Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2092/2015

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE G_______ N_____

Judecător I______ C_______

Grefier M______ S_____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de petentul P____ G_____, cu domiciliul în mun. Ploiești, ______________________, _____________, ____________, CNP: xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 8444 din 29.06.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns personal apelantul petent, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează

Apelantul petent se legitimează cu CI ________ nr. xxxxxx, arată că nu mai are cereri de formulat, probe de solicitat.

Tribunalul ia act că nu mai sunt probe de solicitat, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Apelantul având cuvântul solicită admiterea apelului formulat, casarea sentinței, admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție și a sancțiunii aplicate, depune note scrise, nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data 10.09.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul P____ G_____ a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______ plângere împotriva procesului verbal _________ nr. xxxxxxx din 27.08.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal și anularea sancțiunilor aplicate.

În motivare, petentul a arătat că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 27.08.2014 a fost sancționat cu reținerea permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile și amenda în valoare de 360 de lei pe motiv că ar fi efectuat o depășire a unui autovehicul pe trecerea pentru pietoni din dreptul Școlii I__________, încălcând marcajul continuu.

Petentul a precizat că la data și ora arătat în procesul verbal se deplasa cu autovehiculul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe raza comunei I__________, iar în dreptul Școlii Generale din satul I__________, iar pe partea dreaptă, se afla un autovehicul marca Dacia, pe care într-adevăr l-a depășit, fără însă a încălca marcajul continuu aflat înainte și după trecerea pentru pietoni.

Petentul a precizat că autoturismul depășit era parcat, fiind tras aproximativ jumătate în afara părții carosabile, fapt ce a făcut posibilă depășirea acestuia chiar pe sensul său de deplasare.

Petentul a arătat că a fost oprit de agentul de poliție lângă care se afla conducătorul autoturismul marca Dacia, respectiv numitul P_____ M____ L______. A susținut că martorul din procesul verbal se afla împreună cu agentul de poliție.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale. La cerere a fost depus procesul verbal ________ nr. PF nr. xxxxxxx din 27.08.2014 (fila 8).

Intimatul a depus întâmpinare (fila 11) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat, în esență, că la data de 27.08.2014, petentul a fost sancționat întrucât a condus autovehiculul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DJ 102, dinspre A__________ către Urlați, iar în satul I__________, punctul „Școală” a efectuat neregulamentar manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal simplu continuu.

Intimatul a precizat că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, în condițiile art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.

Intimatul a arătat că procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OG 2/2001.

Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

În drept, intimatul a invocat disp. art. 205 și urm. C.pr.civ..

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținerea întâmpinării a depus următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (fila 13); raportul agentului S___ G______ R_____ (fila 14), fișă auto petent (fila 15).

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Petentul a depus răspuns la întâmpinare (fila 26), anexând planșă foto (filele 27-32).

Instanța, în baza art. 255-258 C.pr.civ., a administrat și încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți.

Instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii L____ V______ M____ (declarație filele 40-41); P_____ M_____ L______ (filele 46-47). Instanța a procedat la audierea petentului (declarație fila 39).

La solicitarea instanței, s-au depus adresa nr.1507 din 30.01.2015 (fila 24) și adresa nr. xxxxx din 09.01.2015.

Prin sentința nr. 8444 din 29.06.2015 Judecătoria Ploiești a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul P____ Geroge, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 27.08.2014, petentul a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

Petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 27.08.2014, orele 15.45, a condus autovehiculul marca Ford, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția A__________ – Urlați, iar la punctul „ Școala” din satul I__________ a încălcat marcajul continuu și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de P_____ M_____ L______, pe trecerea pentru pietoni.

În drept, instanța a reținut că potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de nerespectare regulilor privind depășirea.

Potrivit art. 120 lit. e și i din HG 1391/2006 se interzice depășirea când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare si marcaje.

Potrivit art. 17. din OG 2/2001 : „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.

Instanța a reținut că numai încălcarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 atrage nulitatea procesului verbal, nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, iar încălcarea disp. art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 conduce la anularea procesului verbal numai în măsură în care s-a produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului sancționator, vătămare care trebuie dovedită.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare contestat, instanța a constatat că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Instanța a reținut că petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă, contestând doar temeinicia faptei.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.

Instanța a avut în vedere și cauza A_____ contra României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului la paragraful 60 statuează „Curtea a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept; Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag„.

În cauză, procesul verbal contestat a fost încheiat de către un agent la statului în urma constatării personale (ex propriis sensibus- prin propriile simțuri) a faptei care formează obiectul cauzei, astfel cum s-a susținut prin întâmpinare depusă. Mai mult, art. 109 alin. 1 din OUG 195/2002 prevede constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.

Instanța a reținut că situația de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal corespunde realității. Astfel, petentul în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a depășit autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de martorul P_____ M_____ L______, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, încălcând astfel dispozițiile art. 120 din HG 1391/2006.

Astfel, situația de fapt astfel cum anterior a fost descrisă rezultă din declarația martorului P_____ M_____ L______ coroborat cu procesul verbal și rapoartele agenților de poliție (declarație filele 46-47, proces verbal fila 8, rapoarte filele 12-13).

Instanța nu poate reține susținerea petentului în sensul că autovehiculul XXXXXXXXX era în staționare sau parcat, pe jumătatea din partea carosabilă, iar prin manevra de depășire nu a încălcat marcajul continuu.

Instanța a constatat că exist[ neconcordanțe între susținerile petentului, din plângerea formulată și din declarația dată în fața instanței. Deși în plângere arată că martorul P_____ M_____ L______, conducătorul autovehicul XXXXXXXXX se afla împreună cu agentul de poliție, în declarația dată arată că după ce a depășit autovehiculul marca Dacia, conducătorul acestuia s-a pus în mișcare și apoi a fost oprit de agentul de poliție. Or, petentul a susținut inițial că martorul s-a aflat lângă agentul de poliție.

În continuare, instanța a reținut că susținerile petentului în sensul că nu a încălcat linia continuă în efectuare manevrei de depășire și că autovehiculul era staționat sunt susținute de martorul L____ M____ V______ (declarație filele 40-41).Cu toate acestea, instanța a apreciat că mărturia acestuia nu conferă sustenabilitate afirmațiilor petentului, acesta încercând să înlăture răspunderea contravențională întemeiată pe nerespectarea unor obligații statuate de lege în sarcina fiecărui conducător auto. Normele care incriminează fapta contravențională imputată sunt caracterizate de previzibilitate și accesibilitate, revenind fiecărei persoane îndatorirea de a le cunoaște și de a le respecta.

Instanța a reținut că există dubii cu privire la prezența martorului la locul în care a fost oprit petentul de agentul de poliție. Astfel, martorul susține că se deplasa cu autovehiculul în spatele mașinii petentului și a observat autovehiculul parcat, autovehiculul condus de petent care a trecut de autovehiculul staționat, precum și oprirea celor două vehicule de către agentul de poliție (declarație filele 40-41). Apoi martorul arată s-a întâlnit cu petentul într-o benzinărie, petentul fiind cel care a venit la martor pentru a-l întreba dacă a observat ce s-a întâmplat. Aceeași susținere se regăsește și în declarația martorului. Or, atât timp cât martorul circula în spatele autovehiculului petentului este puțin probabil ca petentul să fi observat mașina ce circula în spatele acestuia, să rețină toate elementele de identificare ale autovehiculului și să poată să și recunoască pe conducătorul acesteia, deși anterior nu se cunoșteau. De asemenea, este puțin probabil ca petentul să fi fost atent la autovehiculele care treceau pe lângă autovehiculul său în timp ce era supus unui control al poliției și să îi fi reținut datele acestuia pentru a putea identifica ulterior conducătorul acestuia.

De asemenea, susținerile martorului L____ M____ V______ și petentului în sensul că autovehiculul cu numărul de XXXXXXXXX era staționat sunt contrazise de martorul P_____ M____ L______, conducătorul autovehiculului depășit cu încălcarea marcajului care desparte sensurile de mers. Acesta a susținut că în momentul în care a fost depășit conducea autovehiculul, nefiind oprit. Arată că prin manevra de depășire a fost încălcat marcajul continuu ce desparte sensurile de mers.

Prin urmare, raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că procesul verbal a fost în mod temeinic întocmit, petentul nerăsturnând prezumția de temeinicie a procesului verbal, deși i s-a conferit această posibilitate,

În ceea ce privește sancțiunile aplicate , instanța a reținut că petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 pct. e din OUG 195/2002 fapta care formează obiectul cauzei se sancționează cu amenda din clasa a II de sancțiuni, iar conform art. 98. alin. 2 lit. b din același act normativ pentru clasa a II-a – se pot aplica 4 sau 5 puncte-amendă, iar valoarea unui punct amenda este de 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

În cauză, s-a aplicat o amendă corespunzătoare unui număr de 4 puncte amendă, iar la data constatării contravenției salariul minim brut pe economie era de 900 de lei (Hotărârea Guvernului 871 /2013).

Instanța a constatat că agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina petentului, procedând la o corectă individualizare a acestora.

Instanța a avut în vedere că sanctiunile juridice nu constituie un mijloc de razbunare a societatii, ci de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate și de averizare a acestora asupra consecințelor faptelor săvârșite.

Instanța a avut în vedere că fapta prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social ridicat, conducătorii auto având obligația de a respecta întocmai dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice. Prin OUG 195/2002 legiuitorul a urmărit acordarea unui grad de protecție ridicat tuturor participanților la trafic (conducători auto sau pietoni), având în vedere consecințele negative care se pot produce în urma săvârșirii unor încălcări ale regulilor de circulație (pagube materiale, vătămarea integrității corporale).

Instanța de fond a apreciat că fapta de a efectua manevra de depășire cu nerespectarea dispozițiilor legale reprezintă o faptă contravențională de o gravitate ridicată, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de a asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

Instanța a considerat că doar aplicarea sancțiunii pecuniare este de natură să atragă atenția petentului supra consecințelor faptei săvârșite, să îl responsabilizeze în sensul adoptării unei conduite care să răspundă exigențelor prevăzute de lege.

În ceea ce privește măsura suspendării dreptului de a conduce, instanța a constatat că aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, fiind în mod legal și temeinic aplicată, neimpunându-se revenirea asupra acesteia.

Împotriva sentinței nr. 8444 din 29.06.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel petentul P____ G_____, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție contestat.

În motivarea cererii de apel se susține că instanța de fond a făcut o motivare subiectivă, apreciind că sunt neconcordanțe între susținerile din plângere și cele făcute oral în fața instanței. În acest sens se arată că acțiunea principală a fost formulată de o persoană cu studii juridice, petentul apelant bazându-se pe faptul că aceasta a consemnat în mod corect cele relatate de el. Se mai susține că, în mod nedrept instanța de fond nu a acordat sustenabilitate depoziției martorului L____ M____ V______ pentru simplul motiv că cele relatate de acesta se contrazic cu cele relatate de martorul P_____ M_____ L______.

Mai susține apelantul petent că a observat fără niciun dubiu autovehiculul care circula în spatele acestuia, fiind un șofer atent la trafic, astfel încât aprecierile instanței de fond, în sens contrar, sunt exagerate și subiective.

Cererea de apel nu a fost motivată în drept.

Nu s-au solicitat probe noi în susțierea cererii de apel.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat motivat de faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, petentul apelant făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina acestuia, fapta fiind constatată în mod direct de agentul constatator.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, actelor și lucrărilor dosarului și dispozițiilor egale incidente, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/27.08.2014, petentul apelant a fost sancționat cu amenda contravențioală în cuantum de 360 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 27.08.2014, orele 15.45, a condus autovehiculul marca Ford, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX din direcția A__________ – Urlați, iar la punctul „ Școala” din satul I__________ a încălcat marcajul continuu și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de P_____ M_____ L______, pe trecerea pentru pietoni.

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut în mod corect că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.

În ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, tribunlul constată că instanța de fond a făcut o amplă analiză a probatoriului administrat, argumentând obiectiv motivele care au condus la acordarea valorii probatorii pentru fiecare din probele adminsitrate.

Susținerea apelantului petent potrivit căreia cererea de chemare în judecată a fost redactată de o altă persoană și din acest motiv au apărut neconcordanțe între cele consemnate în aceasta și cele relatate verbal în fața instanței, nu poate fi primită. În acest sens, tribunalul reține că, din lecturarea cererii de chamre în jduecată rezultă că aceasta a fost smenată personal de petent, ceea ce presupune că a fost cel puțin citită de acesta, prin semnare fiind de acord cu cele consemnate în cuprinsul ei.

Pe cale de consecință, lipsa de consecvență în susțoinerile petentului a fost în mod justificat reținută de instanța de fond.

Față de considerentele anterior reținute, tribunalul constată că sentința instanței de fond ete legală și temeinică motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul formulat de petentul P____ G_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul apelant P____ G_____, cu domiciliul în mun. Ploiești, ______________________, _____________, ____________, CNP: xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței nr. 8444 din 29.06.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, jud. P______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Președinte, G_______ N_____		Judecător, I______ C_______

Grefier,

M______ S_____

Ted. NG/tehonred. NG, SM/04.01.2016

Operator date caracter personal 5595