Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 1701/2015 din 18 noiembrie 2015 dată de Tribunalul SUCEAVA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul SUCEAVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
1701/2015 din 18 noiembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1701

Ședința publică din 18 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : B____ C_________

Judecător: B_____ I___ D___

Grefier : I_____ A___ O___

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București împotriva sentinței civile nr. 5632 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta II Ș_____ S____.

Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18.11.2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 5632 din 27.11.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Suceava a admis plângerea contravențională formulată de petentul II Ș_____ S____, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din 26.06.2014, emis de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București – prin I____________ Teritorial nr. 3 Suceava și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr.xxxxxxxx din data de 26.06.2014 cu sancțiunea avertismentului. A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal anterior menționat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din 26.06.2014 întocmit de intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 4000 lei, în baza art.7 alin.1 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare deoarece la data de 25.06.2014, în jurul orelor 14.46, pe DN 17 km 246 Stoiești, jud.Suceava în urma controlului efectuat asupra ansamblul de autovehicule, compus din autotractor înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX și semiremorcă, înmatriculată sub nr. XXXXXXXXX utilizat de către Ș_____ S____ – Întreprindere individuală conform licenței de transport nr. xxxxxxx, condus de Ș_____ S____ în timp ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, s-a constatat că operatorul de transport în cauză nu a asigurat echiparea autovehiculului cu plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, autotractorul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX nefiind echipat cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, faptă ce constituie contravenție conform art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare și sancționată de disp. art. 7 alin. 1 din același act normativ cu amendă de la 4000 lei la 6000 lei.

Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de către petent acesta nefiind de față la momentul încheierii acestuia.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța a subliniat că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În fapt, instanța a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

În acest sens, se înscrie și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I___ P__ contra României în care Curtea a observat că, în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului din speța respectivă, analizând exclusiv datele cuprinse în hotărârile judecătorești pronunțate, instanțele i-au dat ocazia de a-ți prezenta punctul de vedere, în special în ce privește declarația privind faptul că mașina sa este diferită de cea din poze, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Cu toate acestea, Curtea a observat că reclamantul s-a limitat la expunerea unor motive de netemeinicie a procesului-verbal și afirmarea absenței identității dintre mașina sa și cea din planșele foto, fără a solicita administrarea vreunei probe în acest sens. Curtea a reamintit că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții nu este de a decide dacă declarațiile de martori au fost admise în mod corect ca probe, ci dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V__ Mechelen și alții c. Țărilor de Jos 23 aprilie 1997, par. 50).

Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile, în special cele referitoare la lipsa de identitate dintre mașina condusă de el și cea din planșele foto.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În speță, instanța a reținut că, de altfel, petentul nu contestat situația de fapt astfel cum a fost reținută de agentul constatator ci a solicitat doar reindividualizarea sancțiunii contravenționale.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că nu s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, instanța are în vedere și prevederile art.7 alin.3 în care se învederează că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Pe de altă parte, instanța a avut în vedere faptul că petentul a recunoscut că autotractorul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate.

Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că petentul a depus diligențele necesare astfel că în scurt timp de la constatarea contravenției a intrat în legalitate efectuând verificările corespunzătoare la Registrul Auto Român și achiziționând plăcuțele necesare(f.11-12).

De asemenea, instanța va avea în vedere și situația familială a petentului acesta fiind căsătorit și cu trei copii în întreținere din care doi minori și unul student(f.13-15), precum și convingerea pe care și-a format-o în sensul că petentul nu va mai repeta această faptă chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.

Față de cele constatate, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea petentului și a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 4000 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr.xxxxxxxx din data de 26.06.2014, cu sancțiunea avertismentului atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, punându-i totodată în vedere ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății și a făcut motivarea contradictorie față de cele dispuse în cauză, reținând că probatoriul administrat la dosarul cauzei, că, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr.,2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire ales acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, este suficientă sancționarea petentei cu avertisment.

Arată că în mod temeinic agentul constatator a reținut contravenția prevăzută de art. 4 pct.61 din HG nr.69/2012, în numele petentului și în mod corect contravenienta a fost sancționată ca urmare a controlului efectuat de ISCTR în data de 25.06.2014 asupra autovehiculului cu nr. XXXXXXXXX ce tracta semiremorca XXXXXXXXX, utilizat de I.I. Soiman S____, ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, de mărfuri în trafic național, s-a constatat faptul că, operatorul de transport nu a asigurat echiparea autovehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, astfel că, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu era echipat cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate, abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 4 pct. 61 din HG nr. 69/2012.

Precizează că instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea pe fond a cauzei, faptul că este o situație a unei contravenții instantanee care s-a consumat la momentul controlului reprezentând o stare de fapt al acelui moment, iar fapta a fost corect reținută de agentul constatator, este antijuridică, reprezentând o atingere adusă ordinii juridice existente, este comisă cu vinovăție, condiție care presupune ca persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui ac, implicațiile sale și să fi putut determina efectele acestuia.

În cazul de față nu se poate susține un caracter mai puțin grav, și solicită a se constata că agentul constatator a individualizat în mod corect și legal sancțiunea aplicată, ținând cont de toate criteriile prevăzute în art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Totodată solicită a se avea în vedere apărările formulate la prima instanță și probatoriul administrat, iar conform prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii ca netemeinică și nelegală și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit, dispunând executarea întregului cuantum al amenzii așa cum a fost stabilită în actul de control.

În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 466 -488 Cod procedură civilă, ale O.G. nr. 2/2001, HG nr. 69/2012, Ordinul MTI nr. 980/2011, Ordinul MTI nr. 995/2011.

În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 și art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită judecata în lipsă.

Intimata petenta II Ș_____ S____, legal citată, prin întâmpinarea formulată a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că nu a fost contestată situația de fapt, astfel cum a fost reținută de agentul constatator ci a solicitat doar reindividualizarea sancțiunii contravenționale, făcând o motivare clară și concisă asupra soluției de înlocuire a amenzii cu avertismentul, fundamentându-și opinia pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Pentru cele arătate pe larg prin întâmpinare solicită respingerea apelului formulat în cauză și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

Fapta petentului așa cum a fost reținută în procesul-verbal contestat, întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat.

Potrivit art.21 alin. 3 din O.G.nr. 2 / 2001, ” Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.

În speța de față, tribunalul apreciază ca și prima instanță că scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii ” avertisment ”, având în vedere că petentul a recunoscut săvârșirea contravenției, se află la prima abatere contravențională, iar, prin săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat, nu a pus în pericol circulația rutieră și a intrat în legalitate imediat după ce a fost sancționat contravențional.

Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală, motiv pentru care, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelul, declarat de intimatul intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București, cu sediul ales la ISCTR I____________ Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava din mun. Suceava, ___________________. 16, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 5632 din 27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta II Ș_____ S____, cu sediul în Suceava, ____________________, _____________, ____________, jud. Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 18 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B____ C_________ B_____ I___ D___ I_____ A___ O___

Red. B.I.D.

Jud. fond. M______ N______

Tehnored. I.A.

Ex. 2/30.12.2015

Publicitate