Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1425/2015

Ședința publică de la 12 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ M________ B______

Judecător M_____ G______

Grefier M______ S_____

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul petent J____ A_____ Ș_____ cu domiciliul în Ploiești, ___________________, _____________, ____________, J____ P______, împotriva sentinței civile nr. 2885 pronunțată la data de 03.03.2015 de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I.J.P P______ cu sediul în Ploiești, ___________________. 60, J____ P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se arată că la dosarul cauzei a fost depusă taxa judiciară de timbru de 20 lei, anulată și atașată la dosarul cauzei.

Tribunalul având cuvântul ia act că s-a achitat taxa judiciară de timbru, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiesti, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, la data de 16.05.2014 reclamantul J____ A_____ S_____ prin cererea de chemare in judecata a solicitat anularea procesului verbal de contraventie ________, nr.xxxxxxx din data de 07.06.2014. Din analiza plangerii contraventionale se retine faptul ca reclamantul prin cererea de chemare in judecata a solicitat anularea procesului verbal de contraventie ________, nr.xxxxxxx din data de 07.06.2014 pe motiv ca nu este vinovat de savarsirea acestei contraventii, intrucat circula regulamentar pe ____________________ autoturismul Hyunday, XXXXXXXXX si la intersectia cu _________________ M____ s-a incadrat regulamentar pentru a efectua manevra de virare la stanga. La un moment crezand ca autovehiculul din fata sa avea o defectiune tehnica intrucat nu mai avansa si a pus in functiune avariile, a ocolit acest autoturism si a virat la stanga . Considera ca in mod gresit agentul constatator a aplicat sanctiunea amenzii de 340 lei si suspendarea permisului de conducere, intrucât nu a depsit decat un singur autoturism ,s-a asigurat pentrtu viarajul la stanga si nu existau marcaje care sa delimiteze sensul de mers la data evenimentului.Solicita in subsidiar inlocuirea sanctiunilor cu avertisment.

Intimata, IPJ P______, prin intampinare solicita respingerea cererii de chemare in judecata intrucat procesul verbal de contraventie CP, nr.xxxxxxx din data de 07.06.2014 este intocmit legal si temeinic.A depus copia procesului verbal contestat si raportul agentului constatator S_______ A____ .

În fapt, la data de 07.06.2014, petentul J____ A_____ S_____ fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei si retinerea permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile intrucat la data de mai sus, la ora 12.25 a condus autoturismul Hyunday, XXXXXXXXX pe _________________________ Curtea de Apel Ploiesti catre ________________________ intersectia cu ______________ V_____ M____ a depasit coloana de autovehicule aflate in asteptare, patrunzând pe sensul opus de mers.

Procesul verbal contestat CP, nr.xxxxxxx din data de 07.06.2014din data de 17.02.2014 fost întocmit în prezenta petentului, care l-a si semnat consemnând că nu are mentiuni.

La termenul din data de 24.02.2014 instanta a admis proba cu inscrisuri pentru ambele parti. Plângerea a fost legal timbrată si depusa in termen.

În drept, potrivit conform art. 100 alin 3 lit. a din OUG 195/2002 rep. :

(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:
a) depasirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea rosie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferata;

Prin sentința nr. 2885 din 03.03.2015 Respinge plangerea contraventională formulata de petentul J____ A_____ Ș_____ cu domiciliul în Ploiești, ___________________, _____________, ____________, J____ P______, în contradictoriu cu intimatul I__ P______ cu sediul în Ploiești, ___________________. 60, J____ P______, împotriva procesului verbal de contraventie ________, nr.xxxxxxx din data de 07.06.2014, ca neîntemeiata. Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța a reținut procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite )

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța l-a examinat din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului. Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală. Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal CP, nr.xxxxxxx din data de 07.06.2014, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.În acest sens era de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial, autentic și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie în măsura în care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege. Această prezumție este însă una relativă de adevăr, făcând dovadă asupra stării de fapt reținute până la proba contrară. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penala (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului, dată de sancțiunea aplicată contestatorului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Instanța reține că trebuie făcută distincție între procesele-verbale care cuprind constatări personale ale agentului constatator, în cazul cărora sarcina probei revine contestatorilor, aceștia fiind obligați să răstoarne prezumția de autenticitate și temeinice a procesului-verbal și procesele-verbale întocmite cu ajutorul unor mijloace tehnice, caz în care proba revine celui care a întocmit procesul-verbal respective.

Petentului îi revenea astfel sarcina probei, având în vedere că procesul-verbal de contravenție cuprinde constatări personale ale agentului constatator care l-a încheiat, având astfel forță probantă prin el însuși și constituind o probă de vinovăție până la momentul la care se face proba contrară.

În cauza de față, aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului, respectiv faptul că a condus autoturismul Hyunday, XXXXXXXXX pe _________________________ Curtea de Apel Ploiesti catre ________________________ intersectia cu ______________ V_____ M____ a depasit coloana de autovehicule aflate in asteptare, patrunzând pe sensul opus de mers sunt confirmate prin înscrisurile depuse la dosar de intimat, respectiv raportul agentului constatator si prin apararile facute chiar de catre contestator care recunoaste ca era prezent la data si locul faptei, ca a efectuat manevra de depasire a coloanei de autovehicule ,dar a consideră ca a depășit doar autoturismul din fata, care avea o defectiune.

Instanța a apreciaza astfel ca susținerile reclamatului din plangerea contraventionala sunt neîntemeiate. În acest caz, în procesul verbal s-au consemnat constatările personale ale agentului constatator (constatări ex proprii sensibus) și, potrivit regulilor probațiunii, în cazul unui fapt negativ, sarcina probei este răsturnată, contradovada constituind-o faptul pozitiv contrar. Petentul însă nu a făcut această dovadă.

Apreciind, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată petentului, instanța considera că sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei, aplicate în limitele legale, este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, dat fiind că este de notorietate că una din cauzele producerii accidentelor de circulație o constituie nerespectarea de către conducătorii auto a regulilor de circulație in intersecții, mai ales ca petentul in cauza a pătruns si pe contrasens si nu impune înlocuirea acesteia cu avertismentul.

Împotriva sentinței civile nr. 2885 pronunțată la data de 03.03.2015 de Judecătoria Ploiești a declarat apel petentul J____ A_____ Ș_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond în mod eronat a dispus respingerea plângerii contravenționale, fără a analiza motivele de fapt care au stat la baza emiterii procesului verbal.

A mai arătat petentul că a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, respectiv depășirea unei coloane de vehicule aflate în așteptare și sancționat cu amendă în cuantum de 340 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.

A mai arătat petentul că a depășit un singur autoturism și s-a asigurat în momentul în care a efectuat virajul având în vedere că autoturismul din fața sa nu înainta și erau puse în funcțiune avariile.

A mai arătat și faptul că la momentul producerii incidentului nu existau marcaje pe drumul public care să delimiteze corect benzile și sensurile de mers.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat deoarece abaterea contravențională a fost constată în mod direct de către polițist în condițiile art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul în temeiul disp. art. 480 Ncpc, va respinge apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Apelantul petent nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție și descrisă de agentul constatator în raportul său. Agentul constatator a menționat în procesul verbal faptul că se afla singur în auto, astfel că petentul nu ar putea răsturna prezumția de legalitate a actului sancționator. Cu privire la reindividualizarea sancțiunii aplicate, tribunalul reține că sancțiunea amenzii este cea care corespunde gradului de pericol social al faptei. Existența sau inexistența marcajelor pentru delimitarea benzilor de circulație invocată de apelant este irelevantă față de fapta săvârșită „depășirea unei coloane de vehicule aflate în așteptare și _______________________ de circulație”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelantul petent J____ A_____ Ș_____ cu domiciliul în Ploiești, ___________________, _____________, ____________, J____ P______, împotriva sentinței civile nr. 2885 pronunțată la data de 03.03.2015 de Judecătoria Ploiești, ca nefondat, în contradictoriu cu intimatul I.J.P P______ cu sediul în Ploiești, ___________________. 60, J____ P______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2015

Operator date caracter personal 5595

RED. BAM/11.11.2015