ROMÂNIA

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 380/2015

Ședința publică de la 09 Octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M____ R_______

Judecător C_______ M_______

Grefier H___ J____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul L____ L_____ I_____, domiciliat în N____, ______________________, _______________________, împotriva sentinței civile nr.1620 din 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică apelantul, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se identifică apelantul , acesta având CI ________ xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în N____, nr.510, jud.M____.

În baza art.482 din Noul cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Noul cod de procedură civilă , instanța verifică din oficiu competența și constată că secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului M____ este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art.34 alin.2 din O.G nr.2/2001.

Apelantul arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța declară încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul asupra căii de atac.

Apelantul solicită admiterea apelului , astfel cum a fost formulat, are nevoie de permisul de conducere, având în vedere că face naveta.

INSTANȚA

P___ sentința civilă nr. 1620 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul L____ L_____ I_____ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 17.09.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență legalitatea procesului verbal de contravenție, că nu există cauze de nulitate absolută care pot fi invocate din oficiu care întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OUG nr. 2/2001, că motivele de nulitate susținute de petent nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește temeinicia s-a constatat prin coroborarea dispozițiilor legale analizate, că faptele au fost corect încadrate, iar din materialul probator depus de la dosar rezultă realitatea constatărilor din procesul verbal și fac dovada vinovăției petentului, care nu a probat contrariul, fiind analizat detaliat fiecare mijloc de probă.

A fost examinată și individualizarea sancțiunii aplicate, care s-a apreciat a fi adecvată în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, pentru neacordarea priorității la trecerea de pietoni și s-a înlocuit amenda în cuantum de 180 lei cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal petentul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și anularea procesului verbal.

În motivarea apelului s-a arătat că se apreciază soluția neîntemeiată, deoarece raționamentul care a dus la soluția atacată este neîntemeiat și se bazează pe prezumțiile pe care le-a tras instanța, care a înlăturat un aspect foarte important și anume că și pietonii trebuie să se asigure atunci când trec _______________________________ fost citat art. 72 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 și se susține că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției, pentru că nu a putut vedea pietonul din cauza unor mașini parcate, dintre acestea ieșind persoana când deja petentul se afla pe trecere cu autoturismul și deci nu mai avea posibilitatea tehnică și fizică să se oprească în siguranță.

Apelantul a invocat în drept art. 466 și urm. Cod procedură civilă și art. 34 din OG nr. 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea acestuia, deoarece nu este întrunit nici unul din motivele de anulare ori de schimbare în tot sau în parte a hotărârii apelate prevăzute de art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În drept s-au invocat dispozițiile art.205 și urm.din Legea nr.1]34/2010 privind din Codul de procedură civilă, art.16, art.17 și art.19 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr.195/2002-R și HG nr.1391/2006.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Petentul L____ L_____ I_____ a fost sancționat contravențional prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 17.09.2014, întocmit de intimatul IPJ M____, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006, de aprobare a Regulamentului de Aplicarea a OUG nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru că nu a acordat prioritate la trecerea de pietoni persoanei angajate în traversare și cu amendă de 180 lei pentru că nu a purtat centura de siguranță.

Se constată că pentru cea de-a doua faptă, prevăzută de art. 99 pct. 2 din OUG nr.195/2002, pentru care instanța de fond a înlocuit amenda cu avertisment, nu s-a adus nici o critică prin cererea de apel.

Referitor la susținerea apelantului, că există obligația pietonilor de a se asigura înainte de traversare, se constată că este reală, dar nerelevantă în soluționarea cauzei și că nicidecum nu poate duce la admiterea apelului.

Indiferent de conduita pietonului respectiv, apelantul avea obligația de a acorda prioritate la trecerea de pietoni și nu este absolvit de culpă raportat la comportamentul pietonului.

Se constată că soluția nu are la bază prezumții, ci probe concrete și tehnice, care au fost enumerate și analizate detaliat, fiind avute în vedere planșele foto și înregistrarea video.

Tribunalul este de acord cu interpretarea judicioasă a probelor de către judecătorul de prim grad, care a sesizat corect situația de fapt, respectiv că un pieton intenționa să traverseze, iar petentul nu a oprit pentru a-i acorda prioritate.

De asemenea, s-a observat bine că mașina parcată în apropierea trecerii nu a obturat vizibilitatea petentului, care a putut vedea pietonul mai înalt decât acel autoturism.

Instanța de apel nu poate reține nici susținerea că s-a aflat în imposibilitate fizică și tehnică să oprească, pentru că o astfel de afirmație demonstrează o conduită necorespunzătoare în trafic, dar mai ales pentru că la o viteză atât de redusă, de 30 km/h, oprirea este posibilă, în condiții de siguranță, în mod obiectiv pentru o persoană diligentă.

Așadar, obligația conducătorilor de a opri la trecerea semnalizată pentru a permite pietonilor să traverseze nu este condiționată de atitudinea pietonilor de a se asigura, dacă prin oprirea acestora în fața trecerii își manifestă intenția de traversare intervine o obligație imperativă și de rezultat pentru conducătorii auto, fiind evidentă încălcarea art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 de către apelant.

De altfel, se constată că petentul nu a solicitat administrarea vreunei probe cu care să combată situația de fapt, și chiar dacă nu recunoaște expres comiterea faptei, în opinia instanței de apel, acesta încearcă doar să o justifice.

Toate aceste simple afirmații ale petentului sunt contrazise eficient de probele administrate de IPJ M____, iar instanța de fond a reținut justificat legalitatea și temeinicia actului de sancționare cu privire la fapta menționată.

În cauză, procesul verbal este confirmat de proba video, astfel că apelul este nefondat și pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de apelantul L____ L_____ I_____ domiciliat în N____, ______________________, _______________________, împotriva sentinței nr.1620/04.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2015.

Președinte, Judecător,

M____ R_______ C_______ M_______

Grefier,

H___ J____

Red.M.R

Jud.fond D.A

Teh.red.H.J/4 ex./29.10.2015