Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 358/2014

Ședința publică de la 03 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_______ O______

Judecător C____ D______ B_____

Grefier Tudorița I_______

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________ împotriva sentinței nr.18 din 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent G____ V_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-petent G____ V_______ personal, lipsă fiind apelantul intimat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Intimatul-petent solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța nu s-a pronunțat și asupra aspectului referitor la măsura de confiscare a produselor cerealiere existente în autoturism la momentul confiscării. Mai arată că a avut în autoturism saci cu grâu, porumb, tărâțe, produse obținute din producția proprie, pentru care avea certificat de producător și pe care i-a oprit poliția împreună cu autoturismul.

TRIBUNALUL

Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 22.10.2013, petentul G____ V_______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la 06.10.2013, prin care a solicitat anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, a arătat că în data de 06.10.2013 a condus autoutilitara marca Ford Tranzit, proprietate personală, înspre comuna Cireșu, _____________________ aduce produse agricole din gospodăria sa pentru care deține certificat de producător emis de Primăria Plenița, județul D___, numitului T________ P____.

A susținut că aceste produse nu aveau destinația de piață, pentru comercializare, ci proveneau din producția proprie iar în compensare urma să primească câteva oi, capre sau miei, fiind un troc în natură, fără a fi considerată tranzacție comercială. De altfel, potrivit art. 5 din Codul Comercial, nu se poate considera ca fapt de comerț cumpărarea de producte sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumul cumpărătorului ori al familiei sale.

De asemenea, a precizat că noul Cod civil nu cuprinde dispoziții care să consacre în mod direct un sistem de reglementare al dreptului comercial, nemaigăsindu-se noțiunea de comerciant sau de faptă de comerț și cu atât mai puțin cea a schimbului în natură a produselor din gospodăria proprie.

A considerat că nu a încălcat nicio normă legală, fapta nefiind incriminată de lege întrucât petentul deține certificat de producător și nu a efectuat acte de comerț. De altfel, și Decizia în interesul legii nr. 1/18.02.2002 a Curții Supreme de Justiție a stabilit că prezentarea ulterioară în fața instanței a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor atrage anularea procesului-verbal de contravenție.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere împrejurările comiterii faptei și pericolul social redus al acesteia.

In dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul T________ P____.

În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 precum și Decizia nr. 1 a Curții Supreme de Justiție din 18.02.2002.

A anexat plângerii copia cărții de identitate (fila 3), procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la 06.10.2013 (fila 4), certificat de producător (fila 5).

Intimata a depus întâmpinare la data de 12.11.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că la data de 06.10.2013 petentul a fost depistat de către organele de poliție în _______________________ ce transporta cu autoutilitara având număr de înmatriculare XXXXXXX cereale fără documente legale de proveniență.

Ulterior depistării petentului, agentul a procedat la sancționarea contravențională a acestuia și la confiscarea mărfii și a mijlocului de transport utilizat, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006.

A anexat întâmpinării următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (fila 12), proces-verbal (filele 13-15), declarație G___ V_______ (filele 16-17), declarație D_________ V_______ (filele 18-19), declarație B______ G_______ (filele 20-21), proces-verbal (fila 22), asigurare auto (filele 23-26), proces-verbal (fila 27), proces-verbal de custodie (fila 28).

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiat martorul T________ P____.

Judecătoria Orșova prin sentința nr. 18 din 20.01.2014 a admis în parte plângerea contravențională, a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 3000 lei aplicată petentului cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a înlăturat sancțiunea contravențională complementară a confiscării autoturismului marca Ford Tranzit având nr. de înmatriculare XXXXXXX și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal menționat.

Instanța de fond a reținut că în ce privește legalitatea procesului verbal de contravenție, acesta cuprinde mențiunile prevăzute la art. 17 sub sancțiunea anulării, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite și semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidența unei cauze de nulitate necondiționată de vătămare a acestui act. Instanța a reținut, de asemenea, că petentul nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție.

În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța a constatat că petentul contestă că fapta concretă reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale contravenției, în sensul că nu este îndeplinită condiția ca transportul cerealelor să se fi efectuat în scop comercial.

Este întemeiată susținerea petentului potrivit căreia în noua legislație civilă nu se mai regăsesc termenii de comerciant și fapte de comerț. Cu toate acestea, odată cu _____________________ Legii nr. 287/2009 la data de 01.10.2011, noțiunile la care a făcut referire au fost înglobate în cele de „profesionist” și „activități de producție, comerț și prestări servicii”, astfel cum reiese din dispozițiile art. 8 alin. 1 și 2 al Legii nr. 71/2011. Ca atare, nu se poate susține că fapta este dezincriminată întrucât nu mai există noțiunile prevăzute de textul de lege care reglementează contravenția în cauză, ci acestea trebuie înlocuite corespunzător cu cele prevăzute de Codul civil și legislația conexă acestuia.

Instanța a apreciat că susținerea petentului conform căreia nu efectua un transport în scop comercial este neîntemeiată. Din chiar certificatul de producător depus de acesta la dosarul cauzei (fila 5) reiese faptul că realizează o producție estimată de 4200 kg grâu și 3800 kg porumb, din care 4000 kg grâu și 3600 kg grâu este destinat comercializării. De asemenea, martorul T________ P____, audiat în cauză, a declarat că îl cunoaște pe petent ca fiind producător de cereale și s-a înțeles cu acesta să facă un schimb de produse și, mai mult, nici petentul nu a negat că își câștigă existența din producerea și comercializarea de cereale.

Având în vedere caracterul dovedit de continuitate al activității sale, precum și dispozițiile legale menționate anterior, potrivit cărora noțiunile de acte sau fapte de comerț se înlocuiesc cu cea de activități de producție, comerț sau prestări servicii, instanța a apreciat că petentul, la momentul controlului, transporta cerealele în scop comercial, astfel cum prevede textul care incriminează contravenția.

Totodată, instanța a apreciat că nu se pot aplica prin analogie dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.1/2002, aceasta fiind incidentă în cazul în care se constată săvârșirea contravenției prevăzută de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, respectiv în situația în care contravenientul efectuează acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. În privința cerealelor, legiuitorul a înțeles să instituie un regim derogatoriu de la dreptul comun în materie constituit de Legea nr. 12/1990, mai aspru, al sancționării, fiind incriminată contravențional inclusiv fapta de a transporta cereale în scop comercial (deci nu a comercializării efective).

Așadar, instanța a apreciat că situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității, iar agentul constatator în mod corect a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. e din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 12/2006.

Cu privire însă la individualizarea sancțiunilor aplicate petentului, instanța a reținut că agentul constatator a aplicat petentului o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru această faptă. Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei – respectiv că nu transporta o cantitate mare de cereale, precum și că deținea certificat de producător – instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este disproporționată față de pericolul social concret al faptei, precum și faptul că sancțiunea contravențională a avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv al pedepselor contravenționale.

Față de aceste considerente, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

Cu privire la sancțiunea complementară prevăzută de norma legală și aplicată petentului constând în confiscarea mijlocului de transport folosit pentru transportarea mărfii, instanța a apreciat că și aceasta este supusă procesului de individualizare.

Instanța a considerat că nu se pot aplica, prin analogie, dispozițiile din Codul penal referitoare la obligativitatea aplicării pedepselor complementare. În fapt, asemănarea este doar de ordin terminologic, conținutul acestora fiind diferit: în timp ce pedepsele complementare prevăzute de legea penală privesc persoana inculpatului, pedeapsa complementară a confiscării cuprinsă în norma contravențională este una pecuniară și, mai mult decât atât, legea penală cuprinde o dispoziție în sensul aplicării obligatorii a acestora, normă care însă nu are un corespondent în legislația care guvernează regimul juridic al contravențiilor.

În al doilea rând, instanța a constatat că măsura confiscării a fost abordată și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut că aceasta reprezintă o privare de proprietate, dar ea nu intră sub incidența celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1, ci ține de paragraful 2, care reglementează folosința bunurilor în conformitate cu interesul general ( cauza nr. xxxxx/03 Ismayilov c. Rusiei, paragraful 30).

De asemenea, instanța a observat că jurisprudența Curții este constantă în această materie, constatându-se încălcări ale Convenției în situația în care măsura dispusă nu a fost proporțională cu pericolul social al faptei (cauza nr. xxxxx/02 Grifhorst c. Franței și cauza nr. 3997/02 Moon c. Franței, paragrafele 46-52), valoarea bunurilor confiscării fiind cu mult mai ridicată decât chiar sancțiunea principală, a amenzii, aplicată persoanelor în cauză.

Un ultim argument în sensul posibilității instanței de a individualiza inclusiv pedepsele complementare este dat de doctrina în materie contravențională, care împărtășește această idee. Astfel, se susține că aplicarea proporțională a sancțiunilor contravenționale trebuie să privească atât sancțiunea principală, cât și cea complementară, iar o astfel de obligație revine atât agentului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu o plângere contravențională (O_____ P_____, R___ C______, Regimul juridic al contravențiilor ediția a 2-a, editura Hamangiu, 2011, pagina 64).

Aplicând criteriile de individualizare prevăzute de legislația națională și, cu prioritate conform dispozițiilor art. 3 Cod procedură civilă, standardul Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petentul a făcut dovada provenienței bunurilor, iar statul nu a fost prejudiciat prin comiterea acestei fapte. Deși sancțiunile contravenționale instituite prin norma legală sunt ridicate și urmăresc combaterea producerii și a transportării ilicite de cereale, în prezenta cauză a fost dovedit faptul că petentul este producător de cereale, înregistrat ca atare la organele competente.

Astfel, pericolul social concret al faptei este redus, iar sancțiunea complementară a confiscării mijlocului de transport depășește considerabil chiar sancțiunea maximă principală care se poate aplica pentru această faptă – amendă în cuantum de 5000 lei.

În aceste condiții, instanța, pentru asigurarea drepturilor consfințite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a considerat că se impune și înlăturarea acesteia întrucât constituie o sancțiune disproporționată față de circumstanțele concrete în fapta a fost comisă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, intimatul Inspectoratul de Poliței al Județului M________, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.

A susținut că, în fapt , la data de 06.101.2013, petentul G____ V_____ a fost depistat de către organele de poliție , în _______________________ ce transporta , cu autoutilitare cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, cereale fără documente legale de proveniență.

Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment a precizat că, potrivit art. 7 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: 1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului sociale al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. 2). Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. 3). Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Fapta săvârșită de către petent este prevăzută de art. 14 alin.1 din OUG nr.12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale care prevede că: 1).următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: e). transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.

A arătat că, legiuitorul nu a considerat că fapta este de gravitate redusă, atâta timp cât a stabilit ca sancțiune , amenda de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.

Cu privire la sancțiunea complementară, a arătat că în mod eronat instanța de fond a dispus și înlăturarea acesteia întrucât, această sancțiune nu poate fi decât anulată ca urmare a anulării sancțiunii principale. Ori, atâta timp cât instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, care este tot o sancțiune principală, sancțiune complementară rămâne aplicată.

În drept, apelul se întemeiază pe disp. art. 466 și următoarele cod procedură civilă și disp. art. 34 alin.2 din O.G. nr. 2/2001.

Intimatul petent a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu pronunțarea și asupra aspectului omis de instanța de fond referitor la măsura de confiscarea produselor cerealiere existente în autoturism la momentul confiscării.

Analizând apelul formulat, prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art.479 NCPC, tribunalul constată și reține următoarele:

Tribunalul constată că susținerile apelantului vizează netemeinicia hotărârii judecătorești, fiind invocate și chestiuni legate de aprecierea probelor administrate la instanța de fond si in special gradul de pericol social real al faptei reținute in sarcina intimatului-petent.

Raportat la motivele de apel, tribunalul reține că instanța de fond a analizat apărările petentului prin prisma probatoriului instrumentat în cauză și a concluzionat în mod temeinic că petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, constând în aceea că la 6.10.2013 a transportat cu autoutilitara XXXXXXXXX cereale fără documente reale de proveniență.

Este incontestabil astfel că fapta contravenționala pentru care a fost aplicata amenda contravenționala a fost comisă de petent si se apreciază că prin raportare la toate împrejurările, instanța de fond a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate.

Astfel, potrivit disp. art. 16 alin. 1,6 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 republicată, pe lângă mențiunile obligatorii pe care trebuie să le prevadă un proces-verbal de constatare a contravenției, agentul constatator menționează toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, deci un element esențial în scopul stabilirii sancțiunii îl reprezintă gradul de pericol social .

Art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 stabilește criteriile ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii contravenționale arătând că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având in vedere probele administrate se apreciază ca instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea în speță a principiului proporționalității prevăzut de art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001, raportându-se în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, concluzionând ca gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul redus.

Sancțiunea pecuniara aplicata petentului-intimat de către organul constatator, în cuantum de 3.000 lei nu respectă exigența de proporționalitate impusă de art. 21 alin 3 din O.G. nr.2/2001, având în vedere aspectul că în speță nu au fost produse nici un fel de urmări periculoase, precum și față de faptul că petentul a recunoscut practic săvârșirea faptei contravenționale, dar și raportat la situația personală a petentului, care este și producător agricol și nu beneficiază de un nivel de instrucție ridicat pentru a identifica din multitudinea actelor normative toate obligațiile pe care le are inclusiv cele privind transportul cerealelor.

Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru a menține amenda contravenționala, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul social abstract al faptei prevăzuta ca și contravenție, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii trebuie să se țină cont de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin 3 din O.G. nr.2/2001.

Pentru considerentele anterior arătate, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat și urmează ca în baza dispozițiilor art.480 alin.1 N.C.Proc.civ. să-l respinsă și să mențină sentința instanței de fond ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________ împotriva sentinței nr.18 din 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent G____ V_______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2014 la sediul Tribunalului M________.

Președinte, A_______ O______		Judecător, C____ D______ B_____
	Grefier, Tudorița I_______

Red. O.A/ Tehnored. D.R.

4 ex. –Data 24.06.2014

Jud. fond A________ V.A.

Cod operator 2626/2006