R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 568/R/CA/2013

Ședința publică de la 27 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE I___ C_______ M______

Judecător A___ R_____ P______

Judecător L____ D______ J_____

Grefier S______ C_____

Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurent ____________________, cu sediul in Oradea, _____________________. 3/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul G____ F_________ BIHOR, cu sediul in loc. Oradea, ___________________, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 2904 din 21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de taxa de timbru, după care:

Se constată că la termenul de judecată din data de 20.05.2013, părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată, zi în care s-a pronunțat hotărârea.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 2904/2012 Judecătoria Oradea a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta ____________________ în contradictoriu cu intimata COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE prin G____ F_________ BIHOR împotriva procesului verbal _______ nr. xxxxxxx/28.02.2011, pe care l-a menținut în totalitate.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :

Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal.

Prin procesul verbal atacat, _______ nr. xxxxxxx/28.02.2011 (transcriere la fila 44, în copie la fila 6) a fost sancționată petenta cu avertisment și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 131.300 lei reprezentând valoarea totală a prestării de servicii efectuate de societate pe perioada suspendării activității, reținându-se în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 125 din HG 479/2003, respectiv faptul că petenta nu a respectat măsura complementară a suspendării activității pe trei luni, dispusă printr-un alt proces verbal de contravenție, nr. xxxxxx/17.08.2010.

Prin procesul verbal de contravenție anterior, nr. xxxxxx/17.08.2010 (fila 7), a fost sancționată aceeași societate pentru faptul că la punctul de lucru din Oradea, sala de nunți Majestic, nu a emis bonul fiscal pentru toate bunurile livrate și serviciile prestate către populație (contravenție prevăzută la art. 10 lit. b din OUG 28/1999), fiind aplicată sancțiunea amenzii în valoare de 10.000 lei precum și sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de trei luni începând cu data de 17.08.2010, în baza art. 14 alin 2 din OUG 28/1999.

Sub aspectul legalității, procesul verbal atacat cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001 iar fapta descrisă a fost corect încadrată ca și contravenție.

Potrivit art. 124 din HG 479/2003 (1) Suspendarea activității unităților agenților economici contravenienți se face în baza proceselor-verbale încheiate de echipe de control, constituite la nivelul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, precum și la nivelul Gărzii Financiare, formate din 2 inspectori și, respectiv, 2 comisari.

(2) Pe toată durata de suspendare a activității unitatea va fi sigilată. Sigilarea se efectuează de către echipa de control constituită potrivit alin. (1), începând cu data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției.

(3) Concomitent cu sigilarea unității se afișează la loc vizibil anunțul "Unitate închisă pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale". Anunțul va fi scris cu litere de tipar având înălțimea minimă de 10 cm.

(4) În cazul activităților cu caracter ambulant, o dată cu încheierea procesului-verbal de control se va proceda la reținerea autorizației de funcționare a agentului economic contravenient, eliberată de autoritățile administrației publice locale pentru această activitate.

(5) În cazul activităților de taximetrie, o dată cu încheierea procesului-verbal de control se va proceda la suspendarea sau la anularea autorizației taxi, conform dispozițiilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările ulterioare.

(6) Pe întreaga perioadă de suspendare a activității unității respective organele de control vor urmări conformarea utilizatorului cu sancțiunea primită.”

Art. 125 din H.G. 479/2003 prevede că „Continuarea livrării de bunuri și prestarea de servicii după suspendarea activității unității se sancționează cu amendă contravențională și cu confiscarea sumelor încasate din aceste activități, conform art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din ordonanța de urgență.”

Instanța a înlăturat apărarea petentei privind nerespectarea formalităților prevăzute de art. 124 mai sus menționat, deoarece procesul verbal atacat a fost încheiat de doi comisari ai Gărzii Financiare, conform legii, iar în ce privește sigilarea unității și afișarea unui anunț, rezultă din prevederile mai sus amintite că este vorba doar de situația mai gravă în care operatorul economic nu deținea aparat electronic de marcat, nu și la situațiile în care nu s-a emis bon fiscal pentru toate serviciile prestate. Această concluzie reiese din prevederea expresă a textul anunțului de afișat: „Unitate închisă pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale”.

Petenta avea posibilitatea de a formula plângere împotriva primului proces verbal, prin care s-a dispus măsura suspendării activității, posibilitate despre care s-a făcut mențiune, însă aceasta nu a înțeles să formuleze plângere la instanță ci a încălcat pur și simplu măsura dispusă de intimată, continuând activitatea și intrând astfel sub incidența prevederilor 125 din H.G. 479/2003.

Apărarea petentei prin care se facea o distincție între comerțul cu amânuntul și prestarea de servicii este neîntemeiată, având în vedere că punctul de lucru controlat este același în cazul ambelor procese verbale iar comisarii au avut în vedere aceeași activitate.

De asemenea, sunt lipsite de relevanță anumite neconcordanțe între procesul verbal atacat și transcrierea lui (menționarea unei societăți „DEMTIM” sau a reprezentantului R__ M______), fiind doar erori materiale, care se pot verifica prin simpla comparare a celor două înscrisuri (filele 6, 44), aceste aspecte nefiind de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal conform art. 17 din OG 2/2001, și nici nulitatea relativă, nefiind dovedită o vătămare.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, instanța a constatat că această proporționalitate a fost respectată, fiind aplicată sancțiunea avertismentului, pentru a nu se cumula două sancțiuni pecuniare importante, alături de măsura confiscării, așa cum este prevăzută de art. 125 din H.G. 479/2003.

Pentru aceste motive, în baza art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit și a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul verbal contestat.

În baza art. 274 C.P.C. a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința nr. 2904/2012 Judecătoria Oradea a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. J_____ I_____ S.R.L. în contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE prin G____ F_________ BIHOR împotriva procesului-verbal _______ nr. xxxxxxx/28.02.2011, pe care l-a menținut în totalitate.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal.

Prin procesul-verbal atacat, _______ nr. xxxxxxx/28.02.2011 (transcriere la fila 44, în copie la fila 6) a fost sancționată petenta cu avertisment și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 131.300 lei reprezentând valoarea totală a prestării de servicii efectuate de societate pe perioada suspendării activității, reținându-se în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 125 din H.G. 479/2003, respectiv faptul că petenta nu a respectat măsura complementară a suspendării activității pe trei luni, dispusă printr-un alt proces-verbal de contravenție, nr. xxxxxx/17.08.2010.

Prin procesul-verbal de contravenție anterior, nr. xxxxxx/17.08.2010 (fila 7), a fost sancționată aceeași societate pentru faptul că la punctul de lucru din Oradea, sala de nunți Majestic, nu a emis bonul fiscal pentru toate bunurile livrate și serviciile prestate către populație (contravenție prevăzută la art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999), fiind aplicată sancțiunea amenzii în valoare de 10.000 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de trei luni începând cu data de 17.08.2010, în baza art. 14 alin 2 din O.U.G. 28/1999.

Sub aspectul legalității, procesul-verbal atacat cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. 2/2001, iar fapta descrisă a fost corect încadrată ca și contravenție.

Potrivit art. 124 din H.G. 479/2003, „(1) Suspendarea activității unităților agenților economici contravenienți se face în baza proceselor-verbale încheiate de echipe de control, constituite la nivelul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, precum și la nivelul Gărzii Financiare, formate din 2 inspectori și, respectiv, 2 comisari. (…) (2) Pe toată durata de suspendare a activității unitatea va fi sigilată. Sigilarea se efectuează de către echipa de control constituită potrivit alin. (1), începând cu data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției. (…) (3) Concomitent cu sigilarea unității se afișează la loc vizibil anunțul „Unitate închisă pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale.” Anunțul va fi scris cu litere de tipar având înălțimea minimă de 10 cm. (…) (4) În cazul activităților cu caracter ambulant, o dată cu încheierea procesului-verbal de control se va proceda la reținerea autorizației de funcționare a agentului economic contravenient, eliberată de autoritățile administrației publice locale pentru această activitate. (…) (5) În cazul activităților de taximetrie, o dată cu încheierea procesului-verbal de control se va proceda la suspendarea sau la anularea autorizației taxi, conform dispozițiilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările ulterioare. (…) (6) Pe întreaga perioadă de suspendare a activității unității respective organele de control vor urmări conformarea utilizatorului cu sancțiunea primită.”

Art. 125 din H.G. 479/2003 prevede că „Continuarea livrării de bunuri și prestarea de servicii după suspendarea activității unității se sancționează cu amendă contravențională și cu confiscarea sumelor încasate din aceste activități, conform art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din ordonanța de urgență.”

Instanța a înlăturat apărarea petentei privind nerespectarea formalităților prevăzute de art. 124 mai sus menționat, deoarece procesul-verbal atacat a fost încheiat de doi comisari ai Gărzii Financiare, conform legii, iar în ce privește sigilarea unității și afișarea unui anunț, rezultă din prevederile mai sus amintite că este vorba doar de situația mai gravă în care operatorul economic nu deținea aparat electronic de marcat, nu și la situațiile în care nu s-a emis bon fiscal pentru toate serviciile prestate. Această concluzie reiese din prevederea expresă a textul anunțului de afișat: „Unitate închisă pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale”.

Petenta avea posibilitatea de a formula plângere împotriva primului proces-verbal, prin care s-a dispus măsura suspendării activității, posibilitate despre care s-a făcut mențiune, însă aceasta nu a înțeles să formuleze plângere la instanță, ci a încălcat pur și simplu măsura dispusă de intimată, continuând activitatea și intrând astfel sub incidența prevederilor 125 din H.G. 479/2003.

Apărarea petentei prin care se făcea o distincție între comerțul cu amânuntul și prestarea de servicii este neîntemeiată, având în vedere că punctul de lucru controlat este același în cazul ambelor procese-verbale, iar comisarii au avut în vedere aceeași activitate.

De asemenea, sunt lipsite de relevanță anumite neconcordanțe între procesul-verbal atacat și transcrierea lui (menționarea unei societăți „DEMTIM” sau a reprezentantului R__ M______), fiind doar erori materiale, care se pot verifica prin simpla comparare a celor două înscrisuri (filele 6, 44), aceste aspecte nefiind de natură să atragă nulitatea absolută a procesului-verbal conform art. 17 din O.G. 2/2001, și nici nulitatea relativă, nefiind dovedită o vătămare.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, instanța a constatat că această proporționalitate a fost respectată, fiind aplicată sancțiunea avertismentului, pentru a nu se cumula două sancțiuni pecuniare importante, alături de măsura confiscării, așa cum este prevăzută de art. 125 din H.G. 479/2003.

Pentru aceste motive, în baza art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit și a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul-verbal contestat.

În baza art. 274 C.P.C. a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petentă și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs petanta S.C. J_____ I_____ S.R.L. Oradea, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea recursului, casarea și modificarea sentinței recurate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se desființeze procesul-verbal atacat; înlăturarea sancțiunii avertismentului și a măsurii complementare a confiscării sumei de 131.300 RON care a fost dispusă prin actul atacat; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs se invocă nelegalitatea sentinței recurate, cu argumentul că în mod greșit instanța de fond a înlăturat toate apărările recurentei petente referitoare la nelegalitatea care duce la nulitatea absolută a procesului-verbal precum și la motivele de netemeinicie a acestuia ca urmare a nerespectarii de către intimată a mai multor obligații legale.

Susține că procesul-verbal atacat este lovit de nulitate absolută întrucât acesta a fost semnat de o persoană care nu a fost împuternicită de societate pentru a semna în numele acesteia acte de natura procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

Un alt motiv de nulitate absolută invocat în cauză este acela că, deși în partea intoductivă a procesului-verbal este descrisă societatea petentă recurentă, în partea de dispunere a sancțiunii se sancționează o altă societate, respectiv _________________., societate care are calitatea de contravenient și de la care se și dispune confiscarea sumei de xxxxxx RON. De asemenea, procesul-verbal este neîntemeiat ca urmare a greșitei rețineri referitoare la perioada la care ar fi trebuit (în accepțiunea agentului constatator) să fie suspendată activitatea. Astfel, în procesul-verbal se arată că măsura de suspendare ar fi trebuit pusă în aplicare începând din data de 28.02.2011, ori, dacă se raportau la procesul-verbal încheiat anterior și care dispunea măsura suspendării activității, măsura ar fi trebuit aplicată începând cu data de 18 aug. 2010, astfel că reținerea din procesul-verbal atacat este greșită. Toate aceste apărări ale petentei recurente sunt în opinia instanței de fond lipsite de relevanță, sunt considerate a fi erori materiale, și că nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută a procesului-verbal și nici cea relativă, nefiind dovedită vreo vătămare. Ori, vătămarea majoră a petentei recurente consta în faptul că urma să i se confiște suma de 131.300 RON.

Invocă faptul că între procesul-verbal original și transcriere există diferențe în ceea ce privește persoana fizică semnatară a procesului-verbal din partea societății petente recurente și că procesul-verbal ar fi trebuit semnat de către o persoană împuternicită, cum ar fi fost administratorul societății, numita R__ M______, iar în procesul-verbal original numele trecut este cu totul altul, și este identificată o persoană născută la data de 3.06.1961, ori administratorul societății, numita R__ M______ A______, este născută la data de 25.10.1981. Chiar dacă în transcrierea procesului-verbal este trecută ca și nume R__ M______, aceasta este trecută cu alte date de identificare, cu alte date de act de identitate, așa cum rezultă din scriptele de la dosar. Față de aceste inadvertențe, procesul-verbal atacat este lovit de nulitate absolută.

În subsidiar se invocă faptul că procesul-verbal este neîntemeiat, dat fiind faptul că în mod greșit s-a reținut că petenta recurentă nu ar fi respectat dispozițiile privind măsura complementară a suspendării activității de comerț cu amănuntul dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx/17. 08.2010 dresat de aceeași intimată.

Reținerea săvârșirii contravenției prev. de art. 125 din H.G. 479/2003 de către petenta recurentă, raportat la aplicarea măsurii complementare din procesul-verbal din 17.08.2010, este greșită, și neîntemeiata, atâta timp cât intimata nu s-a conformat dispozițiilor art. 124 din H.G. 479/2003, respectiv nu s-a încheiat procesul-verbal de către echipa de control constituită la nivelul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și Gărzii Financiare și care trebuia să fie formată din 2 inspectori și 2 comisari ai Gărzii Financiare, nu s-a sigilat unitatea de către echipa mixtă, nu s-a dresat anunțul prevăzut de art. 124 pct. 4 din H.G. 479/2003. De asemenea, în așa-zisa perioadă de suspendare nu s-a urmărit de către intimată conformarea petentei raportat la sancțiune așa cum prevede art. 124 pct. 6 din H.G. 479/2003. Instanța de fond dă o interpretare absolut originală dispozițiilor art. 124 din H.G. 479/2003, în sensul că suspendarea activității urmată de sigiliarea unității trebuie făcută doar în situația în care unitatea nu ar fi fost dotată cu aparate de marcat electronice fiscale, iar atâta timp cât contravenția constatată în sarcina petentei a fost alta, suspendarea trebuia făcută din oficiu, adică intimatei nu îi mai revenea nici o obligație de natura celor din art. 124. Dacă ar fi așa, textul de lege, respectiv art. 124 și art. 125 ar trebui să se aplice strict în situația în care contravenția se referă la nedotarea unității cu aparat de marcat electronic fiscal, ori în cazul contraventiei reținute în sarcina petentei, este vorba de o altă faptă.

Nefiind îndeplinite toate aceste condiții, petenta recurentă nu avea cum să se conformeze măsurii complementare disupuse prin procesul-verbal din 17.08.2010, nu se află în culpă, nu există vinovăție, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute.

Pe de altă parte instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării petentei făcute în subsidiar, conform căreia suma confiscată este cu totul alta decât cea care ar fi trebuit să fie confiscată. În mod cu totul subsidiar, petenta solicită a constata că activitatea prin casa de marcat în perioada 17.08 - 17.11.2010 nu are caracterul comerțului cu amănuntul, petenta a desfășurat activități de alimentație publică, ce se încadrează în categoria prestării de servicii, astfel că suma confiscată de 131.300 RON este rezultatul activității de alimentație publică, sub forma prestărilor de servicii. Și dacă s-ar retine că această sumă ar fi de natura comerțului cu amănuntul, în conformitate cu dispozițiile legale s-ar confisca veniturile obținute și nu toată suma de bani care a fost rulată prin casa de marcat. Din economia textului de lege, respectiv art. 125 din O.G. 479/2003 reiese că se vor confisca sumele încasate din aceste activitati, rezultând că se vor confisca sumele rămase în urma achitării tuturor taxelor aferente acestor încasări, nicidecum că se confiscă toate sumele derulate prin casa de marcat. Raportat la aceste sume derulate, petenta arată că a livrat T.V.A., a achitat restul de taxe și impozite, astfel că nu pot fi confiscate toate sumele derulate prin casa de marcat, și că în acest sens s-ar impune administrarea unei probe cu expertiza contabilă de specialitate.

Prin Concluziile scrise anexate la dosarul cauzei intimate G____ Financiara Bihor a solicitat respingerea recursului formulat de către petenta S.C. J_____ I_____ S.R.L. Oradea, în sensul menținerii ca fiind temeinic și legal.

În fapt, arată că, Prin sentința civilă cu numărul de mai sus, Judecătoria Oradea a respins plângerea contravențională formulată, menținând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______, nr. xxxxxx/28.02.2011.

În urma controlului operativ și inopinat efectuat de către comisarii Gărzii Finnaciare Bihor la punctul de lucru al petentei s-a constatat faptul că aceasta nu a îndeplinit obligația stabilita prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxx/17.08.2010, de a suspenda activitatea pe o perioada de 3 luni, în temeiul art. 14 pct. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.

Susține că, în mod corect instanța de fond a reținut că în mod corect, petenta a fost sancționată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxx/28.02.2011, în conformitate cu prevederile art. 125 din Hotărârea nr. 479 din 18 aprilie 2003, republicată, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, conform căreia, continuarea livrării de bunuri și prestarea de servicii după suspendarea activității unității se sancționează cu amendă contravențională și cu confiscarea sumelor încasate din aceste activități, conform art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din ordonanța de urgență.

După cum reține și instanța de fond, în cazul dedus judecății, G____ F_________ Bihor nu avea obligația să întocmească alt act, cu ocazia controlului, decât procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______, nr. xxxxxx/17.08.2010, din contră, petenta avea obligația ca în baza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxx/17.08.2010, prin decizie emisă de către societate, să suspende activitatea punctului de lucru, pe o perioada de 3 luni, începând cu data de 17.08.2010, în cazul nepromovării plângerii contravenționale.

Referitor la solicitarea plății cheltuielilor de judecată, solicită a se respinge acest capăt din hotărârea atacată, având în vedere soluția instanței de admitere în parte a plângerii contravenționale, mai mult, conform art. 274 Cod procedură civilă, pentru a putea fi obligată intimate la plata eventualelor cheltuieli de judecată, instanța trebuie să stabilească culpa procesuală a acesteia, culpa ce în opinia intimatei, nu există.

Arată că, în prezenta cauză, contravenientului i s-au recunoscut și respectat toate drepturile constituționale, fapta contravențională săvârșită fiind probată de către G____ Financiara Bihor prin actele depuse în susținerea procesului-verbal, mai mult, instanța a audiat martorul propus de petent și a acceptat probațiunea administrată de către acesta, din care a rezultat aceeași concluzie, săvârșirea faptei contravenționale. De altfel, Curtea Constituționala a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, că “procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. (...) instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii “onus probandi incumbit actori”, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.

În baza considerentelor și intrucat petentul nu prezintă probe judiciare din care să rezulte veridicitatea susținerilor sale, solicită respingerea recursului formulat, în sensul menținerii actului de control ca fiind temeinic și legal.

Procedând la analizarea sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art. 304¹ C. pr. civ., instanța va respinge ca nefondat recursul, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare ,,(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, daca aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”

Din conținutul textului de lege menționat rezultă că instanța verifică atât legalitatea, cât și temeinicia procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, prin raportare la celelalte norme din actul normativ menționat. Astfel, potrivit art. 33 (1), „Judecătoria (…) va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.”

În cauza dedusă judecății, sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului constatator, Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx/28.02.2011 dresat de către intimată pe seama recurentei petente cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din Ord. Guv. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.

Susținerile recurentei petente privind motivele de nelegalitate a actului constatator, pentru semnarea acestuia de către o persoană care nu are calitatea de împuternicit al societății și pentru menționarea unei alte persoane juridice în calitate de contravenient – ceea ce, de altfel, nu rezultă din copia simplă anexată la fila 6 din dosarul instanței de fond -, sunt neîntemeiate, deoarece, doar încălcarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001, mai exact lipsa din procesul-verbal a mențiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului-verbal contestat, nulitate ce se constată și din oficiu.

În ceea ce privește însă lipsa altor mențiuni, cum ar fi cele enumerate la art. 19 din O.G. 2/2001, pentru ca acestea să atragă nulitatea virtuală a procesului-verbal, partea care le invocă trebuie să dovedească o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, așa cum prevede art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă, simpla aplicare a unei sancțiuni juridice întemeiate nefiind de natură prin ea însăși, a produce o vătămare procesuală de natură a atrage anulabilitatea actului constatator.

Nulitatea procesului-verbal de contravenție nu poate fi antrenată de orice eroare a agentului constatator, ci numai de acele lipsuri care sunt declarate de lege ca fiind esențiale, mai exact cele indicate de art. 17 din O.G. 2/2001 sau acele lipsuri ce atrag vătămări esențiale, constatate ca atare de instanță, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea procesului-verbal. O interpretare mult prea extensivă a cauzelor de nulitate ar contraveni intenției legiuitorului și ar fi de natură să încurajeze încălcarea normelor legale.

În acest sens, Decizia nr. XXII/2007 din 19 martie 2007 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea recursului în interesul legii, a statuat că, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.

Pe fond, sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv existența faptei, incriminarea și sancționarea legală a acesteia și existența vinovăției, instanța apreciază că starea de fapt reținută de către agentul constatator, respectiv elementul material al contravenției prevăzute de art. 125 din H.G. 479/2003, constând în “continuarea livrării de bunuri și prestarea de servicii după suspendarea activității unității”, adică, în nerespectarea măsurii complementare a suspendării activității pe trei luni, respectiv cea dispusă prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx din 17.08.2010, nu poate fi reținută în sarcina petentei recurente, deoarece, cu ocazia aplicării sancțiunii complementare susmenționate, nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 124 din H.G. 479/2003, conform căruia, „(1) Suspendarea activității unităților agenților economici contravenienți se face în baza proceselor-verbale încheiate de echipe de control, constituite la nivelul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului București, precum și la nivelul Gărzii Financiare, formate din 2 inspectori și, respectiv, 2 comisari. (…) (2) Pe toată durata de suspendare a activității unitatea va fi sigilată. Sigilarea se efectuează de către echipa de control constituită potrivit alin. (1), începând cu data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției. (…) (3) Concomitent cu sigilarea unității se afișează la loc vizibil anunțul „Unitate închisă pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale.” Anunțul va fi scris cu litere de tipar având înălțimea minimă de 10 cm. (…) (4) În cazul activităților cu caracter ambulant, o dată cu încheierea procesului-verbal de control se va proceda la reținerea autorizației de funcționare a agentului economic contravenient, eliberată de autoritățile administrației publice locale pentru această activitate. (…) (5) În cazul activităților de taximetrie, o dată cu încheierea procesului-verbal de control se va proceda la suspendarea sau la anularea autorizației taxi, conform dispozițiilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările ulterioare. (…) (6) Pe întreaga perioadă de suspendare a activității unității respective organele de control vor urmări conformarea utilizatorului cu sancțiunea primită.”

Pentru considerentele de fapt și juridice anterior menționate, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va dmite ca fondat recursul introdus de recurenta S.C. J_____ I_____ S.R.L. Oradea, în contradictoriu cu intimata G____ F_________ BIHOR, modificând sentința recurată în sensul admiterii plângerii formulate de petenta S.C. J_____ I_____ S.R.L. în contradictoriu cu intimata G____ F_________ BIHOR și anulării Procesului-verbal _______ nr. xxxxxxx/28.02.2011 și exonerării petentei de sancțiunile aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite ca fondat recursul introdus de recurenta ____________________, cu sediul in Oradea, _____________________. 3/A, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul G____ F_________ BIHOR, cu sediul in loc. Oradea, ___________________, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 2904 din 21.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în sensul că:

Admite plângerea formulată de petenta ____________________ în contradictoriu cu intimata G____ F_________ BIHOR.

Anulează Procesul verbal _______ nr. xxxxxxx/28.02.2011.

Exonerează petenta de sancțiunile aplicate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 27.05.2013.

Pt. Președinte, I___ C_______ M______ aflat în concediu de odihnă semnează președintele instanței M______ C_________	Pt. Judecător, A___ R_____ P______ aflată în concediu de odihnă semnează președintele instanței M______ C_________	Judecător, L____ D______ J_____
	Având în vedere că grefier C_____ S______ a fost promovat la CAO, iar grefierul-șef de secție P__ M_____ se află în concediu de odihnă, pentru acesta semnează înlocuitor, grefier S____ E_____

Red.jud. J.L.D./31.07.2013

Jud.fond. M.V.V.

Tehnored.R.H.

Nr. ex. – 2 ex