Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 695/A

Ședința publică din data de 23 septembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – M_____ I____

JUDECĂTOR – D______ R______

GREFIER - A______ D___

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată în materia contenciosului administrativ și fiscal formulat de I____________ T_________ DE MUNCA I_______ împotriva sentinței civile nr. 77/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în contradictoriu cu intimata – reclamantă _____________________ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, precum și faptul că a fost atașat dosarul de fond nr. XXXXXXXXXXXXX, după care;

Având în vedere că, prin prezenta contestație în anulare, s-a invocat motivul că din eroare s-a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 2712/19.11.2014, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca fiind tardiv, întrucât apelul a fost transmis în termen instanței de fond prin poșta specială, tribunalul va rămâne în pronunțare cu privire la contestația în anulare, iar dacă va aprecia că apelul a fost formulat în termen, se va pronunța și cu privire la cererea de apel.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 25.02.2014 sub numărul nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta S.C. LA N___ FETEȘTEANU S.R.L., cu sediul în Slobozia, ____________________ județul Ialomița, JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx a formulat plângere împotriva proceselor-verbale de contravenție ________ nr. xxxxxx/14.02.2014 și ________ nr. xxxxxx/14.02.2014, solicitând anularea proceselor-verbale contestate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertisment.

Prin sentința civilă nr. 2712/19.11.2014 Judecătoria Slobozia admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA, cu sediul în municipiul Slobozia, ____________________, nr. 1A, județul Ialomița.

A dispus anularea în parte a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 14.02.2014 în ceea ce privește sancționarea petentului cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 39 alin. 4 raportat la art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006 și înlătură sancțiunea contravențională principală constând în avertisment aplicată pentru această contravenție.

A dispus înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicate petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 din Legea nr. 319/2006 prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 14.02.2014 cu sancțiunea “avertisment”.

A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 14.02.2014 întocmit de intimat.

A menținut în tot dispozițiile procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 14.02.2014 întocmit de intimat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/14.02.2014, s-a reținut in sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art.16 alin.1 din Legea nr. 53/2003, constând in aceea că la controlul efectuat in data de 12.02.2014, ora 13:00, la punctul de lucru organizat de petentă în Slobozia, ____________________, zona Piața Agroalimentară, Jud. Ialomița, a fost identificat de către inspectorii de muncă numitul Ș_____ C_________ care presta activitate de preparare produse alimentare la grătarul existent pe terasa restaurantului și de servire a clienților existenți în restaurant, constatându-se că petenta l-a primit la munca pe acesta fără a încheia contract individual de munca înainte de începerea activității de către angajat. În consecință, în baza art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr.53/2003, petenta a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 10.000 lei.

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx/14.02.2014 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 și sancționate de art. 39 alin. 4 din același act normativ și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.13 lit. j din Legea nr.319/2006.

Procedând la verificarea legalității proceselor verbale ________ nr. xxxxxx/14.02.2014 și ________ nr. xxxxxx/14.02.2014, instanța a apreciat că acestea au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat motive de nelegalitate a actului.

În acest sens, instanța a reținut că sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, denumirea si sediul contravenientului-persoana juridică, faptele săvârșite, încadrarea juridică, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsa ar atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție in condițiile art.17 din OG nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Cu privire la fapta sancționată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx/14.02.2014, față de redactarea art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată, respectiv „primirea la muncă […] fără încheierea unui contract individual de muncă”, instanța a retinut ca la baza încheierii procesului-verbal de contravenție a stat efectuarea unui control la data de 12.02.2014, la ora 13:00, ocazie cu care inspectorii de muncă au constatat că la punctul de lucru organizat de petentă în Slobozia, ____________________, zona Piața Agroalimentară, Jud. Ialomița, numitul Ș_____ C_________ desfășura activitate de preparare alimente la grătar și servire clienți în restaurant pentru petenta.

Având la bază declarația numitului Ș_____ C_________, în urma consultării bazei naționale de date privind registrul de evidență a salariaților organizată la nivelul Inspecției Muncii, la data de 12.02.2014, ora 14:40:58 (fila 40), s-a constatat că petenta nu a transmis registrul privind contractul individual de muncă al numitului Ș_____ C_________, persoană identificată prestând activitate de preparare produse alimentare și de ospătar la data de 12.02.2014.

În susținerea acestor constatări, intimata a prezentat declarația scrisă a persoanei descoperite la punctul de lucru controlat (Ș_____ C_________ f.39 dosar), din care a rezultat ca numitul Ș_____ C_________ prestează activitate de ospătar pentru petentă pentru un salariu negociat la nivelul minim pe economie, iar activitatea a fost începută la data de 12.02.2014.

Pe de alta parte, petenta nu a negat săvârșirea faptei, arătând că într-adevăr a primit la muncă pe numitul Ș_____ C_________ din data de 12.02.2014, dar a apreciat că sancțiunea aplicată nu este corect individualizată.

De altfel, instanța a apreciat că declarația martorului Ș_____ C_________, dată sub prestare de jurământ în fața instanței de judecată la termenul din data de 04.11.2014, nu poate fi luată în considerare și va fi înlăturată, față de împrejurarea că martorul nu prezintă suficiente garanții de imparțialitate dată fiind calitatea acestuia de angajat al petentei în prezent (aflate in relații de subordonare fata de aceasta) și având relații de afinitate cu administratorul petentei, iar declarațiile acestuia a reieșit faptul că afirmațiile sale sunt subiective și făcute pro causa.

Referitor la apărarea petentei în sensul că a fost încheiat contractul de muncă anterior sancționării, instanța a reținut ca încheierea respectivului contract înregistrat sub nr. 24/12.02.2014 (filele 42-45) în registrul general de evidență a salariaților după finalizarea controlului, nu o exonerează pe aceasta de răspundere, câtă vreme formalitățile în discuție trebuiau îndeplinite cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariat, respectiv cel mai târziu la data de 11.02.2014.

In consecința, instanța a apreciat ca prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnata, iar actul de constatare si sancționare a contravenției a fost temeinic întocmit, situația de fapt reținută in cuprinsul acestuia fiind corespunzătoare realității, in concret petenta folosindu-se de munca unei persoane, fără a avea încheiat un contract de muncă în formă scrisă cu aceasta.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.

F___ de dispozițiile legale menționate, instanța a reținut ca sancțiunea contravenționala a fost aplicata la nivelul minim prevăzut de lege, respectiv suma de xxxxx lei, ceea ce corespunde gradului de pericol social al faptei si al făptuitorului, putând preveni săvârșirea pe viitor a unor noi contravenții de către acesta.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 sancționată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx/14.02.2014, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, petenta avea obligația de a asigura condiții pentru ca fiecare lucrător sa primească o instruire suficienta si adecvata in domeniul securității si sănătății in munca, inclusiv cu privire la persoanele care nu au contract individual de munca încheiat in forma scrisa dar pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Instanța a apreciat că prin ansamblul probator anterior analizat, s-a dovedit existența unor relații de muncă între petentă și martorul Ș_____ C_________, acesta având calitate de lucrător în înțelesul legii 319/2006, iar la data de 12.02.2014 desfășura activitate de ospătar grataragiu pentru petentă. Pe cale de consecință și având în vedere și împrejurarea că petenta nu contestă săvârșirea faptei imputate, instanța a reținut, în fapt, că petenta nu a asigurat condiții pentru ca lucrătorul Ș_____ C_________ să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă sub forma de informații și instrucțiuni de lucru specifice locului de muncă și postului, instruirea nefiind făcută anterior începerii activității.

În consecință, instanța a apreciat ca prezumția de temeinicie cu privire la această faptă nu a fost răsturnata, situația de fapt reținută in cuprinsul actului de sancționare fiind corespunzătoare realității, in concret petenta încălcându-si obligația de a asigura condiții pentru ca lucrătorul să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă sub forma de informații și instrucțiuni de lucru specifice locului de muncă și postului. Fapta petentei întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 39 alin. 4 raportat la art. 20 alin.1 lit. a din Legea 319/2006.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a reținut ca sancțiunea a fost aplicată la nivelul minim prevăzut de lege, respectiv suma de 4000 lei, dar că aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Instanța a avut în vedere declarația martorului audiat, care precizează că instruirea individuală a fost efectuată la scurt timp după începerea activității. Așadar, în concret, petenta a adus atingere minimă drepturilor si intereselor legitime ale lucrătorului, întrucât instruirea a fost efectuată în concret, fapta petentei nefiind susceptibilă să mai producă urmări față de împrejurarea că toate consecințele negative au fost înlăturate la scurt timp după începerea activității de către lucrător.

De asemenea, instanța a avut în vedere și că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de xxxxx lei pentru că la aceeași dată a primit pe aceeași persoană la muncă fără a avea încheiat contract de muncă încheiat în formă scrisă. Deși, prin modul de reglementare a celor două contravenții imputate, legiuitorul a înțeles să protejeze două valori sociale diferite, instanța a apreciat că între cele două contravenții există o legătură strânsă dată de prestarea unor activități de către o persoană în folosul unui angajator fără a fi respectate condițiile prevăzute de lege.

În acest caz, instanța a reținut că petenta a avut o atitudine sinceră și a recunoscut săvârșirea faptei, ceea ce denotă un pericol social scăzut al contravenientei, care a înțeles importanța respectării normelor contravenționale. În plus, instanța a avut în vedere situația financiară precară a petentei, astfel cum reiese din înscrisurile depuse, precum și eventualele consecințe negative pe care le-ar putea avea pentru petentă și pentru angajații săi impunerea unei noi sancțiuni pecuniare în cuantum ridicat.

Pe cale de consecință, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului poate realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, fiind o sancțiune prevăzută de legiuitor, având mai mult un rol educativ și mai puțin un rol punitiv. Ori scopul sancțiunilor contravenționale nu este unul esențialmente punitiv, ci este în primul rând unul educativ.

Față de cele expuse, instanța a constatat ca sancțiunea aplicată de agentul constatator este disproporționată in raport de fapta săvârșita și, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, a înlocuit amenda contravenționala în cuantum de 4000 lei aplicată prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxx/14.02.2014 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, cu sancțiunea avertismentului, considerând că este suficientă pentru a atrage atenția petentei cu privire la respectarea normelor juridice contravenționale.

Referitor la fapta prevăzută de art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006 sancționată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx/14.02.2014, instanța a reținut că din interpretarea dispoziției legale care instituie obligația angajatorului, reiese faptul că pentru a putea angaja o persoană, angajatorul trebuie să se asigure că anterior încheierii contractului de muncă, acesta a efectuat examen medical si, după caz, o testare psihologică a aptitudinilor, în urma cărora s-a constatat că respectiva persoană corespunde sarcinii de munca pe care urmează sa o execute. Așadar, instanța a apreciat că pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 39 alin.4 din Legea 319/2006 raportat la art. 13 lit. j din același act normativ, trebuie să fie îndeplinită o condiție premisă, respectiv dovedirea existenței unei relații de angajare care îndeplinește condițiile legale.

Instanța a apreciat că angajarea presupune încheierea unui contract de muncă în forma prevăzută de lege, iar petentei i s-ar putea imputa nerespectarea acestei obligații doar începând cu momentul angajării unei persoane fără ca anterior aceasta să fi fost evaluată medical și, dacă este cazul, psihologic cu referire la sarcina de muncă ce urmează a o executa, acesta fiind momentul în care se poate concluziona cu certitudine că obligația era scadentă.

Așadar, din probatoriul administrat, în special din faptul că petenta a fost în mod legal și temeinic sancționată contravențional în urma aceluiași control prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx/14.02.2014 pentru că a folosit munca neangajată în condițiile legii a numitului Ș_____ C_________, a reieșit că la data de 12.02.2014, când se impută săvârșirea faptei, numitul Ș_____ C_________ avea doar calitatea de lucrător în sensul Legii 319/2006 și nu pe cea de persoană angajată. Pentru aceste motive, instanța a apreciat că la data de 12.02.2014, obligația petentei prevăzută de art. 13 lit. j nu era scadentă, iar aceasta nu poate fi sancționată pentru neîndeplinirea unei obligații care nu era exigibilă.

Prin urmare, instanța a apreciat că procesul verbal ________ nr. xxxxxx/14.02.2014 este netemeinic întocmit cu privire la fapta prevăzută de art. 39 alin. 4 raportat la art. 13 lit. j din Legea nr. 319/2006 și a anulat în parte procesul verbal de contravenție în ceea ce privește sancționarea petentei pentru săvârșirea acestei contravenției și a înlăturat sancțiunea contravențională principală constând în avertisment aplicată pentru această faptă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul I____________ T_________ de Muncă Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate și apreciind că instanța de fond a reținut o situație de fapt greșită.

Prin decizia civilă nr. 500/A din 11.06.2015, Tribunalul Ialomița a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a respins apelul declarat de către apelantul I____________ T_________ de Muncă Ialomița cu sediul în municipiul Slobozia, ____________________, nr. 1A, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.2712 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, ca fiind tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii I____________ T_________ de Muncă Ialomița a formulat contestație în anulare apreciind excepția tardivității formulării apelului invocata de Tribunale Ialomița ca nefiind legala, având in vedere următoarele motive :

In data de 30 martie 2015, adresa nr.1960 având destinatar Judecătoria Slobozia a fost depusa la Departamentul “Posta Speciala” din cadrul Serviciului R____ d Informații Unitatea Militară 0730 Slobozia, conform borderoului nr. xxxxxx _______ întocmit de către expeditorul I____________ T_________ de Muncă Ialomița.

Raportat la prevederile art.468 din C.proc.civ. si având in vedere termenul limită pentru depunerea apelului, 30.03.2015 si data depunerii apelului la Departamentul “Posta Speciala” din cadrul Serviciului R____ de Informații Ialomița, 30.03.2015, solicită să se constate ca apelul înregistrat sub nr. 1960/27.03.2015, întocmit de către I____________ T_________ de Munca Ialomița a fost depus la dosarul cauzei, cu respectarea termenului limita pentru depunerea apelului.

In drept, art.466 din C.proc.civ.

A fost depus la dosar și apelul formulat în cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX împotriva sentinței civile nr. 2712/19 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

În motivarea apelului arată că în ceea ce privește sancțiunea aplicata pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.20 alin. din Legea nr.319/2006, inspectorul de munca a avut in vedere dispozițiile art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 coroborate cu art. 21 alin 3 din același act normativ, potrivit cărora sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu pericolul social al faptei săvârșite. Raportat la cele menționate, apreciază ca amenda aplicata petentei, in cuantum de 4.000 lei, a fost corect individualizata, fiind aplicat minimul amenzii prevăzute pentru fapta contravenționala. Mai mult decât atât in acest domeniu au fost prevăzute sancțiuni _______________________ pentru a exista certitudinea ca angajatorii vor respecta cerințele privind securitatea si sănătatea in munca a salariaților.

Mai mult decât atât, petenta nu a îndeplinit obligațiile ce ii revin in calitate de angajator in considerația respectării dispozițiilor legale ci ca urmare a controlului efectuat de inspectorii de munca, sancțiunii contravenționale aplicate si masurilor obligatorii dispuse si sub amenințarea aplicării unei alte sancțiuni contravenționale in cazul neîndeplinirii acestor masuri obligatorii.

Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat ca fapta comisa, prin natura si consecințele pe care le poate produce prezintă un grad de pericol social care nu justifica aplicarea sancțiunii avertismentului, cu atât mai puțin cu cat respectându-se condiția de proporționalitate impusa de norma legala, agentul constatator a aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzută de lege. Totodată, in speța, norma juridica sancționatoare este accesibila, se adresează tuturor angajatorilor si este enumerata cu suficienta precizie ca aceștia sa poată adopta o conduita corespunzătoare in sensul respectării voluntare a dispozițiilor acesteia.

Cu privire la fapta prevăzută de art.13 lit.j din Legea nr.319/2006, sancționata cu avertisment, raportat la susținerile instanței de fond conform cărora lucrătorul S_____ C_________, la data 12.02.2014 avea calitatea de lucrător in sensul legii nr. 319/2006, si nu pe cea de persoana angajata, drept urmare obligația petentei nu era scadenta, precizează ca in conformitate cu prevederile art. 6 alin.1 din Legea nr. 319/2006, «angajatorul are obligația de a asigura securitatea si sănătatea lucrătorilor in toate aspectele legate de munca ».

In sensul legii menționate mai sus, art. 5 lit. a, prevede ca lucrătorul este persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenții, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de munca, cu excepția persoanelor care prestează activități casnice.

Raportat la cele menționate, inspectorul de munca in mod corect a constatat ca angajatorul petent nu si-a respectat obligația prevăzută de art.13 lit. j din Legea nr.319/2006, in mod concret, lucrătorul S_____ C_________ nu avea efectuat controlul medical si nu avea avizata o fisa de aptitudini medicale de către un medic de medicina muncii din care sa rezulte ca este apt pentru activitatea desfășurată.

În drept, art. 466-482 din C.proc.civ., Legea nr.319/2006 si O.G. nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare.

Solicită admiterea apelului îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2712/19.11.2014 pronunțata de Judecătoria Slobozia in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX si modificarea hotărârii atacata in sensul menținerii in tot a sancțiunilor amenzilor aplicate prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx/14.02.2014.

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, motivele de apel depuse, în scris, cu respectarea dispozițiilor art. 476 cu trimitere la art. 477 din Noul cod de procedură civilă, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 500/11.06.2015, Tribunalul Ialomița a respins ca tardiv formulat apelul declarat de ITM Ialomița împotriva sentinței civile nr. 2712/19.11.2014 a Judecătoriei Slobozia reținând faptul că cererea de apel a fost depusă direct la instanță la data de 02.04.2015, după expirarea termenului de declarare a apelului.

În cauza de față, contestatoarea a depus copia borderoului nr. xxxxxx/30.03.2015 din care rezultă că adresa nr. 1960/27.03.2015 prin care declara apel împotriva sentinței civile nr. 2712/19.11.2014 a fost predată poștei militare la data de 30.03.2015.

Termenul pentru declararea apelului împotriva sentinței civile nr. 2712/2014 se împlinea la data de 30.03.2015 având în vedere faptul că sentința a fost comunicată către ITM la data de 26.02.2015.

Potrivit art. 183 al. 1 Cod. Pr. civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc împlinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

Față de aceste dispoziții legale rezultă că apelul declarat de ITM Ialomița împotriva sentinței civile nr. 2712/2014 a fost predat în termen la poșta militară, fiind deci formulat în termenul legal de 30 zile prevăzut de art. 468 C pr. civ.

Potrivit art. 503 al. 2 pct. 2 rap. la al. 3 Cod pr. civ., hotărârile instanțelor de apel mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale

În cauza de față își găsesc incidența aceste prevederi legale, fiind vorba despre o eroare materială evidentă, respectiv respingerea greșită a apelului ca fiind tardiv în raport de noile înscrisuri depuse în cadrul contestației în anulare care dovedesc că ITM a formulat și depus în termen cererea de apel. Tribunalul are în vedere și faptul că apelanta nu a fost citată cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la excepția tardivității invocată de instanța de apel din oficiu.

Pentru aceste motive, tribunalul va admite contestația în anulare, va desființa decizia civilă nr. 500 din data de 11.06.2015 a Tribunalului Ialomița și va reține cauza pentru rejudecarea apelului.

Procedând la rejudecarea apelului, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.

Astfel, referitor la fapta prev. de art. 20 al. 1 din Legea 319/2006, tribunalul reține că prima instanță a făcut o corectă apreciere cu privire la pericolul social al acestei fapte și a procedat la aplicarea sancțiunii avertismentului.

Potrivit art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei, tribunalul constată că intimata a realizat, odată cu încheierea contractului de muncă pentru Ș_____ C_________ și instruirea acestuia în domeniul sănătății și securității în muncă. De asemenea, trebuie reținut și faptul că nu au fost înregistrate urmări ale faptei reținute în sarcina contravenientei, dar și faptul că nu a mai fost sancționată contravențional anterior pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă.

Scopul sancțiunii este nu numai punitiv, dar și preventiv și educativ, astfel că prin aplicarea sancțiunii avertismentului, contravenienta a conștientizat gravitatea săvârșirii unei fapte de genul celei pentru care a fost sancționată și ca urmare a atenționării acesteia, va respecta pe viitor obligațiile legale care îi revin în domeniul sănătății și securității în muncă.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 13 lit. j din Legea 319/2006, așa cum a reținut și prima instanță, pentru a fi în prezența acestei contravenții este necesar să existe un angajat și un angajator, ceea ce presupune încheierea unui contract individual de muncă. Aceste aspecte se desprind și din dispozițiile art. 27 al. 1 C muncii care stabilesc că o persoană poate fi angajată numai în baza unui certificat medical care atestă că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci, iar lipsa acestui certificat atrage nulitatea contractului individual de muncă. Prin urmare, aceste prevederi întăresc convingerea instanței că obligativitatea existenței examenului medical este necesară numai la momentul încheierii contractului individual de muncă. În condițiile în care sancționarea contravenientei s-a făcut pentru fapta de a primi la muncă o persoană fără încheierea contractului individual de muncă, rezultă că nu avea obligația de a respecta dispozițiile referitoare la examinarea medicală sau testarea psihologică a persoanei pe care dorea să o angajeze.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, urmează a îndepărta în totalitate criticile invocate în apel, și constatând temeinică și legală soluția pronunțată de instanța de fond, tribunalul în baza art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 2712/19.11.2014 a Judecătoriei Slobozia.

Văzând și dispozițiile art. 634 alin.1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestația în anulare formulată de I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, ________________, nr. 1A, jud. Ialomița, cod fiscal xxxxxxx împotriva deciziei civile nr. 500 din data de 11.06.2015 a Tribunalului Ialomița, pe care o anulează și procedând la rejudecarea apelului:

În baza art. 480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 al. 1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca neîntemeiat apelul formulat de I____________ T_________ DE MUNCĂ IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, ________________, nr. 1A, jud. Ialomița, cod fiscal xxxxxxx împotriva sentinței civile nr. 2712/19.11.2014 a Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2015.

JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

M_____ IancuDaniela RăceanuAurelia D___

Red.M.I.

Tehnored. A.D.

4 ex/____________.10.2015

Judec.fond O____ A______