi.

Cu privire la temeinicie, prelungirea duratei sediului societății s-a realizat în mod valabil în condițiile dreptului comun aplicabil contractelor de închiriere odată cu încheierea actului adițional din data de 31.03.2014 la contractul de închiriere nr. 55A/11.03.2014, act care își produce efectele între părțile contractante încă de la data încheierii lui și este opozabil terțelor persoane cărora le-a fost adus la cunoștință. Așadar, prin simplul acord de voințe între părțile contractante, durata contractului a fost prelungită de la data încheierii actului adițional, respectiv din 31.03.2014, până la 31.12.2016, ca efect al încheierii actului adițional nr. 1 la contractul de închiriere nr. 55A/11.03.2013, astfel că prin simpla încheiere a actului adițional la contractul de închiriere societatea petentă a deținut în mod valabil și neîntrerupt titlul de folosință asupra sediului social. În aceste condiții, este total greșit să se rețină că activitatea desfășurată ar fi una ilicită, mai ales că în perioada respectivă societatea petentă avea toate autorizațiile necesare pentru a-și desfășura în mod legal activitatea la adresa sediului social.

Măsura înregistrării operațiunii în registrul comerțului reprezintă doar o formalitate ulterioară menită să asigure publicitatea și opozabilitatea operațiunii față de terțele persoane, conform art. 21 lit. h li art. 22 din Legea nr. 26/1990

Referitor la sancțiune aplicată, fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol necesar pentru atragerea sancțiunilor contravenționale principale și complementare aplicate. Din furnizarea de informații de la Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că nu există perioadă în care societatea să nu fi avut sediu valabil, fiind înscrisă data de 31.03.2014, ca dată de început a valabilității actului adițional nr. 1 la contractul de închiriere pentru dovada de sediu.

În drept, a invocat art. 31 OG nr. 2/2001, Legea nr. 12/1990, Legea nr. 26/1990.

Prin întâmpinare (f.25-27), intimata a solicitat respingerea plângerii.

În motivare, a arătat că actul adițional nr. 1/31.03.2014, de prelungire a duratei de valabilitate a sediului social al societății petente, a fost înregistrat cu întârziere la O.R.C. A___, respectiv la data de 14.05.2014, încălcându-se astfel prevederile art. 21 lit. h coroborat cu art. 22 alin.1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului. Activitate economică din perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx14, fără ca petenta să înscrie în Registrul Comerțului mențiuni cu privire la sediul social al societății constituie activitate ilicită conform art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990.

Susținerea petentei că înscrierea mențiunii privind prelungirea duratei sediului societății nu este supusă obligației de înregistrare este contrazisă de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, art. 21 lit. h și art. 22 din Legea nr. 12/1990.

Referitor la sancțiunea aplicată, în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001. Fapta a fost corect individualizată, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător, astfel că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunea complementară intervine de drept. Mai mult, petenta nu indică în cuprinsul plângerii contravenționale niciun motiv de fapt sau de drept care să ateste nelegalitatea procesului verbal de contravenție contestat.

În drept, a invocat art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, art. 21 lit. h și art. 22 alin.1 din Legea nr. 26/1990, art. 205 și urm. C.pr.civ., OG nr. 2/2001.

În probațiune, se depun înscrisuri: procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.05.2014 (f.7), proces verbal nr. 153/19.05.2014 (f.9-11), contract comercial de închiriere nr. 55A/11.03.2013 (f.12-15), adresa furnizare informații ORC (f.16-17, 35-38), rezoluția nr. 5623/16.05.2014 pronunțată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul A___ (f.18), jurnal pentru vânzări (f.19) și alonjă la procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.05.2014 (f.20).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.05.2014 (f.7), petenta a fost sancționată în baza art. 1 lit. a rap. la art. 2 alin. 2 și art. 3 din Legea nr. 12/1990 cu amendă de 2.000 lei și confiscarea sumei de 15.207 lei pentru că a înregistrat cu întârziere la ORC A___ actul adițional de prelungire a contractul de închiriere a imobilului unde se află sediul său social, fiind încălcate art. 21 lit. h și art. 22 din Legea nr. 26/1990.

În fapt, s-a reținut că petenta avea încheiat contractul de închiriere nr. 55A/11.03.2014 (f. 12-14), a cărui valabilitate a expirat însă la data de 31.03.2014. A fost încheiat actul adițional nr. 1 la acest contract în data de 31.03.2014 (f.15), care însă a fost înregistrat la ORC doar la data de 14.05.2014 (f. 18), cu depășirea termenului de 15 zile. Veniturile confiscate au fost realizate în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx14 (proces verbal nr. 153/19.05.2014 - f.9-11, jurnal vânzări – f. 19).

Conform art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 „Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: a) efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege.”

Cu privire la legalitatea procesului verbal, petenta a invocat greșita încadrare juridică a faptei, respectiv că fapta săvârșită (neînregistrarea prelungirii sediului la ORC) nu reprezintă contravenția sancționată de textul de lege indicat de agentul constatator.

Sub acest aspect, instanța arată că Legea nr. 12/1990 și în special art. 1 lit. a din această lege este o normă generală, care sancționează orice activitate comercială care ar contraveni dispozițiile legale în vigoare. Această apreciere este dată de formularea deosebit de generală a art. 1 lit. a, care sancționează orice act/fapt de comerț efectuat „fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege”, deci a oricăror condiții și a oricărei legi.

Prin urmare, din moment ce legea nu face distincție, contrar celor susținute de petentă, este sancționabilă încălcarea oricărei norme legale de reglementare a activității unui comerciant, indiferent dacă aceasta privește aspecte de procedură sau de fond.

Pe de altă parte, trebuie observat că, ori de câtre ori într-un anumit domeniu există prevederi speciale, această lege specială trebuie aplicată cu prioritate, indiferent dacă conține prevederi contrare celor din norma generală sau acestea sunt asemănătoare, chiar identice. Aceasta în baza principiului specialia generalibus derogant.

În speță, instanța reține că petenta se face săvârșită, de fapt, de încălcarea art. 21 lit. h și art. 22 din Legea nr. 26/1990, cum este reținut și în procesul verbal de contravenție. Într-adevăr, orice mențiuni, în special cea privind sediul unei societăți, trebuie înregistrate în Registrul ORC, iar conform art. 22 alin. 1 din lege, cererea de înmatriculare a modificărilor în registrul comerțului se face în termen de cel mult 15 zile.

Pe de altă parte, tot această lege specială (care reglementează procedura de înregistrare a tuturor acestor mențiuni) sancționează și neîndeplinirea oricăror obligații din această lege de către subiecții de drept la care se referă, în speță și petenta. În acest sens, art. 44 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 26/1990 prevăd expres că „Dacă nu respectă dispozițiile legii și termenele prevăzute, comercianții care trebuie să ceară înmatricularea sau înscrierea unei mențiuni sau să depună specimene de semnătură ori anumite acte vor fi obligați, prin încheiere pronunțată de judecătorul delegat, la plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune”, respectiv „În cazul în care înmatricularea, mențiunea, depunerea specimenului de semnătură sau a actului sunt în sarcina unei persoane juridice, amenda judiciară este de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune. Dacă sunt mai multe persoane obligate la îndeplinire, amenda se aplică fiecăreia dintre ele.”

Acest text de lege stabilește atât sancțiunea aplicabilă în cazul neîndeplinirii vreunei obligații impuse de legea privind registrul comerțului, procedura de urmat, precum și autoritatea care poate aplica sancțiunea.

Prin urmare, din moment ce legea specială prevede sancțiunea și procedura aplicabilă, nu se mai poate reține și aplicabilitatea legii generale, în baza căruia intimata a recurs pentru sancționarea petentei. Contrar s-ar nesocoti un principiu de drept fundamental, anume specialia generalibus derogant, care a fost valorificat în repetate rânduri și de ÎCCJ în soluționarea unor recursuri în interesul legii. Prin urmare, petenta nu putea aplica sancțiunea de față, altfel ar însemna că fapta ar putea fi sancționată de două ori, în baza unor dispoziții legale diferite, fapt ce contravine tocmai principiului de drept antemenționat. Pe de altă parte, petenta ar fi putut sesiza organul competent să constate fapta și să aplice sancțiunea legală, conform art. 46 din lege care menționează expres că „Sesizarea judecătorului delegat pentru aplicarea amenzilor prevăzute la art. 44 și 45 se poate face de orice persoană interesată sau din oficiu.”

Față de cele arătate, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile și va constata nelegalitatea acestuia.

Chiar dacă a devenit inutilă cercetarea temeiniciei, instanța a reținut că art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 sancționează atât încălcarea normelor legale de procedură, cât și cele de fond. În speță, petenta a omis îndeplinirea obligației de înregistrare în termen a actului adițional privind prelungirea sediului, fapt de altfel recunoscut. Faptul că avea încheiat un act adițional și că înregistrarea a avut un efect retroactiv nu înlătură existența faptei, acest aspect îmbrăcând o formă care poate doza sancțiunea aplicată.

Sub acest ultim aspect, instanța de față apreciază că fapta concretă a petentei nu este de natură a atrage sancțiunea principală amenzii și cu atât mai puțin sancțiunea complementară de confiscare a sumei de 15.207 lei. Instanța are în vedre, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, că petenta avea încheiat în act valabil care face dovada sediului și prin care durata a fost prelungită, că norma încălcată este una de procedură cu efect de opozabilitate, că urmarea produsă prin nerespectarea acestei obligații este una redusă, că petenta și-a îndeplinit obligația înaintea controlului intimatei și că prin înregistrare s-a asigurat continuitatea valabilității sediului.

În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petenta _____________ C______ SA, identificată prin CUI xxxxxxxx, cu sediul în __________________________________ C______, ___________________, jud. A___ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, având cod fiscal xxxxxxx, cu sediul în A___, ________________________, jud. A___ și anulează procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.05.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

În caz de exercitare a căii de atac, cererea se va depune la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședință publică din 02.10.2014.

Președinte Grefier

H____ Ș_____ M____ J_____

Red./tehn.HȘ/MJ/03.11.2014

4 ex/2 ex. se comunică cu:

_____________ C______ SA, cu sediul în __________________________________ C______, ___________________, jud. A___

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, cu sediul în A___, ________________________, jud. A___