Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2146/2015

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ C____

Judecător C______ B______

Grefier R_____ C_________

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S_____ M____ R___ împotriva sentinței civile nr. 159 din data de 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție G___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul petent, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a depus la dosar de către Inspectoratul Județean de Poliție G___, prin serviciul registratură, la data de 03.11.2015, fotocopia procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 25.06.2014 de către I.P.J. G___ - Poliția Tg-Cărbunești. De asemenea, s-a depus la dosar de către S.D.N. Tg-J__, prin serviciul registratură, la data de 03.11.2015, răspuns la adresa emisă.

În condițiile art. 244 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 479 C.pr.civ. tribunalul declară încheiată cercetarea procesului și trece la soluționarea acestuia, conform dispozițiilor art. 477 C.pr.civ., acordând cuvântul.

Apelantul petent solicită în baza disp. art. 480 alin. 2 C.pr.civ. admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat ca netemeinic. Din probatoriul administrat, respectiv din declarațiile martorilor audiați, mai ales din declarația martorului asistent rezultă faptul că nu a efectuat depășirea în zona interzisă. D_ altfel nu există marcaj rutier pe carosabil și astfel efectuarea depășirii s-a făcut după semn având vizibilitate. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr. 159 din 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de reclamantul S_____ M____ R___ în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. G___.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.06.2014 încheiat de către agentul de poliție al intimatului, reclamantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei, aplicându-i-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce și fiindu-i reținut certificatul de înmatriculare al autoturismului, reținându-se în sarcina reclamantului săvârșirea contravenției sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constând în aceea că la data de 25.06.2014, pe raza localității Pojogeni, județ G___, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX depășind autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula regulamentar în aceeași direcție de mers, în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația „depășirea interzisă”.

Totodată, s-a constatat că termenul de valabilitate al inspecției tehnice periodice era expirat din data de 21.05.2014.

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, iar la rubrica „Alte mențiuni” a consemnat “Nu era marcată linia continuă”, în cuprinsul procesului-verbal fiind consemnat martorul asistent A_______ G_______.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, dar și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pe care a indicat-o în considerentele sentinței (cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, cauza Maszni contra României, cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999, cauza A_____ v. România).

Din analiza principiilor relevate de jurisprudența Curții Europene, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

În drept, instanța de fond a arătat că, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.

De asemenea, art. 120 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 prevede că se interzice depășirea vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, precum și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le-a folosit în dovedirea situației de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție contestat, le-a apreciat ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției, așadar starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat a fost conformă realității, astfel că petentul s-a făcut vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Examinând sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin prisma prevederilor art. 5 alin. 5, alin. 6, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ținând seama că din probele administrate nu a rezultat că fapta ar avea un grad de pericol social mai redus, instanța a constatat că sancțiunea amenzii a fost corect individualizată de către agentul constatator la nivelul sumei de 340 lei, echivalentul a 4 puncte-amendă, adică limita minimă prevăzută de lege, iar reținerea permisului de conducere a fost justificată de pericolul pentru siguranța circulației rutiere, relevat de conduita petentului care a efectuat manevra de depășire într-o zonă în care aceasta este interzisă.

Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că procesul-verbal contestat a fost încheiat în mod legal și temeinic, iar plângerea contravențională formulată de petent a fost neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie cu motivarea, în esență, că instanța de judecată s-a limitat la respingerea plângerii doar prin invocarea elementelor care țin de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, act administrativ de autoritate, fără a verifica temeinicia acestuia prin verificarea probatoriului pe care se întemeiază sau pe probele propuse.

Astfel, a arătat că prin plângerea contravențională a solicitat proba testimonială, propunând ca martor pe N___ G___, persoana cu care se afla în automobil la momentul la care i s-a imputat săvârșirea contravenției, iar în procesul verbal a fost consemnat un martor asistent A_______ G_______ care ar fi trebuit audiat pentru a lămuri cele consemnate în procesul verbal de contravenție, însă instanța de fond nici măcar nu s-a pronunțat asupra probatoriului propus.

În concluzie, în baza art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței civile nr. 159/21.01.2015 pronunțată în dosarul XXXXXXXXXXXXX de către Judecătoria Tg-Cărbunești și pe fondul cauzei admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat de Poliția orașului Tg-Cărbunești, în data de 25.06.2014.

Într-o teză subsidiară și având în vedere starea de fapt și pericolul social concret al faptei contravenționale, a solicitat în baza art. 6 și art. 7 din OG 2/2001 să fie aplicată sancțiunea contravențională a avertismentului, cu înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În scopul efectuării cercetării procesului în apel, tribunalul a dispus ascultarea martorilor A_______ G_______ și N___ G___ (filele 19 și 20), a solicitat depunerea unui exemplar lizibil al procesului-verbal contestat și a solicitat Secției Drumuri Naționale Tg-J__ din cadrul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri C______ să comunice informații privind modul de amplasare a indicatorului cu semnificația „depășirea interzisă” pe sectorul de drum pe care a fost identificat reclamantul la momentul comiterii contravenției, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 6305/03.11.2015 (fila 26).

xxx

Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivul invocat, privit prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum și în raport de probele administrate în cauză, constată că apelul este fondat, critica fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție contestat, care se coroborează în partea recunoscută de reclamant cu plângerea formulată de acesta, precum și cu declarațiile martorilor A_______ G_______ și N___ G___, la data de 25.06.2014, în jurul orelor 16,10 reclamantul a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumul DN 67B, pe raza localității Pojogeni, județul G___, pe direcția Tg.Cărbunești – Tg-J__.

Reclamantul nu deținea dovada efectuării inspecției tehnice periodice valabilă.

Totodată, reclamantul era însoțit de martora N___ G___.

Localitatea Pojogeni se desfășoară pe drumul național DN 67B, între Km. 2+750 și km. 4+100 pe sensul de mers Tg-J__ – Tg. Cărbunești.

La data de 25.06.2014, un indicator rutier cu semnificația „depășirea interzisă” era amplasat pe acest sector de drum la km. 3+800 pe partea dreaptă pe sensul de mers Tg-J__ – Tg.Cărbunești, în timp ce un indicator rutier cu semnificația „sfârșitul interdicției de depășire” era amplasat la km. 3+900 pe partea stângă.

Așadar, indicatorul rutier cu semnificația „depășirea interzisă” pe sensul de mers care interesează cauza, respectiv Tg.Cărbunești – Tg-J__, trebuie să fi fost amplasat înainte de ________________________________.

Pe o porțiune a drumului DN 67B neindividualizată (nici în procesul-verbal de contravenție și nici în raportul agentului constatator) de pe raza localității Pojogeni, reclamantul a efectuat depășirea autoturismului condus de martorul A_______ G_______.

După finalizarea manevrei de depășire reclamantul a fost oprit în trafic de către agentul constatator și i s-a reproșat efectuarea manevrei în mod nelegal, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.

Reclamantul a negat comiterea contravenției constând în depășirea nelegală, chiar de la momentul sancționării sale.

Astfel cum rezultă din declarația de martor a persoanei depășite, atât manevra propriu-zisă de depășire, cât și finalizarea acesteia s-au efectuat după indicatorul cu semnificația „sfârșitul interdicției de depășire”.

Martorul nu a putut indica dacă reclamantul a început manevra de depășire înainte sau după acest din urmă indicator.

În acest context probator tribunalul constată că agentul constatator, deși a afirmat că reclamantul a efectuat depășirea în zona de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația „depășirea interzisă”, nu poate susține prin nici o probă această constatare a sa, care este contrazisă în bună parte de declarațiile martorilor.

Tribunalul nu poate corobora mențiunile din procesul-verbal prin care s-a descris fapta cu alte probe administrate în cauză, deoarece descrierea faptei nu cuprinde și indicarea locului de pe DN 67B în care s-a efectuat depășirea.

În consecință, tribunalul constată că, în prezența declarațiilor martorilor care susțin efectuarea depășirii în afara zonei de acțiune a indicatorului prohibitiv, precum și în prezența negării constante a comiterii contravenției, manifestată inclusiv la momentul sancționării, agentul constatator trebuia să manifeste diligențe pentru a-și asigura probe care să susțină constatarea ilicitului rutier.

Cum, nu există probe care să susțină vinovăția contravențională a reclamantului în privința faptei incriminată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. 2 C.pr.civ., va admite apelul, va schimba sentința și va admite plângerea, anulând în parte procesul-verbal de contravenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-reclamant S_____ M____ R___, CNP – xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în municipiul Tg-J__, ____________________________. 271, județul G___ împotriva sentinței civile nr. 159 din data de 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul Județean de Poliție G___ cu sediul în municipiul Tg-J__, __________________, județul G___, schimbă sentința în sensul că admite plângerea contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.06.2014 încheiat de către Inspectoratul Județean de Poliție G___ - Poliția Tg-Cărbunești.

Anulează în parte procesul verbal pentru contravenția prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 și înlătură sancțiunile principală și complementară dispuse în baza acestuia.

Menține restul dispozițiilor din procesul verbal.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, C_______ C____		Judecător, C______ B______
	Grefier, R_____ C_________

Red.C.C./Tehnored.C.R.

j.f. M________ M.

4 ex./24 Noiembrie 2015