Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională
TRIBUNALUL B_______
Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal
Ședința publică din data de 23.11.2015
Instanța compusă din:
Președinte - B______ L_____
Judecător - T________ C_______
Grefier - B____ C______
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______, în contradictoriu cu intimata _________________, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
La apelul nominal realizat în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu se invocă excepții, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare pe cererea de apel.
T R I B U N A L U L,
Asupra cererii de apel de față,
Prin Sentința civilă nr. xxxxx/20.10.2014, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta _________________., în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxxx din data de 13.09.2013, întocmit de intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 10.000 lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale și a menținut în rest procesul-verbal atacat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx/13.09.2013, intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, a reținut că, la controlul inopinat efectuat la data de 09.09.2013, la punctul de lucru al societății situat în Tocileni, ______________________________, a fost identificată numita T______ A______, prestând activitate, în interesul angajatorului, începând cu data de 01.09.2013, fiind în probă de lucru, fără a fi încheiat contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
Pentru fapta reținută în sarcina sa, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în valoare de xxxxx lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx din data de 13.09.2013 a fost semnat de către petentă, cu mențiunea ”voi formula obiecțiuni în termen legal”.
Instanța a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și a hotărât asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a reținut că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx, din data de 13.09.2013, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța a constatat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 260 alin. 1 lit. e) din Lg. nr. 53/2003 (Codul Muncii).
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Lg. nr. 53/2003, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Conform art. 260 alin. 1 lit. e) din Lg. nr. 53/2003: Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (…) e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Reprezentantul petentei nu s-a prezentat în instanța, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale cu martora T______ A______.
Cu privire la probațiune, instanța a constat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Instanța a reținut aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO, referitor la prezumția de nevinovăție, care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de ,, materie penală, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.
Raportat la acest ultim criteriu, Curtea a stabilit că sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 parag. 2 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului atât timp cât, sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator (Cauza Ziliberberg contra Republicii M______).
Față de această interpretare, instanța a reținut că fapta pentru care a fost sancționată petenta intră sub incidența noțiunii de materie penală datorită faptului că, amenda contravențională aplicabilă în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ nu este destinată acoperirii vreunui prejudiciu, ci are rolul unui mijloc de constrângere a contravenientei prin micșorarea patrimoniului său. Mai mult, în prezenta cauză instanța are în vedere și cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Lg. 53/2003, respectiv amendă contravențională de la xxxxx la xxxxx lei.
Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat, care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.
Pe de altă parte, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat de către agentul constatator al Inspectoratului T_________ de Muncă B_______ pe baza constatărilor personale ale acestuia, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO tocmai prin aceea că inversează sarcina probei.
Cu toate acestea, dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut, iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile (Cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni contra Franței).
Totodată, instanța a reținut că, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În aceste condiții, luând în considerare și faptul că în probațiune intimatul a depus la dosar înscrisurile ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției contestat, instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 249 Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, astfel încât societatea petentă care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
În prezenta cauza, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxxx din data de 13.09.2013 întocmit de intimat, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurare în măsură a întări prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că petenta _____________ a primit la lucru, începând cu data de 01.09.2013, pe numita T______ A______, fără a încheia cu aceasta, în formă scrisă, contractul individual de muncă, aspect care reiese din declarația dată de această angajată cu ocazia controlului efectuat de reprezentanții intimatului (fila 31).
Astfel, din declarația salariatei T______ A______ dată în fața agenților constatatori ai intimatului în data de 09.09.2013, instanța a reținut că aceasta a început să lucreze la societatea petentă din data 01.09.2013, fără a avea contract individual de muncă, salariata considerând că se află în perioada de probă (fila 31). Mai mult, instanța a reținut că, și cu ocazia audierii în fața instanței, la termenul de judecată din data de 20.10.2014, aceasta a recunoscut faptul că presta activitate în folosul societății petente, în momentul în care au venit reprezentanții intimatului, respectiv vindea produse alimentare, precizând totodată că nu știe să fi încheiat contract individual de muncă. Aceasta a mai arătat că ea a fost cea care a completat fișa de identificare de la fila 31, pe care de altfel a și semnat-o. În ceea ce privește susținerea martorei, în sensul că nu stătea la magazin în fiecare zi, ci, din când în când, câte o jumătate de oră sau o oră, cât timp era plecat fiul său, instanța o înlăturat-o, apreciind-o ca fiind nesinceră, având în vedere că din declarația acesteia dată în fața agenților constatatori ai intimatului în data de 09.09.2013, aceasta a menționat că se află în perioada de probă, lucrând câte 4 ore pe zi.
Astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din lg. 53/2003, angajatorul are obligația de a încheia contract individual de muncă, în formă scrisă, pentru fiecare dintre angajații săi, prin aceasta asigurându-se, pe de o parte, respectarea drepturilor angajatului care decurg din raportul de muncă cu angajatorul, iar pe de altă parte, protecția angajatorului față de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor specifice de către angajat, nefiind omise nici raporturile acestora cu organele statului.
De asemenea, instanța, din ansamblul prevederilor art. 31 din lg. 53/2003, a reținut că rezultă fără putință de tăgadă faptul că obligația încheierii contractului individual de muncă subzistă și pentru perioada de probă.
Or, din probele administrate în cauză rezultă că petenta nu a încheiat contract individual de muncă pentru T______ A______, de la momentul în care a început raportul de muncă cu aceasta.
În consecință, având în vedere că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenției, deși acesteia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că procesul verbal ________, nr. xxxxxxxx, din data de 13.09.2013, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin.1 lit.e din Lg. 53/2003, instanța a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia și având în vedere că angajatorul a încheiat contractul individual de muncă nr. 8 din data de 17.09.2013 cu numita T______ A______, care a fost înregistrat în REVISAL la data de 17.09.2013, deci la un interval scurt de la data începerii activității de către aceasta, respectiv 01.09.2013, că a încălcat obligațiile legale față de o singură persoană și că nu au fost dovedite antecedente contravenționale în același domeniu, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 10.000 lei este disproporționată și va proceda la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Totodată, instanța a atras atenția petentei cu privire la respectarea pe viitor a tuturor obligațiilor legale ce îi revin, în caz contrar, față de antecedența sa contravențională, sancțiunile care i se vor aplica vor fi mult mai aspre și nu va mai beneficia de clemență pentru înlăturarea sancțiunilor pecuniare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel intimatul-apelant ITM B_______, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii contravenționale.
A învederat apelantul, în esență, că în speță nu se justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, întrucât petenta a săvârșit fapta cu vinovăție și nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, individualizarea sancțiunii fiind realizată în mod corect de agentul constatator. A mai arătat că măsura înlocuirii amenzii încurajează atitudinea de ignorare a cadrului legal, reprezentând totodată o gravă sfidare la adresa angajatorilor care își desfășoară activitatea cu respectarea legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta:
Potrivit documentelor depuse la dosarul de fond, societatea intimată s-a conformat dispozițiilor organelor de control, încheind și înregistrând contractul individual de muncă al numitei T______ A______, persoană cu privire la care s-a stabilit, prin procesul-verbal de contravenție din data de 13.09.2013 (fila 7 fond), că prestase activitate, în lipsa unei convenții scrise, în intervalul 01.09.xxxxxxxxxxxxx13. Această conformare s-a produs în termen scurt – 17.09.2013, cu respectarea momentului stabilit prin planul de măsuri anexă la actul de control (filele 30, 32), aspect care atestă interesul intimatei în a remedia prompt deficiențele constatate. Este de observat totodată că prin convenția de muncă s-a stabilit drept dată a începerii activității ziua de 01.09.2013 (fila 32 fond), situație în care persoanei angajate îi apar recunoscute toate drepturile specifice, încă de la momentul prezentării sale, în fapt, la lucru.
Desigur, remedierea în discuție nu are nicio relevanță asupra existenței faptei contravenționale ori a pericolului social intrinsec al abaterii. Cu toate acestea, o atare împrejurare nu poate și nu trebuie considerată ca lipsită de importanță în ceea ce privește gradul de pericol social al făptuitorului și, în consecință, natura și limitele sancțiunii aplicabile în speță. Astfel, pe lângă faptul că un atare tratament nediferențiat ar fi inechitabil, este de admis că odată săvârșită și constatată fapta, pentru contravenient nu ar mai exista nicio motivație ca, totuși, să procedeze de îndată la _________________________ la restabilirea ordinii sociale încălcate.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că în cauza de față, atitudinea de conformare imediată a petentei-intimate a justificat și modificări în planul sancțiunii. Spre aceeași concluzie a condus, în mod corect, și împrejurarea că în dosar nu s-a făcut proba persistenței acestei părți într-un comportament contravențional și anterior sancționat, comportament care să dovedească „rezistența” la corijare a contravenientei și, în consecință, ineficiența unei prime sancțiuni pur morale.
Se mai reține că, în pofida susținerilor apelantului, înlocuirea cu avertisment a sancțiunii pecuniare nu creează o situație de egalitate între petenta contravenientă și angajatorii care își respectă fără întârzieri obligațiile, date fiind existența și menținerea procesului-verbal de contravenție contestat în speță. Procesul-verbal în discuție o atestă pe reclamantă drept contravenientă, determinând constituirea unui cazier contravențional pentru aceasta, și, în plus, instituie în sarcina sa o sancțiune principală care, deși nu are caracter pecuniar, este destinată, în egală măsură, a retribui fapta și a preveni săvârșirea unor abateri similare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul I____________ T_________ de Muncă B_______, cu sediul în B_______, Calea Națională nr. 83A, jud. B_______, în contradictoriu cu intimata _________________, cu sediul în mun. B_______, ______________________. 36, ____________, _____________________, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B_______.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. TC
Tehnored. TC/BC
Jud. fond. Z____ A___ A______
4 ex./ 15.12.2015
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025