ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 907

ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 27.01.2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A______ M______ B____

GREFIER: L_____ L_______ F_________

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție – pv _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015” privind pe petenta contestatoare _________________________ în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- CESTRIN.

Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 06.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru datele de 13.01.2016 și 27.01.2016, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08.2015, cu nr. de mai sus, contestatorul S.C. LIBRĂRIA BIZANTINĂ S.R.L. în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMÂNIA SA, a solicitat anularea procesului-verbal _________, numărul xxxxxxx din data de 03.08.2015.

Plângerea nu a fost motivată în fapt.

Petentul a arătat că procesul-verbal contestat nu a fost încheiat în termenul de prescripție de 30 de zile de la data constatării faptei, prevăzut de legea nr. 144/2012.

S-a susținut că data constatării faptei este data înregistrării acesteia în baza de date a MAI, iar nu data interogării acestei baze de date de către intimată, respectiv data de 20.03.2015.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, Legea 144/2012, OG 15/2002.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 2).

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege.

Intimata a precizat că petentul a interpretat eronat dispozițiile art. 9 alin. 3 din OG 15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a acestuia este prescrisă.

Astfel, s-a arătat că fapta a fost săvârșită la data de 20.03.2015, iar amenda a fost aplicată la data de 03.08.2015, cu respectarea termenului de prescripție de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. 1 OG 2/2001.

De asemenea, procesul-verbal a fost comunicat petentului la data de 17.08.2015, la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 OG 2/2001.

A arătat intimata că, prin apariția legii 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenție, să nu se poată încheia alte procese-verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, și în nici un caz art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

De asemenea, s-a arătat că nerespectarea dispozițiilor menționate atrage sancțiunea nulității relative a procesului verbal numai în cazul dovedirii de către petent a unei vătămări ce nu poate fi altfel înlăturată, însă o astfel de vătămare nu a fost invocată în cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinului MTI nr. 769/2010.

În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 03.08.2015, a fost întocmit de către intimată procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx, prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX , aparținând petentului, a circulat la data de 20.03.2015, ora 06,59, pe DN 5 KM 28+120 m, Călugăreni, jud. G______, fără a deține rovinietă valabilă.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Instanța reține că deși procesul-verbal cuprinde data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea, acesta nu a fost întocmit în termenul legal de 30 de zile de la data constatării faptei.

În ceea ce privește susținerile intimatei în sensul că nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la prescripția răspunderii contravenționale sunt de natură a atrage sancțiunea nulității relative a actului, numai în ipoteza dovedirii unei vătămări ce nu ar putea fi altfel înlăturată, instanța le va înlătura ca nefondate, apreciind că nerespectarea termenului stabilit de lege pentru aplicarea sancțiunii contravenționale reprezintă un motiv de nulitate de ordine publică pe care este obligată să îl analizeze din oficiu, chiar în lipsa invocării acestui aspect de către petent deoarece, la momentul încheierii procesului verbal de sancționare a contravenției, este necesar ca acesta să îndeplinească toate condițiile fond și de formă, inclusiv faptul ca la acest moment să nu fi trecut termenul pentru aplicarea sancțiunii incidente.

Totodată, instanța reține că normele ce reglementează prescripția aplicării sancțiunii contravenționale sunt de interes general în sensul că vizează activitatea agentului constatator ca reprezentant al statului, fiind, totodată, edictate în favoarea petentului.

În acest sens, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii contravenționale în termenul legal este necesară pentru respectarea securității raporturilor juridice, precum și pentru respectarea celerității aplicării sancțiunilor contravenționale, astfel încât contravenientul să fie atenționat, într-un termen rezonabil stabilit de legiuitor, că a săvârșit o contravenție.

Concluzionând, instanța reține că agentul constatator este obligat să aplice sancțiunea contravențională în termenul stabilit de legiuitor, iar în cazul nerespectării acestui termen, instanța, din oficiu, poate invoca acest motiv de nulitate al procesului-verbal de contravenție, întrucât agentul constatator nu poate amâna sine die aplicarea sancțiunii.

Astfel, în ceea ce privește termenul în care agentul constatator trebuia să aplice sancțiunea, instanța reține că potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

În ceea ce privește momentul constatării faptei, raportat la specificul acestei contravenții, instanța reține că, potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Totodată, potrivit art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 769/2010, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, se efectuează cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR, care, conform alin. (2) lit. b), pot fi dispozitive amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv sisteme de camere video, fixe sau mobile și care au rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat.

Sintetizând aceste dispoziții legale, instanța reține că, în cazul comiterii contravențiilor incriminate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, atunci când sunt utilizate sisteme de camere video amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, ca în cauza de față, constatarea abaterii se face în momentul folosirii respectivului dispozitiv, care identifică numărul de înmatriculare al vehiculului, și, prin interogarea bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat, se poate stabili lipsa rovinietei.

Ulterior acestui moment, în baza datelor privind utilizatorul autovehiculului, furnizate de Ministerul Administrației și Internelor, se aplică sancțiunea și se încheie procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Față de cele de mai sus, instanța constată că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției analizat a fost constatată la data de 20.03.2015, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 03.08.2015, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, astfel că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Fiind intervenită prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, instanța constată că procesul-verbal contestat nu este legal întocmit. Astfel, instanța nu va mai analiza temeinicia acestuia.

Având în vedere considerentele enunțate, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal _________, numărul xxxxxxx din data de 03.08.2015 și exonerează petentul de sancțiunile aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. Librăria Bizantină S.R.L., cu sediul în București, sector 4 ____________________. 20, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A.- CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, __________________. 401A.

Anulează procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/03.08.2015 și înlătură sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei aplicată prin acesta.

Numai cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A______ M______ B____ L_____ L_______ F_________

Red./Dact./Jud. A.M.B./4 ex./02.2016