Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx/2013

Ședința publică de la 18.12.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I____-C_______ H_____

GREFIER: E____ S___

Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta S_______ L____ în contradictoriu cu intimatul M_________ A_____________ ȘI INTERNELOR – D.G.P.M.B. – BIROUL ACCIDENTE UȘOARE SECTOR 1 și intervenient J____ I__, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.proc.civ, instanța a amâna pronunțarea.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.04.2013 sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petenta S_______ L____ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 03.04.2013 emis de intimata DGPBM – BAU Sector 1, înlăturarea sancțiunii amenzii contravenționale și anularea suspendării permisului auto. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, din cercetarea celor 2 autovehicule implicate în accident, agentul constatator nu putea să constate că pleca de pe loc, așa cum a stabilit în procesul-verbal contestat. A învederat petenta că din analiza planșelor foto și a avariilor celor 2 autovehicule se poate observa că poziția autovehiculului condus de ea (XXXXXXXXX) nu indica o poziție de plecare de pe loc, ci se afla încadrat corect pe banda 1 de circulație, iar faptul că a adaptat viteza autoturismului la condițiile meteo și se deplasa prudent pe banda 1 nu echivalează cu plecarea de pe loc.

S-a mai arătat, de asemenea, că manevra efectuată, iresponsabil, de conducătorul autoturismului XXXXXXXX, care nu s-a încadrat corect pentru efectuarea virajului la dreapta, a condus la imposibilitatea petentei de a evita impactul, apreciind că avariile suferite de autoturismul celeilalte persoane implicate în accident demonstrează cele arătate.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 și art. OG nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea și administrarea probei testimoniale, a probei cu înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate.

Prin precizarea depusă la data de 03.09.2013 (f. 14), petenta a arătat că nu există martori care pot fi audiați în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la data de 03.10.2013, prin serviciul Registratură, intervenientul forțat J____ I__ a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intervenientul a arătat că petenta a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 135 lit. f) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, precizând că aceasta nu a acordat prioritate de trecere la punerea în mișcare a autoturismului pe care îl conducea, având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Intervenientul a mai arătat că în data de 03.04.2013 petenta staționa cu autoturismul pe _______________________________ se afla lângă mașină, pe carosabil, chiar între benzile de circulație. De asemenea, a mai învederat că pe banda de circulație pe care se afla petenta erau staționate mașini, motiv pentru care aceasta nu avea cum să circule pe acea bandă. Intervenientul a apreciat că petenta nu s-a asigurat corespunzător la ______________________ banda a doua, producând accidentul de circulație.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.10.2013, prin serviciul Registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 și a apreciat că simpla negare a petentei, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu o exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.

Intimata a mai arătat că din interpretarea declarațiilor conducătorilor auto, a schițelor întocmite de către aceștia și avariile existente la autoturisme, agentul de poliție rutieră a stabilit vinovăția în sarcina petentei.

În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.

În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 21.11.2013, prin intermediul serviciului Registratură, petenta a solicitat admiterea plângerii, arătând că susținerile intervenientului forțat sunt total neadevărate. A mai învederat petenta că din pozele depuse la dosar se vede clar că ea se afla pe prima bandă a sensului de mers și că mașina condusă de ea, după impact, este orientată ușor spre dreapta, astfel încât este evident că a fost lovită în partea stângă.

În cauză, instanța a administrat, la solicitarea petentului și a intimatei, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri relevante: procesul-verbal contestat, copia cărții de identitate, autorizația de reparații ________ nr. xxxxxxx/09.09.2011, declarațiile conducătorilor auto implicați în accident.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 03.04.2013 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul D.G.P.M.B. – Brigada de Poliție Rutieră procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx prin care contestatoarei i s-a aplicat o amendă în cuantum de 450 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. f) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că în aceeași zi, la ora 09.30, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________ nu s-a asigurat la plecarea de pe loc intrând în coliziune cu auto XXXXXXXX condus de J____ I__. Procesul-verbal a fost semnat de persoana sancționată, iar la rubrica referitoare la alte mențiuni s-au consemnat următoarele: „contravenienta nu se consideră vinovată”.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, acesta cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute și nefiind afectat de alte vicii de natură să ducă la anularea sa. Totodată, instanța reține că petenta nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta a adus critici de netemeinicie procesului verbal de contravenție atât la momentul întocmirii procesului – verbal (la rubrica destinată obiecțiunilor, dar și în declarația dată la poliție), cât și în fața instanței prin plângerea formulată.

Conform prevederilor art. 135 lit. f) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si in următoarele situații: f) când se pune in mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia fata de vehiculul care circula pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare.

Analizând procesul-verbal și modul în care a fost încheiat acesta prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în continuare CEDO), instanța reține că jurisprudența CEDO a inclus în noțiunea de „acuzație în materie penală” și materia contravențională, având în vedere calificarea dată în dreptul intern faptei, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei, cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale (hotărârile din cauzele Engel c. Olandei și Campbell și Fell c. Regatului Unit). Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului.

Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, A_____ c. României) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească in folosirea lor, se reține ca una din limitele pana la care sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, in situația in care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie si, in absenta altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsa.

Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind un act întocmit de către un agent al statului, însă aceasta până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra, de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

În prezenta cauză, instanța reține că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, fapta pentru care a fost sancționat petenta nefiind constatată personal de agentul constatator, iar petenta a susținut în mod constant, încă de la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, astfel încât se naște o îndoială rezonabilă cu privire la săvârșirea de către petentă a faptei contravenționale.

În speța de față, se observă că declarațiile celor doi conducători auto date în fața organelor de poliție sunt contradictorii cu privire la aspectul esențial al staționării/deplasării autovehiculului XXXXXXXXX, petenta susținând că se deplasa din direcția Piața 1 Mai către 7 Noiembrie pe banda 1 de circulație, în timp ce intervenientul forțat a declarat că a fost acroșat pe partea dreaptă de către vehiculul XXXXXXXXX care s-a pus în mișcare, acesta fiind staționat pe partea dreaptă în momentul efectuării virajului dreapta. În aceste condiții, agentul constatator, care nu a fost de față la producerea accidentului, trebuia să administreze probe suplimentare (să audieze martori) pentru stabilirea declarației care corespunde adevărului, iar pentru conducătorul auto care nu a declarat adevărul trebuia să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 Cod penal.

Față de aceste aspecte, instanța constată că nu a existat nici un temei obiectiv pentru reținerea în sarcina petentei a contravenției prevăzute de art. 135 lit. f) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, procesul-verbal fiind încheiat pe baza unor supoziții ale agentului constatator, fără susținere în realitatea obiectivă.

Astfel, în procesul-verbal de contravenție s-a consemnat că petenta nu s-a asigurat la plecarea de pe loc, astfel cum a susținut intervenientul forțat. Acesta, prin întâmpinarea formulată și în concluziile în fața instanței, a mai susținut și împrejurarea că pe banda de circulație pe care afla contestatoarea erau staționate mașini, motiv pentru care aceasta nu avea cum să circule pe acea bandă, declarație inexplicabilă atât timp cât din planșele foto depuse la dosarul cauzei (necontestate de părți) reiese foarte clar că pe prima bandă de circulație, pe care se afla mașina petentei, nu se aflau staționate mașini, acestea fiind parcate pe trotuar. Mai mult, în declarația dată la poliție după producerea accidentului, intervenientul nici măcar nu a menționat că pe banda de circulație pe care afla contestatoarea ar fi fost staționate mașini, motiv pentru care aceasta nu avea cum să circule pe acea bandă, aspecte pe care le-a susținut numai în fața instanței și care sunt, în mod vădit, lipsite de credibilitate.

Deși a susținut că dacă petenta s-ar fi deplasat pe banda întâi, mașinile ar fi fost altfel avariate, intervenientul nu a precizat și care ar fi fost acest alt mod de producere a avariilor.

Instanța nu poate reține că din dinamica producerii accidentului ar rezulta vinovăția petentei în condițiile în care, din analiza planșelor foto depuse de ambii conducători auto la dosar, se poate observa poziția autoturismului condus de petentă (orientată ușor dreapta) și avariile autoturismului condus de intervenientul forțat (uși dreapta față și spate) care nu atestă faptul că petenta s-ar fi pus în mișcare de pe loc, fiind plauzibilă producerea accidentului în modalitatea descrisă de petentă.

Probele administrate de organul constatator nu sunt de natură a convinge instanța în privința „vinovăției” contravenientei dincolo de orice dubiu.

Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probe care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO.

Față de aceste considerente, instanța în temeiul art. 34 alin 1 OG 2/2001 și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, va admite plângerea petentei și va anula procesul verbal de constatare a contravenției contestat.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 NCPC, instanța va obliga pe intimată la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat de petentă pentru a beneficia de asistență juridică în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea formulată de petenta S_______ L____ cu sediul în București, ___________________, ____________, ____________, în contradictoriu cu intimatul M_________ A_____________ ȘI INTERNELOR – D.G.P.M.B. – BIROUL ACCIDENTE UȘOARE SECTOR 1 cu sediul în București, __________________-15, sector 3 și intervenient J____ I__ cu domiciliul în București, _______________________. 11, ____________, _______________________> Anulează procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/03.04.2013.

Obligă intimata să plătească petentei suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2013.

PREȘEDINTE,GREFIER,

I____-C_______ HlihorElena S___

Red.ICH/Tehnored.ICH,ES/26.05.2014