R O M Â N I A

TRIBUNALUL TELEORMAN

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE,

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU C_________ ADMINISTRATIV FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 117

A P E L

Ședința publică din data de 19.12.2013

Tribunalul compus din :

PREȘEDINTE – R_____ G_______

JUDECĂTOR – T_____ I____

GREFIER – B__________ – Z________ C_______ – A______

Pe rol, judecarea apelului civil având ca obiect anulare proces verbal de constatare și sancționare a contravenției declarat de apelant petent ______________________ SRL cu sediul în București, sector 4, ______________________.270 D împotriva sentinței civile nr.3419/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria A_________ în contradictoriu cu intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I____________ teritorial nr.7 cu sediul în București, _______________________.38.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art.131 - Noul Cod de Procedură Civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L :

Asupra apelului, de față:

Prin sentința civilă nr. 3419 din 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria A_________ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ______________________ SRL, cu sediul în București, _______________________. 270 D, sector 4, împotriva procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 13.06.2013, emis de intimata I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxxx din 13.06.2012, petenta a fost sancționat ă contravențional de către intimata I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier cu amenda în cuantum de 3.000 lei pentru nerespectarea de către petentă a obligației deținerii rovinietei valabile în timpul deplasării pe tronsoanele naționale, național europene și autostrăzi, conform OG 15/2002, art. 8 alin.1, cu modificările și completările ulterioare.

Agentul constatator a menționat că, la data de 13.06.2013 ora 09:00, pe raza localității A_________, la km.1, DN.52, a fost verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, utilizat de către ______________________ SRL, condus de către numitul Iacobet M_____, care efectua transport rutier și s-a constat nerespectarea de către petent a obligației deținerii rovinietei în timpul deplasării pe DN 52, km 1. În cuprinsul procesului verbal este menționat că petenta, prin reprezentantul său legal, nu era de față la momentul constatării contravenției.

Instanța a constat că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției. S-a constatat astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar fapta este descrisă în mod corespunzător.

În ceea ce privește susținerea petentei legată de nelegalitatea procesului verbal datorită încheierii acestuia în lipsa martorului asistent, instanța constată că art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 reglementează posibilitatea încheierii procesului verbal și în lipsa contravenientului. Astfel, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator trebuie să facă mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

Pentru a nu impune autorităților cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor condiții imposibil de îndeplinit, legea reglementează situația în care nu se poate desemna un martor asistent din motive obiective. În aceste situații agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, motive care în cazul de față sunt reprezentate de faptul că agentul constatator a încheiat ulterior procesul-verbal la sediul instituției, împrejurare pe care instanța a considerat-o temeinică, având la bază o prezumție simplă, aceea că în sediul intimatei pot exista momente în care să nu existe alte persoane în afara altor agenți constatatori, circumstanță care apare ca fiind pertinentă și care nu a fost înlăturată de contestatoare prin administrarea vreunei probe.

Prin urmare, verificând legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente iar petenta nu a invocat nici un motiv de nulitate.

În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale

Potrivit OG nr. 2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr. 2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art. 6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).

Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este ca instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I___ P__ c. României)

Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petenta nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar partea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N_______ G_______ c. României)

În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

La solicitarea părților, instanța a administrat proba cu înscrisuri.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului ______________________ SRL săvârșirea contravenției prevăzute art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, care sancționează nerespectarea de către participanții la traficul rutier a obligației deținerii rovinietei valabile în timpul deplasării pe tronsoanele naționale, național europene și autostrăzi.

Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, trebuie precizat că amenda în cuantum de 3.000 lei este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității de conducător auto, față de gravitatea sporită a faptei, ținând totodată seama de împrejurările comiterii acesteia, respectiv locul săvârșirii contravenției, DN 52 km 1.

De asemenea, instanța a avut în vedere atitudinea petentei care nu înțelege gravitatea faptei săvârșite, având în vedere faptul că, conform OG nr. 15/2002, participanții aflați în trafic pe tronsoanele naționale, național europene și autostrăzi, au obligați deținerii rovinietei valabile în timpul deplasării pe aceste sectoare de drumuri.

Instanța a considerat că sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea unei norme imperative, cum este cazul de față, atrage atenția atât persoanelor fizice, juridice cât și instanțelor de judecată, asupra gravității încălcării normei respective.

Individualizarea abstractă a pericolului social reprezentat de o anumită faptă este realizată de către legiuitor și nu de către instanța de judecată. Simplul fapt că o amendă este prevăzută într-un cuantum ridicat nu înseamnă că instanța poate dispune, pentru acest argument, anularea acesteia. Legiuitorul a apreciat, în mod suveran, că fapta are un grad ridicat de pericol social iar această concluzie nu poate fi cenzurată de către instanță.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că procesul verbal ___________ nr. xxxxxx, din 13.06.2013 este legal și temeinic întocmit și, pe cale de consecință, a respins plângerea formulată de către petenta ______________________ SRL în contradictoriu cu intimata I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București, menținând actul atacat, precum și sancțiunea aplicată prin acesta.

Totodată, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța a luat act că intimata I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal.

În motivarea apelului, apelanta intimată a arătat că instanța de judecată motivează că nu ar fi necesar un martor, în speță, că i-ar fi fost imposibil agentului constatator să găsească un martor. Instanța nu trebuie să înlăture caracterul legalității normei de drept care reglementează anularea unui act juridic când nu îndeplinește condițiile de formă.

Or, tocmai din acest motiv, lipsa martorului, a dat posibilitatea agentului să completeze un proces verbal din birou așa cum se și afirmă, și nu la fata locului, la momentul opririi conducătorului auto.

Tocmai faptul că și constatarea și întocmirea procesului verbal de contravenție nu s-au făcut la locul faptei atrage nulitatea înscrisului. Instanța de judecată nu lămurește nici acest aspect, hotărâtor pentru cauză.

Procesului verbal de constatare a contravențiilor îi lipsește una din condițiile esențiale de formă care atrage nulitatea acestuia. Aceasta este dată de faptul că nu este semnat de martor. Susținerea că nu s-a putut identifica nici un martor și faptul că alt agent constatator nu poate avea calitatea de martor, nu poate înlătura obligativitatea ca orice proces de contravenție să fie semnat și de către cel puțin un martor.

Această sancțiune de nulitate din motive de formă a înscrisului este venită tocmai pentru a înlătura abuzurile celor îndrituiți să aplice amenzi și care din abuz de putere datorat funcției pe care o dețin aplică amenzi, fără ca acestea să aibă vreo acoperire legală. În aceasta speță, nici măcar presupusul contravenient, respectiv firma P___ E___ CONSTRUCTSRL nu a cunoscut motivul pentru care s-a aplicat această amendă, și nici nu a avut posibilitate să facă obiectiuni.

Instanța de judecată nu a răspuns la motivul contestației privind amendarea persoanei fizice și nu a firmei.

Indicarea dispozițiilor legale interne coroborate cu dispozițiile Convenției Europene nu lămurește mai mult situația concreta din speță.

Caracterul penal asimilat al spetei în cauză, respectiv amenda contravențională dată de către ISCTR în cuantum de 3.000 de lei, raportează speța sub aspect probatoriu, însă instanța prin aceasta nu lămurește de fapt capetele de cerere pe care se sprijină contestația.

Instanța afirmă că apărările contestatorului nu sunt acoperite de probe suficiente care să răstoarne forța probantă a procesului verbal de contravenție pentru care se cere anularea .

Este neîntemeiată această motivare dată de către instanță, deoarece a arătat că ceea ce s-a înscris în procesai verbal nu corespunde realității. Agentul constatator nu a efectuat nici un control asupra conducătorului auto Iacobet M_____ în data de 13.06.2013, ora 9 , deoarece acesta nu se afla pe DN 52, km 1 A_________. A depus înscrisuri în acest sens în care a arătat că localitatea NANOV este indicată pe hartă pe DN 6 și nu pe DN 52.

Pentru motivele de apel formulate împotriva sentinței civile atacate consideră că este necesar ca instanța de fond să lămurească toate aspectele cu care părțile s-au aparat în proces , drept pentru care solicită restituirea dosarului la instanța de fond pentru completarea probatoriului care este absolut necesar în cauză, respectiv martori, înscrisuri, dar mai ales să lămurească pe înscrisurile din dosar toate capetele de cerere indicate în contestație și pe care le-a omis.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și urm Cod proc. civ.

Analizând apelul sub aspectul motivelor de apel invocate în condițiile art. 476 - 478 Cod procedură civilă, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxxx din 13.06.2012, petenta a fost sancționată contravențional de către intimata I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier cu amenda în cuantum de 3.000 lei pentru nerespectarea de către petentă a obligației deținerii rovinietei valabile în timpul deplasării pe tronsoanele naționale, național europene și autostrăzi, conform OG 15/2002, art. 8 alin.1, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în sarcina sa că la data de 13.06.2013 ora 09:00, pe raza localității A_________, la km.1, DN.52, a fost verificat autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, utilizat de către ______________________ SRL, condus de către numitul Iacobet M_____, care efectua transport rutier și s-a constat nerespectarea de către petent a obligației deținerii rovinietei în timpul deplasării pe DN 52, km 1. În cuprinsul procesului verbal este menționat că petenta, prin reprezentantul său legal, nu era de față la momentul constatării contravenției.

Împotriva procesului verbal, în termen legal, a formulat plângere apelanta petentă iar prin sentința civilă 3419 din 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria A_________ aceasta a fost respinsă ca nefondată.

Apelanta petentă critică soluția instanței de fond sub aspectul situației de fapt reținute, susținând, în esență, că autovehiculul în cauză nu s-a aflat în locul indicat de agentul constatator ca fiind locul în care a fost surprins în trafic fără rovinietă valabilă și că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată. De asemenea a mai invocat și nulitatea procesului verbal contestat pentru faptul că acesta nu a fost semnat de un martor.

Constată tribunalul că în mod corect instanța de fond a apreciat că plângerea contravențională a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prev. de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procedând la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.

Sub aspectul legalității în mod just s-a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, tribunalul constatând că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, de altfel apelanta petentă nici nu a invocat vreun astfel de motiv.

În ceea ce privește motivul de apel invocat de apelanta petentă privind nulitatea actului constatator urmare a faptului că nu a fost semnat de un martor, tribunalul constată că acesta a fost invocat și prin plângere iar instanța de fond în mod corect și argumentat l-a înlăturat.

Totodată, tribunalul, în acord cu instanța de fond reține că dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 reglementează posibilitatea încheierii procesului verbal și în lipsa contravenientului, situație în care agentul constatator trebuie să facă mențiune despre această împrejurare, care trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

Pentru a nu impune autorităților cu atribuții de constatare și sancționare a contravențiilor condiții imposibil de îndeplinit, legea reglementează și situația în care nu se poate identifica niciun martor asistent din motive obiective. În această situație agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, motive care în cazul de față sunt reprezentate de faptul că agentul constatator a încheiat ulterior procesul-verbal la sediul instituției, împrejurare pe care instanța de fond, în mod corect a considerat-o temeinică, având la bază o prezumție simplă, aceea că în sediul intimatei pot exista momente în care să nu existe alte persoane în afara altor agenți constatatori, circumstanță care apare ca fiind pertinentă și care nu a fost înlăturată de contestatoare prin administrarea vreunei probe.

Sub aspectul temeiniciei instanța de fond corect a reținut că situația de fapt menționată în procesul verbal corespunde realității. În acest sens, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în cauză apelanta petentă, prin probele administrate nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în sarcina sa prin procesul verbal și nu există niciun alt element de fapt care să conducă la concluzia că modul de desfășurare a faptei reținute în procesul verbal nu corespunde realității.

Astfel, tribunalul nu poate reține susținerile apelantei petente legate de faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, utilizat de către ______________________ SRL, condus de către numitul Iacobet M_____, care efectua transport rutier, nu s-a aflat la momentul controlului pe DN 52 ci pe DN 6, apelanta petentă nefăcând dovada acestor susțineri. De altfel, obligația deținerii unei roviniete valabile ar fi subzistat și pentru situația în care s-ar fi aflat și pe DN 6, conform dispozițiilor O.G. nr. 15/2002.

Potrivit art. 1 alin. 1¹ lit. c din O.G. nr. 15/2002 rovinietă valabilă este rovinietă electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea. Conform art. 7 din O.G. nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, în sensul actului normativ utilizator fiind persoana ce deține în proprietate autovehiculul sau cea care îl folosește în temeiul unui drept legal.

Cum în cauză apelanta petentă este menționată drept proprietar în certificatul de înmatriculare și nu s-a făcut dovada că o altă persoană folosește autovehiculul în baza unui drept legal, aceasta avea obligația achitării tarifului de utilizare a drumurilor și se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, tribunalul apreciază că amenda contravențională aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.

În aceste condiții apelul declarat în cauză de apelanta petentă ______________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 3419 din 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria A_________ se apreciază ca nefondat, urmând ca în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins, cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta ______________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 3419 din 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria A_________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R.G. T.I. B-Z.C-A.

Red./Tehnored.T.I./10.01.2014

Exemplare: 4/ Comunicat:2

Df.XXXXXXXXXXXXX/I.M.C.