R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2403/2015

Ședința publică din 25 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: A_______ G________ FLUCUȘ

Grefier: I____ I______

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. J________ TRAN__________. în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

Dezbaterile în fond și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.09.2015 care este parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 29.05.2015, înregistrată pe rolul instanței sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXX, petenta SC J________ T___________, prin reprezentant convențional, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxxx din 18.05.2015 încheiat de ISCTR I____________ Teritorial 5. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, petenta a arătat că la data de 12.05.2015, ora 16.14, autovehiculul aparținând petentei, condus de C_________ F_____, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, staționa pe DN7, când la fața locului au sosit reprezentanții intimatei, care în urma unui control au reținut că s-a intervenit asupra tahografului, alterând datele acestuia. Petenta susține că șoferul a explicat agentului contatator că nu a intevenit în nici un fel asupra tahografului.

Petenta mai arată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit de un agent care nu întrunea cerințele legale pentru constatarea contravențiilor la transportul rutier, întrucât agentul nu a făcut dovada că este polițist rutier și că se află în timpul serviciului.

Petenta a mai susținut și că se impune anularea procesului verbal și motivat de faptul că deși normele metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto prevăd obligația întocmirii unui formular de control în trafic, acesta nu a fost întocmit în prezenta cauză.

Referitor la temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției contestat, petenta a susținut că situația de fapt nu corespunde celor consemnate de agentul constatator. Astfel, aceasta susține că potrivit programului propriu de supraveghere gps a flotei auto, la data controlului, autovehiculul se afla în staționare de aproximativ jumătate de oră. Faptul că se afla în staționare este dovedit, potrivit susținerii petentei, și de fotografiile făcute de șofer la momentul controlului. În raport cu aceste împrejurări, petenta susține că agentul constatator nu a înlăturat prezumția de nevinovăție de care beneficiază în procedura contravențională, invocând în acesta sens jurisprudența Curții europene a drepturilor omului.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile HG 69/2012 și OG 37/2007.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul ISCTR – Regiunea 5 a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, a susținut că la controlul efectuat în trafic asupra ansamblului de vehicule aparținând petentei s-a constatat intervenția asupra aparaturii de înregistrare de natură să conducă la alterarea datelor înregistrate. Intimata susține că ansamblul de vehicule a fost oprit în mers, însă pe aparatul tahograf era înregistrată activitate de odihnă.

Intimata a susținut că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea art. 16 alin. (7) și art. 19 din OG 2/2001. A mai arătat că procesul verbal contestat a fost întocmit în lipsa reprezentantului societății petente și că în cuprinsul procesului verbal s-a făcut mențiune despre faptul că niciuna din persoanele prezente la fața locului nu a dorit să-și asume calitatea de martor asistent.

A mai învederat că procesul verbal astfel întocmit beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie și că petenta nu a răsturnat această prezumție.

A susținut că fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. i) din OG 37/2007, iar responsabilitatea pentru funcționarea corectă a tahografelor revine, potrivit Regulamentului 165/2014 întreprinderilor de transport. A mai susținut că în cauză a fost utilizat un dispozitiv nepermis, aparatul tahograf înregistrând un eveniment ce a fost evidențiat diferit pe cardul tahograf, față de înregistrarea tahografului digital. A mai arătat că în exercitarea atribuțiilor, agenții de control au la dispoziție echipament și competențe legale pentru controlul respectării sarcinilor impuse de Regulamentul 165/2014. A mai susținut că nerespectarea obligațiilor privind perioadele minime de repaus este responsabilă de oboseala conducătorilor auto și are drept rezultat creșterea costurilor determinate de accidente provocate din această cauză. În raport cu aceste circumstanțe, a învederat că fapta prezintă grad ridicat de pericol social, motiv pentru care solicită respingerea plângerii formulate de petentă, arătând că sancțiunea aplicată a fost în cunatumul minim prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. a)din OG 37/2007.

În drept, intimatul a invocat prevederile OG 37/2007, HG 69/2012, Regulamnetul CE 561/2006 și Regulamentul CE 3821/1985.

Plângerea formulată a fost legal timbrată, conform art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 22).

La termenul de judecată din 18.09.2015 instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv declarație scrisă conducător auto (f. 10), raport sistem de navigație petentă (f. 12-14), fotografii petentă (f. 15-16), extras coordonate gps (f. 17-18), certificat Onrc (f. 20-21), fișă evidență (f. 32-33), extras tahograf (f. 34), dovada comunicării procesului verbal (f. 35), formular de control în trafic (f. 36).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx din data de 18.xxxxxxx, petenta SC J________ Tran________ a fost sancționată contravențional, reținându-se că la 12.05.2015, ora 18.00, la controlul ansamblului de vehicule XXXXXXXXX și XXXXXXXXX s-a constatat intervenția asupra echipamentului/aparaturii de înregistrare, diagramei tahografce sau cartelei tahografice, astfel încât să poată conduce la alterarea datelor înregistrate/informațiilor conținute, constatându-se că ansamblul de vehicule a fost oprit din mers și s-a constatat că aparatura tahograf înregistra activitate de odihnă.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea împotriva procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, precum și dacă procesul verbal este legal și temeinic.

În privința termenului în care a fost introdusă plângerea, instanța are în vedere prevederile art. 31 din OG 2/2001, potrivit căruia plângerea poate fi formulată în termen de 15 zile de înmânarea sau comunicarea procesului verbal.

În cauză, procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 18.05.2015 și comunicat petentei la 20.05.2015, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar plângerea a fost depuă la oficiul poștal la data de 29.05.2015, așadar în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 OG 2/2001.

În privința legalității procesului verbal, instanța are în vedere prevederile art. 17 din OG 2/2001, potrivit căruia lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ori, în cazul persoanelor juridice a denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitatea constatându-se și din oficiu.

În prezenta cauză, instanța reține că nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17, procesul verbal contestat cuprinzând datele referitoare la agentul constatator, la petentă și la faptă, precum și semnătura agentului constatator. De altfel, în plângerea formulată, petenta nu a invocat vreun motiv de nulitate a procesului verbal contestat derivat din nerespectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, susținerile sale vizând nerespectarea prevederilor HG 69/2012 și OG 37/2007, precum și motive de netemeinicie a procesului verbal.

Referitor la susținerea petentei în sensul că se impune anularea procesului verbal motivat de faptul că agentul constatator nu întrunea cerințele legale pentru constatarea contravențiilor la transportul rutier, instanța reține că potrivit art. 2 și art. 5 din HG 1088/2 noiembrie 2011 privind organizarea și funcționarea Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, personalul ISCTR este alcătuit din inspectori și alte categorii de personal iar exercitarea atribuțiilor specifice de inspecție și control se va face pe baza legitimației și a ecusonului de identificare emise în condițiile stabilite de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii având dreptul să oprească:

a) orice vehicul rutier utilizat la efectuarea transporturilor rutiere, cu excepția vehiculelor rutiere destinate transportului de mărfuri a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv remorca sau semiremorca, nu depășește 3,5 tone și a autovehiculelor destinate transportului de persoane care, prin construcție și echipare, au cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;

b) mașinile autopropulsate pentru lucrări care circulă pe drumurile publice, precum și vehiculele rutiere utilizate la tipurile de transport prevăzute la art. 11 lit. b), c), j), k), l) și m) și la art. 19 lit. a), b), h), i), j) și k) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, pentru efectuarea controlului privind respectarea reglementărilor în vigoare privind masele și dimensiunile maxime admise/autorizate;

c) orice autovehicul utilizat la activitatea de pregătire practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Totodată, potrivit art. 5 alin. (3) din HG 1088/2011, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii, în calitate de agenți constatatori, controlează, constată și sancționează abaterile prevăzute de legislația în vigoare.

Instanța mai reține că în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției a fost făcută mențiunea privind calitatatea de inspector ISCTR a agentului constatator, arătându-se ordinul MTI în baza căruia a fost numit și numărul legitimației de serviciu, aspecte confirmate atât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de intimat, cât și de formularul de control în trafic depus la dosarul cauzei (f. 36). Față de aceste considerente, instanța consideră că motivul de anulare invocat de petentă constând în lipsa calității de agent constatator a inspectorului ISCTR nu este întemeiat.

Nici susținerea petentei în sensul că nu a fost întocmit formularul de control în trafic nu este întemeiată, față de împrejurarea că a fost depus la dosarul cauzei acest formular (f. 36), întocmit la data efectuării controlului, care cuprinde mențiunea privind refuzul conducătorului auto de a-l semna.

Față de toate aceste considerente, instanța constată că nu subzistă niciunul din motivele de anulare a procesului verbal invocate de petentă prin plângerea formulată.

În privința temeiniciei faptei reținute în sarcina petentei prin procesul verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx/18.05.2015, instanța constată că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. i) din OG 37/2007. Conform acestui text normativ constituie încălcare a Regulamentului CE 561/2006 și a Regulamentului UE 165/2014 „intervenția asupra echipamentului/aparaturii de înregistrare, diagramei tahografice sau cartelei tahografice astfel încât aceasta să poată conduce la alterarea datelor înregistrate și/sau a informațiilor conținute în raportul imprimat al echipamentului/aparaturii de înregistrare”, fapta fiind sancționată potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii.

În prezenta cauză, contravenția reținută în sarcina societății petente a fost constatată în mod direct de agentul constatator.

În aceste context, instanța amintește că în procedura contravențională sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 (materie penală) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în măsura în care sunt întrunite criteriile stabilite de Curtea europeană a drepturilor omului în hotărârea Engel ș.a. c. Olandei (Hotărârea din 8 iunie 1976 a Curții Europene a Drepturilor Omului), respectiv calificarea din dreptul intern, câmpul general de aplicare a normei și scopul și gravitatea sancțiunii.

Deși în dreptul intern procedurile contravenționale sunt excluse din sfera penală, beneficiind de reglementare distinctă, instanța reține că în privința contravențiilor rutiere sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, având în vedere că normele de conduită prevăzute în această materie au aplicabilitate generală, iar sancțiunile au caracter represiv, și, ca regulă, un grad ridicat de severitate.

Astfel, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, conferită de art. 6 din Convenție, însă acest fapt nu contravine folosirii în cadrul procedurii a altor prezumții, astfel cum este prezumția de temeinicie a procesului verbal încheiat de un agent constatator care a perceput în mod direct fapta sancționată, atât timp cât contravenientul are la dispoziție mijloace prin care se poate apăra împotriva constatărilor făcute de agentul statului.

Pentru a reține existența unei prezumții de temeinicie a unui proces verbal de constatare a unei contravenții încheiat de un agent care a perceput în mod direct respectiva faptă trebuie avut în vedere că o situație contrară ar fi lipsită de sens. Astfel, statelor le este recunoscut dreptul de a da în competența unor organe ale sale puterea de a sancționa fapte minore, precum contravențiile. Prin urmare, în momentul în care o astfel de constatare este contestată, ar fi absurd ca unei astfel de constatări să nu îi fie dată relevanță probatorie, întrucât ar anihila o competență legal conferită.

Împrejurarea că autovehiculul a fost oprit în mers și s-a constatat că aparatul tahograf înregistra la acel moment activitate de odihnă constituie o împrejurare ce a fost percepută în mod direct de agentul constatator. Instanța apreciază că societatea petentă nu a reușit să dovedească netemeinicia acestei constatări. Astfel, din analiza comparativă a diagramei tahografice depuse la dosarul cauzei (f. 34) și a raportului de monitorizare depus de petentă (f. 12-14), reiese că înregistrările nu concordă. Spre exemplu, în intervalul orar 06.01.-8.58 pe diagramă sunt marcate mai multe intervale de conducere, cu durata de 1 minut, 2 minute, 1 minut, 52 minute, 3 minute și 47 minute, în timp ce pe raportul de monitorizare gps al petentei același interval orar este integral cuprins în perioada de staționare, în toată perioada dintre orele 04.30-10.39 fiind evidențiată o singură deplasare, cu durata de 1 minut. Față de această împrejurare, instanța apreciază că se impune înlăturarea din ansamblul probator a mijlocului de probă constând în raportul de monitorizare a ansamblului de autovehicule XXXXXXXXX și XXXXXXXXX întrucât acesta cuprinde inadvertențe față de diagrama tahografică, astfel că instanța este înclinată să considere că a fost întocmit pro causa, mai ales în condițiile în care petenta nu a pretins că ar fi existat vreo defecțiune la aparatul tahograf. Nici fotografiile depuse la dosarul cauzei de către petentă nu fac credibilă susținerea că agentul constatator a considerat în mod eronat că autovehiculul se afla staționat, iar nu în trafic. Este evident că pentru efectuarea controlului este necesară oprirea efectivă a vehiculului, or, fotografiile surprind momentul de după începerea controlului, nu și momente anterioare acestuia, la fața locului fiind deja echipajul de control. Mai mult, din analiza acestor fotografii, reiese că poziția în care a fost parcat autovehiculul indică apropierea de suprafața carosabilă, lucru care face puțin probabilă susținerea că staționarea dura deja de jumătate de oră în momentul demarării controlului, indicând mai degrabă o oprire intempestivă.

În raport cu toate aceste considerente, instanța reține că deși societatea petentă a avut posibilitatea să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat, nu a reușit acest lucru.

Față de capătul subsidiar de cerere privind înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța reține că amenda aplicată societății petente prin procesul verbal contestat a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. a) din OG 37/2007 și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, întrucât o astfel de faptă poate conduce atât la afectarea mediului concurențial dintre operatorii de transport, cât și la accidente determinate de oboseala conducătorilor auto. În plus, circumstanțele personale ale petentei, astfel cum reies din evidența contravențiilor (f. 32) conduc instanța la concluzia că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Față de toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC J________ T___________ împotriva procesului verbal ___________ nr. xxxxxxxx/18.05.2015.

Instanța urmează să ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta SC J________ Tran________, cu sediul în Afumați, _______________________, județul Ilfov, având cod unic de înregistrare xxxxxxxx și număr de ordine în Registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, prin reprezentant J________ F______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, I____________ teritorial nr.5 T____, cu sediul în A___, _____________________, jud. A___, prin reprezentant D____ Ș_____, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. xxxxxxxx, încheiat la data de 18.05.2015.

Instanța ia act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac va fi depusă la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.

Președinte, Grefier,

A_______ G________ Flucuș I______ I____

Red. 4 ex., 23.10.2015

GF/II