Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 696/2014

Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ P____

Judecător C_______ M_____ G_______

Grefier A__ F______

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul I.P.J. D___ împotriva Sentinței civile nr. 5218/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul A______ C_________.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborate cu art. 131 alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.

Intimatul învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe în apărare, cu excepția celor administrate în fața primei instanțe.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra apelului.

Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

INSTANȚA

Deliberând, constată:

Prin Sentința civilă nr. 5218/08.04.2014, Judecătoria C______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul A______ C_________ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___ și a dispus modificarea procesul-verbal ________, nr. xxxxxxx/13.09.2013 – în sensul înlocuirii sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei cu sancțiunea avertismentului. De asemenea, a fost anulată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce al petentului - cu consecința restituirii permisului de conducere. Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.

În motivarea sentinței, instanța de fond a învederat că, prin actul de contravenție anterior menționat, petentul a fost sancționată cu amendă în cuantum de 320 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fiind aplicată și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

S-a reținut în sarcina sa faptul că, în ziua de 13.09.2013, ora 17¹⁸, pe DN 56 – Dumagaz, a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, in direcția Podari, a oprit in dreptul unui autotractor iar, la plecarea de pe loc, nu s-a asigurat și nu a acordat prioritate la auto XXXXXXXXXX, care circula in aceeași direcție, care a efectuat manevra de evitare a accidentului.

Instanța a considerat că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice - constând in „neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept” -, și că s-a aplicat o amendă în cuantumul legal.

Procesul verbal nu a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea „a luat la cunoștință. Petentul era in autoturism cu soția”.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor -, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitatea actului de contravenție, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate dar, verificându-se din oficiu acest aspect, s-a constatat că procesul-verbal este legal întocmit.

Astfel, actul de contravenție conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, prima instanță a menționat că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale , prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, s-a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul actului.

Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, nu se poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

Judecătoria C______ a avut în vedere declarația martorului Sârba A___ F________ - martorul asistent semnatar al procesului verbal -, care a precizat că se afla in mers, pe drumul cu prioritate, iar petentul a ieșit pe partea carosabilă brusc in fața sa. A frânat puțin, a depășit axul drumului pentru a evita coliziunea. A mai precizat martorul că nu știe dacă putea sau nu să aibă loc o coliziune, dar din instinct a tras puțin de volan stânga.

Având în vedere că în fața instanței petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat - în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia -, s-a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, conform art. 7 alin. 2 din aceeași lege. De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere forma de vinovăție redusă cu care a acționat petentul - respectiv culpa simplă -, faptul că nu s-a produs o coliziune intre cele două autoturisme, precum și declarația martorului asistent, s-a apreciat că amenda de 320 lei este nejustificată, fiind suficientă aplicarea sancțiunii cu avertisment pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin și pentru a îmbina caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale.

In ceea ce privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, aceasta reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanți. Prima instanță a considerat că se impune anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce restituirea permisului de conducere către petent, având in vedere că nu a fost pusă in pericol circulația pe drumurile publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I.P.J. D___, solicitând admiterea apelului și, rejudecând pe fond, să se dispună respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.

În motivarea apelului s-a învederat faptul că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social ridicat deoarece, neacordând prioritate autoturismului care circula în aceeași direcție, exista riscul producerii unor accidente de circulație – tocmai pericolul social al faptei determinându-l pe legiuitor să stabilească și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Apelanta a invocat și faptul că trebuie avut în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto. A se permite conducătorilor auto să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale nu face decât să încurajeze o atitudine de nerespectare a regulilor de circulație.

În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001.

În data de 24.09.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.

Analizând apelul formulat, instanța îl apreciază ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:

Este indubitabil faptul că intimatul-petent a săvârșit fapta reținută în sarcina sa - neacordarea priorității de trecere unui vehicul care avea acest drept -, prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prima instanță a considerat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, "având în vedere forma de vinovăție redusă cu care a acționat petentul - respectiv culpa simplă -, faptul că nu s-a produs o coliziune intre cele două autoturisme, precum și declarația martorului asistent".

Contrar celor stabilite de instanța de fond, Tribunalul apreciază că nu existau temeiuri pentru înlocuirea sancțiunii principale aplicate intimatului-petent.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" , iar conform art. 20 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

Ținând seama de criteriile instituite de textele de lege anterior menționate, Tribunalul apreciază că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a acestora la individualizarea sancțiunii. Astfel, luând în considerare gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite – faptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice și de a nu acorda prioritate de trecere ale unui alt automobil prezentând un risc serios de producere a unui accident de circulație, o astfel de coliziune putând avea drept consecință avarierea unor autoturisme, distrugerea unor bunuri sau vătămarea integrității corporale a unor persoane -, instanța de control consideră că se impunea aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.

Având în vedere că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru contravenția săvârșită – 4 puncte-amendă -, și ținând seama că, dacă n-ar fi aplicată o sancțiune pecuniară nu ar avea nici o eficiență încercarea de a-i constrânge pe conducătorii auto să respecte regulile de circulație instituite de legiuitor, Tribunalul consideră că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a-l determina pe apelantul-petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.

În mod similar, este justificată și aplicarea sancțiunii complementare – suspendarea dreptului intimatului-petent de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile -, faptul că nu s-a produs un accident rutier nejustificând concluzia că "nu a fost pusă in pericol circulația pe drumurile publice", din moment ce martorul Sârba A___ F________ a precizat în mod clar că "a frânat puțin și a depășit axul drumului pentru a evita coliziunea". Așadar, evitarea accidentului de circulație s-a produs datorită prezenței de spirit a acestui din urmă conducător auto, însă este incontestabil că nerespectarea regulilor care reglementează prioritatea de trecere de către intimatul-petent dăduse naștere unei situații de pericol, creând condițiile pentru producerea unui accident rutier.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control va proceda în conformitate cu disp. art. 480 alin. 2 N. C.pr.civ., va admite apelul și va schimba sentința civilă nr. 5218/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria C______ - în sensul că va fi respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A______ C_________ împotriva procesului verbal ________, nr. xxxxxxx/13.09.2013, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul formulat de apelantul I.P.J. D___, împotriva Sentinței civile nr. 5218/08.04.2014, pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul A______ C_________.

Schimbă Sentința anterior menționată, în sensul că.:

Respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx/13.09.2013, ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 07 Noiembrie 2014.

Președinte, G_______ P____		Judecător, C_______ M_____ G_______
	Grefier, A__ F______

Red. C.G./26.11.2014/Jud. fond L-D. B_______

Tehnored. A.F./4 ex../