R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1190

Ședința publică din data de 22.09.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE – R____ C_________ M_______ F____

JUDECĂTORI - C_______ I______

– N_____ G_______

GREFIER – A________ C_______

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul petent B____ M_____ A_______, domiciliat în Câmpina, _______________. 21, _____________, ___________________________ civile nr. 4823/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, tribunalul a amânat pronunțarea la data de 22.09.2015, când a decis:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 07.01.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXX, petentul B____ M_____ A_______ a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx /03.01.2013, întocmit de intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE P______.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că situația consemnată în procesul verbal contestat nu corespunde realității.

A învederat că în data de 03.01.2013, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe raza localității Vâlcanești a fost oprit de către organele de poliție pentru control, ocazie cu care a fost supus unei testări cu un aparat etilotest.

A susținut că a suflat de mai multe ori, deoarece aparatul nu funcționa și că muștiucul nu a fost desigilat în prezența lui.

A mai susținut că obiecțiunile sale au fost consemnate doar în parte de agent, că nu consumase băuturi alcoolice, întrucât era în interes de serviciu și că avea o problemă medicală.

A considerat fie aparatul era defect, fie muștiucul fusese folosit de o altă persoană, întrucât în mod eronat s-a reținut că avea o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,12 mg/l.

Petentul a mai invocat adresa nr. xxxxxx/2003 emise de IGPR, adresa nr. 8934/2003 emisă de Biroul Român de Metrologie și adresa nr. A 8/4165 din 2002 emisă de INML M___ Minovici.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, privind lipsa permisului de conducere, petentul a învederat că nu a refuzat prezentarea actelor la control, a prezentat actele autoturismului, iar permisul și cartea de identitate nu le avea asupra sa.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001 și ale O.U.G 195/2002.

În susținere, a fost anexat procesul verbal contestat.

La data de 17.10.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând faptul că procesul-verbal este legal și temeinic și face dovada situației de fapt și de drept până la proba contrară.

A mai învederat că abaterea contravențională a fost constatată în condițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu ajutorul unor mijloace tehnice, iar cea de-a doua abatere a fost constatată în mod direct de către polițist în condițiile art. 109 alin 1 din OUG 195/2002, astfel încât procesul verbal se bucură de prezumția de temeinicie.

Totodată, s-a arătat că procesul-verbal respectă condițiile de fond și formă impuse de O.G nr. 2/2001.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002.

La întâmpinare au fost anexate, raportul agentului constatator, protocol etilotest, buletin de calibrare și cazierul auto al petentului.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul O______ C_____ A________, propus de petent.

Prin sentința civilă nr. 4823/07.04.2014, în urma probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Ploiești a respins plângerea contravențională formulată de către petentul B____ M_____ A_______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.01.2013, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal CP nr. xxxxxxx/03.01.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 1050 lei, întrucât la aceeași dată, ora 17:14, a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DJ 218, pe raza localității Vîlcănești și a fost depistat cu o concentrație de 0,12 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultată în urma testării cu aparatul etilotest marca Drager, __________-0366, contravenție prevăzută de art. 102 alin 3 lit. a din O.U.G. 195/2002 și sancționată conform art. 98 alin. 4 din O.U.G. 195/2002.

De asemenea, s-a mai reținut că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate, contravenție prevăzută de art. 101 alin 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 și sancționată conform art. 98 alin. 4 din O.U.G. 195/2002.

Petentul a semnat procesul verbal contestat, cu mențiunea ”nu solicit recoltare de probe biologice”.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.

În ceea ce privește criticile petentului în sensul că agentul constatator a refuzat să consemneze integral în cuprinsul procesului verbal obiecțiunile sale, arătând că acestea au fost consemnate doar în parte la rubrica aferentă, instanța de fond a observat că din ansamblul probator administrat în cauză nu reiese că agentul constatator ar fi refuzat să consemneze obiecțiunile pe care petentul le-ar fi formulat, iar sarcina probei îi incumbă celui din urmă, conform art. 129 alin. 1 teza finală C.pr.civ.

Pe de altă parte, împrejurarea învederată, oricum nedovedită, ar putea constitui o cauză de nulitate relativă, în raport de care nu s-a făcut însă dovada vătămării produse petentului.

Se observă că petentul a avut posibilitatea de a depune în termen legal o plângere contravențională în care să formuleze toate criticile sale împotriva actului sancționator, atât sub aspectul temeiniciei cât și legalității acestuia, toate apărările sale fiind verificate de o instanța de judecată, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001.

Instanța de fond a mai reținut că în afara situațiilor prevăzute la art. 17 din O.G nr. 2/2001, toate celelalte cazuri de nulitate ce se pot desprinde din cuprinsul ordonanței sunt cauze de nulitate relativă, virtuală, anularea actului intervenind doar în condițiile art. 105 C.pr.civ. și anume în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului, împrejurări ce nu au fost dovedite în prezenta cauză.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În ceea ce privește prima contravenție, prevăzută de art. 102 alin 3 lit. a din O.U.G. 195/2002, instanța de fond a reținut că potrivit art. 185 alin. 1 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Astfel, instanța de fond a constatat că în urma testului cu aparatul alcooltest marca Drager, __________-0366 la care a fost supus petentul, rezultatul printat pe protocolul nr. xxxxx/03.01.2013, orele 17:14 a fost de 0,12 MG/L alcool pur în aerul expirat.

Determinarea alcoolemiei prin utilizarea etilotestului are caracter științific creând instanței convingerea că petentul a condus aflat fiind sub influența băuturilor alcoolice.

În ceea ce privește critica petentului în sensul că aparatul etilotest folosit de intimată era defect, instanța de fond a constatat că potrivit buletinului de calibrare nr. 2372-136 din 27.05.2013, aparatul Drager alcooltest folosit la testarea petentului a fost verificat potrivit dispozițiilor art. 185 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și a fost calificat drept corespunzător folosirii de către intimat.

În analiza temeiniciei procesului verbal contestat, instanța de fond a mai reținut că potrivit disp. art. 88 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 “Stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutiera, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic” iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol “Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată de polițistul rutier cu un mijloc tehnic certificat și depistată ca având o concentrație de pana la 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către unitățile sau instituțiile medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.”

Or, din probele administrate în cauză nu reiese că petentul ar fi solicitat agentului constatator să i se recolteze probe biologice.

De altfel, însuși petentul a învederat cu ocazia controlului că nu solicită recoltarea de probe biologice, conform mențiunii înscrisă la rubrica obiecțiuni din procesul verbal.

Această mențiune poate fi considerată practic o recunoaștere extrajudiciară deplină.

În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că nu s-a procedat la desigilarea muștiucului montat pe aparatul etilotest în fața sa, instanța de fond a constatat că nu este dovedită, nici din declarația martorului propus de petent nerezultând în mod neechivoc acest fapt.

Astfel, martorul O______ C_____ A________ a arătat că a rămas în mașină, în timp ce petentul a mers la mașina de poliție după oprire, precizând că nu a văzut momentul în care s-a desigilat muștiucul.

În ceea ce privește susținerea martorului că a petrecut o bună parte din aceea zi cu petentul, începând cu orele 10.00 și nu își amintește ca petentul să fi consumat alcool, instanța de fond a înlăturat-o, întrucât nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost expus mai sus.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, prevăzută de art. 101 alin 1 lit. pct. 18 din O.U.G. 195/2002, instanța de fond a reținut că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, astfel încât faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

De altfel, nici petentul nu neagă faptul că nu a putut prezenta la solicitarea organului de poliție permisul de conducere și cartea de identitate, susținând însă că le-a uitat la birou și că nu a refuzat să le prezinte polițistului.

Faptul că petentul a uitat actele de identitate la birou nu constituie cauză exoneratoare de răspundere contravențională iar susținerea sa în sensul că nu a refuzat să prezinte actele la control, de asemenea, nu este relevantă în cauză, întrucât fapta constă în ”nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)” iar nu refuzul de a le prezenta la solicitarea organelor în drept.

Conchizând, în urma analizării materialului probator administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond a constatat că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, în calitate de act administrativ al autorității de stat, nu a fost răsturnată în cauză.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța de fond a apreciat că aceasta s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța de fond a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B____ M_____ A_______, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii contravenționale. cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție contestat.

În motivarea cererii de recurs, susține recurentul că aparatul drager nu funcționa și, mai mult, potrivit adresei nr. xxxxxx/12.04.2003 a Ministerului de Interne, etilotestele nu constituie probă suficientă pentru constatarea contravenției.

Mai susține recurentul că nu a refuzat prezentarrea actelor la control, însă nu avea asupra sa carte de identitate și permisul de conducere, motiv pentru care a comunicat datele personale pentru a fi identificat.

În drept, art. 488 pct.8 C. pr. civ., art. 16 alin.7 din OG 2/2001, art. 118/1 și art. 121din OUG 195/2002.

Ulterior, recurentul a depus la dosar completare a motivelor de recurs prin care a susținut că aparatul Drager folosit la măsurătoare nu este omologat.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respi9ngerea recursului ca nefundat motivat de faptul că recurentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina acestuia, iar sentința instanței de fond este legală și temeinică.

La data de 29.05.2015, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus la dosar completare la întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de recurs.

În motivarea excepției invocate, intimatul susține că potrivit art. 301 C. pr. civ., împotriva sentințelor instanțelor de fond se poate face recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Sentința civilă atacată a fost comunicată petentului la data de 06.10.2014, iar cererea de recurs a fost depusă la 10.03.2015, astfel încât aceasta este tardiv formulată.

Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată de intimat, tribunalul reține:

Potrivit art. 301 C. pr. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.

În cauza de față, potrivit dovezii de comunicare existentă la fila 48 dosar fond, se constată că sentința civilă nr.4823/07.04.2014 a fost comunicată petentului recurent B____ M_____ A_______ la data de 08.09.2014 astfel încât acesta putea formula recurs în termen până la data de 24.09.2014, inclusiv.

Cum recurentul a formulat recurs la data de 24.10.2014 ( data primirii plicului la firma de curierat, rezultă că acesta a fost depus cu 30 de zile peste termenul legal.

Față de considerentele mai sus analizate, tribunalul va admite excepția tardivității cererii de recurs invocată de intimat și va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul petent B____ M_____ A_______ mîmpotriva sentinței civile nr. 4823/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I__ P______.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu de instanță.

Respinge recursul declarat de recurentul petent B____ M_____ A_______, domiciliat în Câmpina, _______________. 21, _____________, ___________________________ civile nr. 4823/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I__ P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.

Președinte, Judecători,

R____ C_________ M_______ F____ C_______ I______ N_____ G_______

Grefier,

A________ C_______

Operator de date cu caracter personal 5595

Red.NG/tehnored. NG, A.C.

4 ex./05.10.2015

d.f. nr. XXXXXXXXXXXX - Judecătoria Ploiești

j.f. F_________ R_____ N______