Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 1264/2013

Ședința publică din 25 septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: T___ P______

Judecător: D_____ S______

Judecător: C______ B______

Grefier: E____ L_______ B_____

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta intimată I____________ de Poliție al Județului Gorj împotriva sentinței civile nr.1657 din 21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă T________ D______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M____ G______ pentru intimata petentă, T________ D______, lipsă fiind recurenta intimată I____________ de Poliție al Județului Gorj.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recursul este declarat în termen și motivat și că la data de 18.09.2013 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata petentă prin apărătorul ales în dublu exemplar.

Verificându-și competența în temeiul art.159 ind.1 alin.4 c.pr.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.

În ședință publică, cel de al treilea membru al completului de judecată, respectiv doamna magistrat B______ C______, a invocat din oficiu excepția netimbrării celor două recursuri, motivat de faptul că cererile de recurs au fost introduse după _____________________ OUG nr.80/2013, respectiv la data de 15.07.2013 și 16.07.2013, invocând astfel dispozițiile art.19 și art.53 din OUG nr.80 din 29 iunie 2013 coroborat cu art.36 din OG nr.2/2001, potrivit cu care „în materie contravențională, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei”, iar potrivit art. 33 alin 1 C procedură civilă „ taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.

Președintele completului de judecată a pus în discuție excepția netimbrării celor două recursuri, invocată din oficiu, de cel de al treilea membru al completului de judecată.

Avocat M____ G______ pentru intimatul petent a solicitat admiterea excepției netimbrării recursului.

Instanța de recurs, cu majoritate de voturi, apreciază că nu se impune timbrarea celor două recursuri, raportat la dispozițiile art.55 din OUG nr.80/2013.

Opinia separată, al celui de-al treilea membru al completului de judecată, este că se impune timbrarea celor două recursuri, raportat la dispozițiile art.55 din OUG nr.80/2013.

Constatând că părțile nu au formulat alte cereri, iar recursul este în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia.

Avocat M____ G______ pentru intimatul petent, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. A arătat că motivele invocate de către recurenta intimată sunt nefondate, iar procesul verbal a fost încheiat în absența petentei, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.1657 din 21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea formulată de petenta T________ D______, în contradcitoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Gorj, anulat procesul verbal _________ nr.xxxxxxx/25.11.2012, încheiat de Secția 8 Poliție Stoina și exonerează petenta de plata amenzii.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că sub aspectul legalității procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001 a căror încălcare conduce la nulitatea absolută a actului. Că, motivele de nulitate invocate de petentă nu au fost luate în considerație de instanță, fie motivat de faptul că nu sunt întemeiate, fie pentru că nu se încadrează în art.17 din OG nr. 2/2001. Astfel, nulitatea absolută a actului constatându-se, conform art.17 din OG nr.2/2001, în cazul lipsei mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

A reținut instanța de fond că nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 constituie un motiv de nulitate relativă a actului, petentul având obligația să invoce și să dovedească prejudiciul avut prin această nerespectare, iar sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Or, contravențiile referitoare la încălcarea unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice intra în sfera „acuzațiilor în materie penală" la care se refera primul paragraf al articolului 6 CEDO, aspect ce rezultă, pe de o parte din faptul ca norma juridica ce sancționează astfel de fapte are caracter general ( Legea nr.61/1991 se adreseaza tuturor cetățenilor) si, pe de alta parte, din faptul ca amenda (sancțiunea contraventională principală aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.

Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a conluzionat că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției iar acesta beneficiazã de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentei. În privința probațiunii, s-a remarcat faptul că petenta ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă. Așadar, orice îndoiala profită persoanei acuzate de savârsirea contraventiei potrivit principiului in dubio pro reo.

În cauză, s-a constatat că organul de poliție nu a făcut o minimă cercetare a faptelor reținute ca fiind săvârșite de petentă, dar, și mai grav, nu a stabilit, prin declarațiile persoanelor prezente sau ale unor persoane din vecinătate, identitatea certă a persoanei care ar fi “proferat expresii și cuvinte jignitoare la adresa oragenelor de poliție” și care a refuzat să dea detalii cu privire la identitatea sa, rezumându-se la a accesa bazele automate privind evidența populației. În cauză, din declarația martorului Bastorin I__, a rezultat că nu petenta este cea care „s-a certat” cu organele de poliție ci concubina lui T________ I__. De altfel, chiar din raportul agentului de poliție a rezultat că acesta a avut în vedere amendarea soției lui T________ I__, iar petenta nu este soția lui T________ I__ ci a lui T________ T___, T________ I__ nefiind căsătorit, fiind în concubinaj cu o persoană cu un alt nume.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen și motivat intimata I____________ de Poliție al Județului Gorj criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs s-a susținut că din probele administrate a rezultat fără dubii că petenta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată, astfel, persoana care a adresat expresii jignitoare agenților de poliție prezenți la domiciliul familiei T________ ca urmare a apelului „112”, este fără dubii, T________ D______, aceasta având datele de identificare înscrise în baza de date privind evidența persoanei.

S-a precizat că agentul constatator a perceput nemijlocit săvârșirea contravenției de către petentă, iar când a procedat la identificarea ei, aceasta a refuzat să dea date pentru stabilirea identității, astfel că există identitate perfectă între persoana sancționată și cea care a săvârșit contravenția, neavând relevanță dacă în raportul său agentul constatator a menționat greșit numele soțului acesteia. A arătat recurenta intimată prin motivele de recurs că, conform mențiunilor făcute de agentul constatator în fișa de eveniment la apelul „112”, la locul faptei nu a fost prezent martorul audiat la solicitarea petentului, prezenta sa neputând fi ignorată dacă ar fi real faptul că se afla în acel loc pentru a-i fi reparată o căruță. Cum martorul susține că a auzit o persoană certându-se cu organele de poliție,susține recurenta intimată că în mod cert acesta ar fi fost menționat ca martor în cuprinsul procesului verbal de contravenție sau cel puțin în fișa de intervenție la eveniment. A concluzionat recurenta intimată că realitatea susținerilor acestui martor este pusă sub semnul întrebării și ca atare depoziția sa trebuie apreciată ca atare la pronunțarea sentinței.

Față de motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii în totalitate și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal contestat. În baza dispozițiilor art. 242 alin 2 C procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin întâmpinarea formulată la data de 18.09.2013, în condițiile prevăzute de dispjozițiile art.115 cod procedură civilă, intimata petentă prin apărătorul ales a solicitat respingerea recursului, în temeiul art.312 alin.1 cod procedură civilă și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, întrucât motivele de recurs invocate s-ar încadra mai curând în motivele prevăzute de art. 304 indice 1 C procedură civilă, deși nu s-a indicat acest temei juridic. A apreciat intimata petentă că motivele pentru care recurenta intimată a apreciat că s-ar impune admiterea recursului ar fi faptul că potrivit datelor de identificare în baza de date a persoanei, aceasta în mod singur a adus injurii agenților și că agentul constatator a perceput direct că petenta a adresat injurii și că potrivit consemnărilor din fișa de eveniment a agentului constatator, martorul audiat nu se afla la locul faptei, pentru că dacă s-ar fi aflat cu siguranță agentul constatator ar fi menționat acest aspect în fișă și că acesta repara o căruță și astfel se afla la fața locului. A susținut intimata petentă că aceste afirmații sunt nedovedite în sensul că agentul constatator avea opțiunea de a menționa numele unui martor în cuprinsul procesului verbal care să confirme realitatea percepută de agent și să-și dovedească susținerile din procesul verbal, neexistând menționat nici un nume de martor în cuprinsul procesului verbal. Că, este adevărat că procesul verbal beneficiază de prezumția de legalitate, însă această prezumție este înlăturată prin depozițiile martorilor încuviințați de către instanță și mai mult, tot prin depozițiile martorilor s-a creat un dubiu cu privire la vinovăția petentei, dubiu care profită petentei, având în vedere împrejurarea că potrivit art.5 CEDO, plângerea contravențională este asemuită unei acuzații în materie penală, astfel că aplicabilitatea principiului dubiului profită petentului, este pe deplin întemeiată.

Aceste apăreri, susține intimata petentă și presupusa subiectivitate a depoziției martorului, cât și faptul că agentul a perceput direct realitatea, sunt apărări de fond care puteau fi invocate pe calea întâmpinării sau pe calea unor note scrise, acestea însă nefiind invocate la fond. S-a susținut că de vreme ce nu există un martor semnatar al procesului verbal de contravenție, intimata petentă se întreabă de unde se poate ști cu exactitate că nu altă persoană ar fi adus injurii agentului constatator și că se pitea depune o declarație a agentului constatator, sau se putea găsi un martor care să confirme susținerile acestuia.

Mai mult, susține petenta că procesul verbal a fost încheiat în absența sa, după data de 25.11.2012 orele 13:55, fiind de asemenea interpretabil faptul că deși s-a susținut de către agentul constatator că a perceput în mod direct cine a adus injurii și faptul că procesul verbal nu a fost semnat de petentă, acesta a fost încheiat la o dată ulterioară producerii presupusei contravenții. A concluzionat intimata petentă că motivele de recurs invocate de recurenta intimată nu se încadrează în nici unul din cele 9 motive de recurs și ca atare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul recurentului petent prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate, precum și a înscrisurilor depuse în recurs cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.304¹, art.304 pct.7 și 9, dar și a art.312 alin.1 c.pr.civ. tribunalul reține ca fiind nefondat.

Critica este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în ziua de 15 noiembrie 2012, ora 19,35 din localitatea Bulbuceni, ____________________________ s-a apelat prin SNUAU 112 de către T________ I__ pentru a se interveni la fața locului în regim de urgență întrucât acesta ar fi amenințat de către numitul B____ D_____ din aceeași localitate.

În baza acestei sesizări echipajul de poliție s-a deplasat în regim de urgență la fața locului și în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că domnii T________ I__ și T________ T___, ambii din comuna Căpreni, ___________________________, în timp ce se aflau lângă locuința de domiciliu au fost amenințați cu o sapă de către domnul B____ D_____ din aceeași localitate, pe fondul unor conflicte mai vechi, existând și un dosar penal înregistrat sub nr.xxxxxx/25 noiembrie 2012, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare.

În timpul discuțiilor la locul faptei, se susține de agentul constatator, faptul că a ajuns și doamna T________ D______, care la vederea organelor de poliție a devenit recalcitrantă adresând diverse injurii la adresa celor doi agenți constatatori și a instituției. În momentul solicitării acesteia de a prezenta un act de identitate sau de a da relații pentru stabilirea identității sale, aceasta a refuzat categoric să-și îndeplinească obligația, cu toate că i s-a adus la cunoștință că refuzul constituie contravenție, după care a plecat de lângă lucrătorii de poliție.

Se susține în continuarea raportului cu privire la constatarea contravenției faptul că s-a procedat la stabilirea identității prin efectuarea de verificări în bazele de date automate privind evidența populației și astfel au procedat la întocmirea procesului verbal și la sancționarea contravențională a doamnei T________ D______ pentru încălcarea prevederilor contravenției prevăzută de art.3 pct.1 și 30 din Legea nr.61/1991, fiind aplicată amenda totală de l.000 lei ca urmare a cumulului aritmetic al celor două sancțiuni aplicate în cuantum de 800 lei și respectiv 200 lei.

În urma probatoriului administrat de instanța de fond în mod corect s-a reținut principiul in dubio pro reo, având în vedere faptul că din declarația martorului audiat în ședința publică din 21 iunie 2013 rezultă că, în luna noiembrie, în jurul prânzului, martorul Bastorin I__ a fost cu căruța la soțul petentei pentru a o repara, lucrând printre altele ca și sudor, astfel că a stat la domiciliul petentei până în jurul orei 22,00. Se menționează, în continuare, că în acea zi domnul T________ I__ nu a venit la domiciliul petentei, bănuiește martorul însă că, domnul T________ T___ împreună cu T________ I__ care sunt cumnatul, respectiv socrul petentei, ar fi chemat poliția cu motivarea că ar fi fost amenințați de domnul B____ D_____, fără să rezulte cu certitudine cine este cumnatul și cine este socrul petentei, instanța de recurs presupunând că domnul T________ I__ este socrul petentei, având în vedere că numele de familie coincide cu numele de familie al petentei, iar domnul B____ D_____ este cumnatul acesteia, fără a putea stabili cu certitudine relația de afin.

De asemenea, se arată că petenta este soția domnului T________ T___ și nu soția domnului T________ I__, iar la momentul apariției celor doi agenți constatatori, atitudinea necuviincioasă a avut-o concubina domnului T________ I__, care este moldoveancă, nu are acte de identitate, vocea acesteia fiind auzită de martor atunci când s-a certat cu agenții constatatori, întrucât gospodăriile se învecinează.

Pe parcursul desfășurării conflictului petenta nu a plecat din curte și nu a fost în curtea cumnatului ei B____ D_____, astfel că s-a creat o confuzie de către cei doi agenți constatatori având în vedere că pe concubina domnului T________ I__ nu o cheamă T________, astfel că organele de poliție în urma verificărilor efectuate au stabilit în mod greșit că persoana de sex feminin cu care au avut altercații ar fi soția domnului T________ I__ pe nume T________ D______ și nu persoana cu care s-au certat, persoană care este în relații de concubinaj cu socrul petentei.

Această incertitudine este menținută și de fișa de intervenție a evenimentului nr.xxxxxx din 27 noiembrie 2012 întocmită de agenții constatatori, care la descrierea situației de fapt se arată următoarele: „a fost identificat apelantul T________ I__, care ne-a declarat verbal că în juriul orei 18,30, în timp ce se afla lângă locuința de domiciliu împreună cu T________ T___, fratele său a fost amenințat cu o sapă de către B____ D_____, de 21 ani, din aceeași localitate, aceștia având stare conflictuală de mai mult timp.

De asemenea, în momentul intervenției și-a făcut apariția și T________ D______ care a devenit recalcitrantă cu organele de poliție și a refuzat prezentarea unui act de identitate.”

Se constată astfel că agenții constatatori la momentul intervenției nu au stabilit cu certitudine cine era persoana de sex feminin care a avut o atitudine necorespunzătoare și recalcitrantă față de organele de poliție, având în vedere că aceasta nu a prezentat nici un act de identitate, astfel că exista obligația din partea celor doi agenți constatatori de a stabili împreună cu celelalte persoane participante la acel eveniment care este identitatea acestei doamne și care sunt relațiile de rudenie sau de concubinaj dintre aceasta și una dintre cele trei persoane de sex masculin, astfel încât să nu existe nici un dubiu în ceea ce privește identificarea acesteia. De altfel, agenții constatatori în fișa de intervenție a evenimentului stabilesc că cei doi domni numiți T________ ar fi frați și nu tată și fiu, cum se menționează ulterior.

Simpla accesare a bazei de date automate privind evidența populației nu poate reprezenta o prezumție absolută în identificarea doamnei care a săvârșit cele două contravenții, întrucât anterior acestei operațiuni se impunea interpelarea celor trei persoane de sex masculin cu privire la persoana de sex feminin, în sensul de a stabili dacă aceasta este soția fie a domnului T________ I__, fie a domnului T________ T___, sau concubina unuia dintre cei doi, cu numele de familie și prenumele acesteia sau cel puțin pe numele cu care este cunoscută de către consăteni.

În astfel de situații, procesul verbal de constatare a contravenției nu mai poate constitui un mijloc de probă, ci doar un început de dovadă, astfel că sarcina probei în ceea ce privește dovedirea vinovăției aparține agentului constatator și instanța de fond în mod corect a reținut că aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel că recurenta intimată avea sarcina probei.

În raport de probele administrate instanța de fond în mod corect a reținut faptul că intimata petentă a răsturnat prezumția relativă de veridicitate de care se bucură procesul verbal în conformitate cu dispozițiile art.1169 cod civil. Instanța de fond a avut în vedere principiul in dubio pro reo care profită intimatei petente întrucât recurentul intimat nu a făcut dovada certitudinii, situație de fapt dincolo de orice îndoială în ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art.3 pct.1 și 30 din Legea nr.61/1991, raportat la faptul că și în aceste acuzații civile, oricărei persoane trebuie să i se aplice garanțiile procesuale penale care au implicații sub aspectul sarcinii probațiunii.

În situația sancționării unor contravenții constând în fapte comisive de nerespectare a unor prevederi legale, cum este contravenția reținută în cauza de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă și dovedește doar o situație de fapt care a dus la încheierea acestuia, fără însă a stabili vinovăția intimatei, întrucât în situația de față intimata petentă a invocat dubii serioase de lipsă de obiectivitate asupra constatărilor personale ale agentului constatator, astfel că acestea nu mai pot da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Pentru considerentele arătate, constatând că nu există nici unul din motivele de modificare sau casare a sentinței recurate din cele prevăzute de art.304 c.pr.civ., în baza art.312 C.pr. civ. va fi respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta intimată I____________ de Poliție al Județului Gorj împotriva sentinței civile nr.1657 din 21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata petentă T________ D______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013 la Tribunalul Gorj.

Președinte, T___ P______	Judecător, D_____ S______	Judecător, C______ B______
	Grefier, E____ L_______ B_____

Red B.C/ten E.B

17 octombrie 2013/ 2ex

Jud fondMR