R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2513/2015

Ședința publică de la 02 octombrie 2015

PREȘEDINTE: A_______ G________ FLUCUȘ

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C T______ E________ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

Dezbaterile în fond și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.09.2015 care este parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 24.02.2015, înregistrată pe rolul instanței sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX, petenta ________________________, prin reprezentant convențional, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05.02.2015, cu exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 4000 lei și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, petenta a arătat că la data de 05.02.2015, a fost controlat în trafic autovehiculul ce îi aparține și a fost sancționată pentru neprezentarea în trafic a legitimației de serviciu valabile a conducătorului auto (cea găsită nefiind vizată pe anul 2015), lipsind totodată verificarea metrologică valabilă a aparatului tahograf montat pe autoutilitară.

Petenta a susținut că se impune anularea procesului verbal de constatare a contravenției pentru încălcarea art. 19 din OG 2/2001. A învederat că procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, însă nu a fost semnat de un martor asistent. A susținut că lipsa martorului asistent îi produce un prejudiciu, constând în aceea că martorul ar fi putut să confirma care era starea de fapt reală, față de existența sau inexistența vizei la zi.

Raportat la prima faptă contravențională reținută în sarcina sa, petenta a arătat că întrucât societatea nu efectuează transport rutier contra cost, nu îi este aplicabilă contravenția prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012. A mai arătat că fapta astfel reținută nu există având în vedere că șoferul a prezentat o legitimație de serviciu valabilă și pentru anul 2015.

Referitor la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentei, aceasta a susținut că nu îi este aplicabil Regulamentul CE 561/2006, astfel că nu are obligația de a-l dota cu tahograf, astfel că nu are nici obligația de a efectua verficarea metrologică a acestuia. A mai susținut că obiectul de activitate al societății îl reprezintă activitatea de curățenie, în acest scop fiind fiind folosit și autovehiculul contraolat în trafic, astfel că se încadrează în derogarea expresă prevăzută în Regulamentul 561/2006. A mai susținut că inaplicabilitatea Regulamentului 561/2006 este determinată și de faptul că vehiculul are o greutate inferioară limitei de 7,5 tone, fapt ce constituie un motiv în plus pentru a exclude vehiculul din domeniul de aplicare a Regulamentului.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, HG 69/2012, art. 13 alin. (1) lit. h) din Regulamentul CE 561/2006 , art. 3 alin. (1) lit. h) din Regulamentul 561/2006 și OG 37/2007.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ipj Hunedoara a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, a susținut că la controlul efectuat în trafic asupra vehiculului înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX aparținând petentei s-a constatat faptul că nu a fost asigurată prezența la bord a legitimației de serviciu valabilă pentru anul 2015 și verificarea metrologică valabilă a aparatului tahograf.

Intimatul a susținut că nu prezintă relevanță susținerea în sensul că societatea petentă efectuează servicii de curățenie, cât timp pentru efectuarea acestei activități folosește autovehicule care intră în circuitul rutier utilizând drumurile publice. A mai arătat că la momentul controlului, autovehiculul nu era încărcat cu gunoi menajer. A mai învederat că procesul verbal a fost întocmit de un agent al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel că trebuie să i se recunoască valoare probatorie. Intimatul a susținut că procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor OG 2/2001 și că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de validitate de care se bucură acesta. Față de caracterul neîntemeiat al plângerii, a apreciat că aceasta a fost introdusă cu rea-credință astfel că se impune și aplicarea unei amenzi, anexând practică judiciară. Referitor la capătul de cerere privind înlocuirea amenzii cu avertismentul, intimatul a solicitat instanței să constate că atitudinea petentei este duală și că nu au fost demonstrate circumstanțe de ordin personal care să justifice înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ. și OG 2/2001.

Petenta a formulat răspuns la întâmpinare, arătân că scopul reglementării cuprinse în art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 este de a asigura la bordul autovehiculului un document din care să reiasă că șoferul este angajat al transportatorului rutier. A susținut că având în vedere activitatea desfășurată de societatea petentă, aceasta nu poate avea calitatea de subiect activ al respectivei contravenții, că se putea verifica în mod facil calitatea de angajat a șoferului în cauză și că legitimația prezentată la controlera valabilă, în caz contrar aceasta fiindu-i reținută de angajator. A mai susținut că șoferul a prezentat ordinul de serviciu, în temeiul căruia agentul constatator putea reține calitatea de angajat al petentei. În plus, a învederat că acest aspect putea fi dedus și din necomunicarea către ARR a vreunei modificări intervenite în raporturile contractuale dintre petentă și șofer. Față de aceste aspecte, a învederat că fapta nu prezintă pericol social și că se impune astfel fie anularea procesului verbal, fie înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Plângerea formulată a fost legal timbrată, conform art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 5).

La termenul de judecată din 08.05.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv specificații tehnice autovehicul (f. 9-10), certificat de înmatriculare (f. 11), legitimație conducător auto (f. 12), certificat constatator Onrc (f.13-15), confirmare de primire (f. 20), fotografie realizată la data controlului (f. 21-22), raport agent constatator (f. 25), ordin de deplasare și decont deplasare (f. 31-33), planșe fotografice autovehicul (f. 43-45), răspuns adresă ARR (f. 66), precum și proba testimonială cu martorul F_______ M_____ (a cărui declarație se regăsește la f. 56).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 05.02.2015, petenta ________________________ a fost sancționată contravențional, reținându-se că la ora 12.40, la controlul autovehiculului XXXXXXXXX, utilizat de petentă, s-a constatat că nu au putut fi prezentate legitimația valabilă a conducătorului auto și verificarea metrologică a aparatului tahograf.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, precum și dacă procesul verbal este legal și temeinic.

În privința termenului în care a fost introdusă plângerea, instanța are în vedere prevederile art. 31 din OG 2/2001, potrivit căruia plângerea poate fi formulată în termen de 15 zile de înmânarea sau comunicarea procesului verbal.

În cauză, procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 05.02.2015 și comunicat petentei la 11.02.2015, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar plângerea a fost depusă la oficiul poștal la data de 24.02.2015, așadar în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 OG 2/2001.

În privința legalității procesului verbal, instanța are în vedere prevederile art. 17 din OG 2/2001, potrivit căruia lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ori, în cazul persoanelor juridice a denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator determină nulitatea procesului-verbal, nulitatea constatându-se și din oficiu.

În prezenta cauză, instanța reține că nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17, procesul verbal contestat cuprinzând datele referitoare la agentul constatator, la denumirea petentei și a sediului acesteia, precum și la faptă și semnătura agentului constatator. De altfel, în plângerea formulată, petenta nu a invocat vreun motiv de nulitate a procesului verbal contestat derivat din nerespectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, susținerile sale vizând, în privința legalității procesului verbal, nerespectarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001.

Referitor la acest motiv de nulitate, instanța reține că potrivit art. 19 alin. (1) din OG 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie confirmate de cel puțin un martor, iar potrivit art. 19 (3) din OG 2/2001, în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheirea procesului verbal în acest mod.

Instanța reține că prezentul proces verbal a fost încheiat în lipsa societății contraveniente, astfel că se impunea semnarea acestuia și de către un martor asistent. Instanța constată că procesul verbal contestat nu a fost semnat de un martor asistent și agentul constatator nici nu a făcut mențiune cu privire la motivul acestei circumstanțe, limitându-se la a menționa în cuprinsul procesului verbal numele și CNP-ul conducătorului auto. Cu toate acestea, lipsa menționării unui martor asistent nu poate atrage nulitatea absolută a procesului verbal, întrucât nu a fost dovedită vreo vătămare cauzată de această lipsă. Argumentul invocat de petentă nu se susține, deoarece rolul martorului asistent nu este acela de confirma sau infirma constatările făcute personal de către agentul constatator, ci de a atesta lipsa de la fața locului a contravenientului, or, acest fapt nu a fost contestat de petentă. În aceste condiții, instanța apreciază că procesul verbal a fost legal întocmit.

În privința temeiniciei faptei reținute în sarcina petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/05.02.2015, constând în neprezentarea unei legitimații valabile, instanța observă că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012. Conform acestui text normativ constituie încălcare gravă a Regulamentului CE 1071/2009, a Regulamentului CE 1072/2009, a Regulamentului CE 1073/2009 și a OG 27/2011 „nerespectarea de către operatorul de transport a obligației de a asigura la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport”, fapta fiind sancționată potrivit art. 7 alin. (1) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii de transport.

Contrar susținerii petentei, instanța apreciază că acest text normativ este aplicabil și societății petente. Instanța observă că norma juridică incriminatoare în cauză face trimitere la mai multe acte normative, printre care și OG 27/2011 privind transporturile rutiere, care include în domeniul său de aplicare, potrivit art. 1 din acest act normativ, cadrul general pentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora. Totodată, potrivit art. 4 pct. II lit. d) din OG 27/2011, în noțiunea de transport rutier sunt incluse și transporturile rutiere de deșeuri. Potrivit Certificatului constatator depus la dosarul cauzei, societatea petentă are ca obiect de activitate, printre altele, colectarea și epurarea apelor uzate, astfel că pentru realizarea acestui obiect de activitate poate fi necesară efectuarea unor transporturi rutiere.

Instanța reține că societatea petentă nu a negat că la momentul controlului efectua într-adevăr un transport rutier în realizarea obiectului său de activitate. Față de această împrejurare, instanța apreciază că societății îi revenea obligația de a asigura la bordul autovehiculului legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto.

Deși instanța reține că din înscrisurile depuse la dosar reiese că a fost prezentată de către conducătorul auto o astfel de legitimație, aceasta nu era ștampilată pentru anul în curs (f. 21). Cu toate acestea, instanța remarcă faptul că aceasta era vizată pentru perioada 2012-2014. Deoarece fapta a fost constatată în perioada de început a anului 2015, iar pentru anii anteriori aceasta purta viza societății, fapta astfel săvârșită prezintă un grad redus de pericol social, întrucât nu poate fi echivalată cu o lipsă totală a legitimației de la bordul autovehiculului și, cel mai probabil, este rezultatul unei omisiuni, la scurt timp după efectuarea controlului acesta fiind ștampilată și semnată de reprezentanții societății și pentru anul în curs. Față de aceste considerente, instanța apreciază că aplicarea unei amenzi este disproporționată, motiv pentru care va admite în parte capătul de cerere privind fapta prevăzută de art. 4 pct. 57.2 din HG 69/2012 și va dispune înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, urmând a atenționa societatea petentă în privința respectării în viitor a normelor încălcate.

În privința temeiniciei faptei reținute în sarcina petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/05.02.2015, constând în neprezentarea verificării metrologice a aparatului tahograf montat pe utilitară, instanța observă că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 8 alin. (1) pct. 14 din OG 37/2007, conform mențiunii făcute în cuprinsul procesului verbal de către agentul constatator. Instanța apreciază că textul a fost indicat în mod eronat, actul normativ invocat necuprinzând un text de care să aibă indicativele arătate. În schimb, față de faptul că o astfel de situație nu poate atrage nulitatea absolută a procesului verbal, în condițiile art. 17 din OG 2/2001, instanța a identificat, corespunzător faptei menționate în cuprinsul procesului verbal, constând în neprezentarea verificării aparatului tahograf, ca text normativ aplicabil, art. 8 alin. (2) lit. n) din OG 37/2007. Conform acestui text normativ, constituie încălcare foarte gravă a Regulamentului CE 561/2006, a Regulamentului CE 165/2014 și a Acordului AETR „lipsa verificării periodice a echipamentului/ aparaturii de înregistrare.”

Instanța observă totodată că potrivit art. 2 din OG 37/2007, „operațiunile de transport la care se face referire la art. 13 alin. (1) lit. a), b), c), d), f), g), h), j), k), l), m), n) și p) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 sunt exceptate, pe teritoriul României, de la aplicarea prevederilor acestui regulament.”

În cuprinsul art. 13 alin. (1) lit. h) din Regulamentul CE 561/2006 sunt menționate vehiculele utilizate de servicii de canalizare, protecție împotriva inundațiilor, apă, gaze și electricitate, de servicii de întreținere și control al drumurilor principale, colectare și depozitare a deșeurilor menajere (…).

Prin raportare așadar la aceste dispoziții legale, instanța apreciază că dat fiind că obiectul de activitate al petentei este de colectare și epurare a apelor uzate, iar acestea reprezintă deșeuri menajere, în desfășurarea acestei activități, societatea petentă este exceptată de la dotarea autovehiculelelor cu aparat tahograf, și, prin urmare, și de la verificarea periodică a acestuia. De altfel, din răspunsul solicitat ARR (f. 66), reiese că și această instituție a dat aceeași interpretare textelor legale incidente în cauză.

În raport cu aceste considerente, instanța urmează să admită capătul de cerere privind anularea procesului verbal de constatare a contravenției constând în lipsa verificării periodice a aparatului tahograf.

În privința capătului de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei (f. 5), instanța apreciază că întrucât plângerea contravențională urmează a fi admisă în parte, în temeiul art. 453 alin. (2) C.proc.civ. se impune respeingerea ca neîntemeiată a acestui capăt de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ________________________, cu sediul în loc. A___, ____________________-4, cam. 5, jud. A___, CUI RO xxxxxxxx, număr de înregistrare în Registrul Comerțului JXXXXXXXXXXX, prin av. T____ C_____, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara, cu sediul în D___, _______________________. 130, jud. Hunedoara.

Înlocuiește amenda contravențională aplicată petentei prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx pentru fapta prevăzută de art. 4 pct. 57 din HG 69/2012 cu avertisment.

Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și recomandă respectarea în viitor a dispozițiilor legale.

Anulează procesul verbal ________ nr. xxxxxxx în privința faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din OG 37/2007.

Respinge ca neîntemeiată cererea petentei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.

Președinte, Grefier,

A_______ G________ Flucuș S_____ Ș_____

Red. 4 ex., 04.11.2015

GF/SȘ