Document finalizat

Cod ECLI

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2143/A

Ședința publică din data de 09 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M____ T____ C_______

Judecător I______ T____

Grefier A________ B_________

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul A_________ D__ A_____ împotriva sentinței civile nr. 3400/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, M_______ R______, N______ M_____ F____,U____ A________- REASIGURARE SA - SUCURSALA TIMIȘOARA, E______ A________-REASIGURARE SA - SUCURSALA TIMIȘOARA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.12.2015.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.3400/12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul A_________ D__ A_____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.10.2014 de către intimatul I____________ de POLIȚIE JUDEȚEAN T____, în contradictoriu cu intervenienții M_______ R______ și N______ M_____ F____ și asigurătorii U____ ASIGURĂRI S.A., și E______ A________-REASIGURARE S.A. - Sucursala Timișoara.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/17.10.2014 în fapt, instanța a reținut că petentul a fost amendat contravențional și i s-a reținut permisul de conducere pentru o perioadă de 2 luni deoarece, în data de 17.10.2014, în timp ce conducea ambulanța marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre Calea Buziașului spre Calea Martirilor, la intersecția semaforizată, având semnalele luminoase și acustice în funcțiune, nu a redus viteza și nu a circulat cu atenție pentru evitarea producerii unui accident de circulație, intrând în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, provocând un accident rutier soldat cu pagube materiale. Celelalte autoturisme implicate în accident, cu nr. XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, au intrat în intersecție pe culoarea verde a semaforului.

În drept, s-a reținut încălcarea prevederilor art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002. Petentul a semnat procesul verbal de contravenție fără a formula obiecțiuni.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit în cauze precum Ozturk/c/Germaniei ori Lutz/c/Germaniei, că adresându-se în mod nediferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) și având un caracter represiv și disuasiv (scopul sancțiuni), întreaga procedură de aplicare a amenzilor administrative și sancționare a faptelor în temeiul legilor rutiere și conviețuirii sociale și ordinii publice trebuie să fie supusă exigențelor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Prin urmare, în prezenta cauza contravențională are aplicabilitate art. 6 din Convenție.

În ceea ce privește forța probantă atribuită de lege procesului – verbal de contravenție, instanța europeană a menționat în mod constant că administrarea probelor este supusă în primul rând regulilor din dreptul intern și că revine cu prioritate jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curții este aceea de a verifica dacă procedura, în ansamblul său, care cuprinde și modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil (Farantelli si Santangelo/c/Italiei ori Saidi/c/Franței).

Așadar, procesul – verbal din speța de față are o forță probantă în ceea ce privește starea de fapt reținută.

Acest proces-verbal conține constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu a ridicat dubii serioase de lipsă de obiectivitate.

În aceste împrejurări, instanța a apreciat că aceste aspecte sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple si rezonabile că situația de fapt din cuprinsul procesului – verbal corespunde adevărului. Simpla negare a petentului în sensul ca faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născută.

Potrivit art. 62 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 „La ______________________________ lumina roșie a semaforului este în funcțiune ori indicatoarele obligă la acordarea priorității de trecere, conducătorii autovehiculelor prevăzute la art. 61 alin. (1) trebuie să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru evitarea producerii unor accidente de circulație, în caz contrar urmând să răspundă potrivit legii”.

Din interpretarea acestui text reiese dreptul conducătorilor auto cu regim de circulație prioritară de a intra în intersecții pe culoarea roșie a semaforului în funcțiune, însă aceștia au obligația, în această ipoteză, de a reduce viteza și de a circula cu atenție, pentru evitarea producerii unor accidente de circulație, în caz contrar urmând să răspundă potrivit legii.

Prin urmare, este esențial ca în speța de față petentul să facă dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții, respectiv că a redus viteza și că a circulat cu atenție, pentru a evita producerea unui accident.

Or, în speța de față, este evident că petentul a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, însă nu a dovedit că a redus viteza și că a circulat cu atenție pentru evitarea producerii accidentului. Intrând în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, petentul avea obligația de a circula cu atenție pentru a evita producerea unui accident, chiar dacă avea semnalele luminoase și acustice în funcțiune.

Depozițiile martorilor audiați în cauză nu sunt de natură să înlăture prezumția simplă din cuprinsul procesului verbal că starea de fapt corespunde adevărului. Astfel, martora U______ M______ D____, în calitate de pacientă, nu a putut să perceapă în mod obiectiv ceea ce s-a întâmplat, cât timp ea se afla în ambulanță în stare de rău.

De asemenea, martorul Crambă D_____ C_________ a învederat instanței că se afla în stația de tramvai în ziua respectivă și că a putut observa că ambulanța avea semnalele luminoase și acustice pornite când a intrat în intersecție pe culoarea roșie, însă aprecierile lui privind viteza cu care a circulat ambulanța și celălalt autoturism implicat în accident nu pot fi luate în considerare cât timp sunt contrazise de declarațiile celorlalți conducători auto implicați în accident. Astfel, chiar petentul, prin declarația pe care a dat-o în fața organelor de poliție, nu a arătat că în momentul în care a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului a redus viteza și a circulat cu atenție. Dimpotrivă, petentul a declarat că avea semnalele luminoase și acustice pornite în acel moment și că celelalte autoturisme din intersecție s-au oprit. Însă chiar dacă celelalte autoturisme s-au oprit și chiar dacă avea aceste semnale în funcțiune petentul avea obligația de a reduce viteza și de a circula cu atenție sporită, până la limita evitării oricărui accident, așa cum arată art. 62 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru aceste argumente instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca nefondată plângerea.

Împotriva sentinței civile nr. 3400/12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, la data de 23.06.2015, a formulat apel petentul apelant A_________ D__-A_____, apreciind că prima instanță a reținut în mod eronat starea de fapt, lăsând fără conținut prevederile dispozițiilor art. 37 din OUG nr. 195/2002, „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească imediat, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, în sensul de deplasare, la apropierea și la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore.

(2) Conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, să circule cât mai aproape de marginea drumului în sensul de deplasare și să acorde prioritate la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare albastră și sonore" și pe cele ale art. 56 din aceeași OUG nr. 195/2002 care stabilește că „La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept".

Astfel, prima instanță a reținut doar obligația apelantului de a intra în intersecție cu viteză redusă conform dispozițiilor art. 62 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, viteză pe care am redus-o așa cum de altfel arată și martorii audiați în cauză: U______ M______ D____ și Crambă D_____ C_________, fără ca prima instanță să valorifice în integralitate depozițiile acestora.

Faptul că martora U______ M______ D____ se afla în ambulanță în calitate de pacientă ce prezenta o criză renală, criză care nu i-a anulat percepția că ambulanța a redus viteza, iar după reducerea vitezei a perceput o izbitură, nu poate anula prezumția că eu am redus viteza la __________________________ care a avut loc evenimentul.

Prima instanță a înlăturat în mod eronat și depoziția martorului Crambă D_____ C_________, care aflându-se în stația de tramvai din intersecție a luat act nemijlocit de producerea evenimentului și de succesiunea faptelor.

În aceeași depoziție acest martor a indicat instanței că, conducând ambulanța la __________________________ redus viteza de circulație, iar faptul care l-a reținut instanța, anume acela că aprecierea martorului privind viteza cu care circula ambulant și celălalt autoturism implicat în accident nu pot fi luate în considerare, raportat la faptul că, viteza cu care circulam în intersecție atât eu cât și celălalt autoturism implicat în accident este o răstălmăcire a depoziției acestuia. Acest martor a declarat indubitabil faptul că a observat faptul că la pătrunderea în intersecție am redus viteza.

Astfel, din cele două depoziții reiese fără putință de tăgadă faptul că apelantul a îndeplinit toate diligentele impuse de legiuitor prin art. citat cu nr. 37 din OUG nr. 195/2002: a avut în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore, la _________________________ redus viteza de rulaj, mai mult, solicitându-se instanței de control judiciar să constate din declarația dată de numitul N______ M_____ F____ faptul că a rulat conform cu imperativul impus de legiuitor, drept dovadă faptul că interrvenientul N______ M_____ F____ a înțeles să se conformeze și acesta la rândul său normei legale, oprind imediat, pentru a-i ceda prioritatea, în schimb, intervenientul M_______ R______ nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale, acelea de a acorda prioritate autovehiculelor cu regim special, precum cel al ambulanțelor, ori, mai grav, nefiind vigilent/neatent la desfășurarea traficului și la semnalele date de ambulanța pe care o conducea.

Faptul că la momentul în care a dat declarația în fața organelor de poliție nu a indicat faptul că a redus viteza la _____________________________-adevăr este o scăpare a apelantului care se datorează stresului din acel moment, al producerii evenimentului rutier, nicidecum faptului că nu s-a conformat de fapt conduitei pe care trebuia să o adopte, această conduită în trafic trebuie să o adopte aproape la toate solicitările la care este trimis, astfel că acest lucru devine în mod automat, reflex.

Prima instanță a mai rețineut în sentința atacată faptul că procesul verbal contestat conține constatările personale ale agentului constatator: ori, agentul constatator nu s-a aflat în intersecție la producerea evenimentului, el completând acest proces verbal din declarațiile celor implicați în eveniment.

Astfel, având în vedere cele supra arătate, prima instanță în mod cu totul neîntemeiat a înlăturat nejustificat toate apărările formulate de mine cu consecința respingerii contestației.

În drept, dispozițiile art. 31, din OG nr. 2/2001, art. 118 din OUG nr. 195/2002, art. 205-208 NCPC.

Intimatul I____________ de Poliție Județean T____ în temeiul art. 205 si următoarele Cod Pr.Civ. a formulat întâmpinare, arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.

În ceea ce privește existența faptei și săvârșirea acesteia de către apelant, acestea au fost probate prin coroborarea tuturor probelor depuse la instanța de fond. după cum corect a reținut și această instanță.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul nostru constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar^ți asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefundamentat; menținerea, în totalitate, a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX pe care o considerăm temeinică și legală.

În temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. 2 C.pr.civ. cauza se poate judeca în lipsa.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva motivelor de apel și în limitele devoluțiunii legale reglementate de art. 476 – 478 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este întemeiat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta pe mai departe.

Se observă de către tribunal că judecătoria a apreciat greșit materialul probator administrat în cauză și nu a aplicat textele legale incidente, raportat la particularitățile stării de fapt.

Se va reține, în acest sens, că, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 17.10.2014, petentul a fost amendat contravențional și i s-a reținut permisul de conducere pentru o perioadă de două luni, deoarece, în data de 17.10.2014, în timp ce conducea ambulanța marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX dinspre Calea Buziașului spre Calea Martirilor, la intersecția semaforizată, având semnalele luminoase și acustice în funcțiune, nu a redus viteza și nu a circulat cu atenție pentru evitarea producerii unui accident de circulație, intrând în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune, provocând un accident rutier soldat cu pagube materiale. S-a mai reținut prin procesul-verbal de contravenței că celelalte două autoturisme implicate în accident, cu nr. XXXXXXXXX și XXXXXXXXX au intrat în intersecție pe culoarea verde a semaforului. D____ temei al sancțiunilor aplicate s-a reținut încălcarea art. 62 al. 1 din OUG 195/2002, contravenția fiind sancționată de art. 101 al. 3 lit. a din OUG 195/2002.

La soluționarea cauzei, judecătoria nu a avut însă în vedere prevederile art. 61 al. 1 și 2 al OUG 195/2002, conform căruia „(1) Au regim de circulație prioritară numai autovehiculele prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b), atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență. Pentru a avea prioritate de trecere, aceste autovehicule trebuie să aibă în funcțiune semnalele luminoase și sonore.

(2) Conducătorii autovehiculelor aparținând instituțiilor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b) pot încălca regimul legal de viteză sau alte reguli de circulație, cu excepția celor care reglementează trecerea la nivel cu calea ferată, atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență.”. Este de necontestat că ambulanța în cauză, care face parte dintre vehiculele cu regim de circulație prioritară prevăzute la art. 32 al. 2 lit. a și b OUG 195/2002, se deplasa într-o acțiune de intervenție prevăzută de art. 61 OUG 195/2002, având la bord o pacientă care trebuia transportată de urgență la Spitalul Județean din Timișoara. De asemenea, este necontestat că ambulanța condusă de petent avea în funcțiune semnalele luminoase și sonore, aspect corect reținut de judecătorie pe baza declarațiilor părților implicate și ale martorilor. Din această perspectivă, petentul apelant era dispensat de a respecta regulile de circulație, inclusiv pe cea prevăzută de art. 62 al. 1 OUG 195/2002, în temeiul căreia a fost sancționat.

Pe de altă parte, tribunalul remarcă faptul că, în mod greșit a înlăturat judecătoria depozițiile concordante ale pacientei din ambulanță și ale martorului Crambă D_____-C_________, aflat în stația de tramvai, conform cărora petentul a redus viteza de circulație la pătrunderea în intersecție. A argumentat în acest sens cu starea în care se afla pacienta din ambulanță, însă aceasta nu poate constitui un argument solid, de vreme ce pacienta era conștientă și cu declarațiile conducătorilor auto implicați în accident, date la poliție, însă dintre acestea doar în cea a numitului M_______ R______, conducătorul autovehiculului Porsch Cayenne implicat în accident, se pomenește despre împrejurarea că ambulanța ar fi avut o viteză foarte mare. Tribunalul consideră că tocmai punctul de vedere al acestuia din urmă este unul subiectiv, fiind una dintre părțile implicate în accident.

D____ urmare a celor arătate, tribunalul va reține că petentul apelant nu a încălcat nicio regulă de circulație, astfel că se impune admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție.

În consecință, în baza art. 480 C. pr. civ., tribunalul va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată, în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul declarat de apelantul A_________ D__ A_____, CNPxxxxxxxxxxxx7, cu domiciliul în Ghiroda, _________________, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 3400/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____ cu sediul în TIMIȘOARA, __________________, nr. 46, J____ T____, M_______ R______ cu domiciliul în TIMIȘOARA, _____________________, __________________________, N______ M_____ F____ cu domiciliul în TIMIȘOARA, _______________________. 2, __________________,U____ A________- REASIGURARE SA - SUCURSALA TIMIȘOARA cu sediul în TIMIȘOARA, __________________, nr. 2, J____ T____, E______ A________-REASIGURARE SA - SUCURSALA TIMIȘOARA cu sediul în TIMIȘOARA, ______________________, J____ T____.

Schimbă în tot sentința judecătoriei în sensul că admite plângerea contravențională și anulează pv. ________, nr. xxxxxxx din 17.10.2014, emis de intimată.

Obligă intimatul IPJ T____ la 420 lei cheltuieli de judecată către petentul apelant.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 09.12.2015.

Președinte, M____ T____ C_______		Judecător, I______ T____
	Grefier, A________ B_________

Red .M.T.C. /Tehnored. A.B.

25.01.2015 / 8ex. – 6ex. _____________