Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2411/2015

Ședința publică de la 09 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE G_______ D____ N______

Judecător A____ M_______

Grefier E____ N______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-petent B_____ G_____ A_____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.11.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Argeș – Serviciul Rutier BDNE având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Asupra probei solicitată de intimatul I____________ de Poliție al Județului Argeș – Serviciul Rutier BDNE prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respectiv proba cu înscrisuri, fără însă ca acestea să fie atașate întâmpinării, SI precizate in ce constau tribunalul apreciază că nu poate aprecia asupra utilității acestei probe în apel și, prin urmare, respinge proba solicitată.

Tribunalul ia act că prin cererea de apel nu se solicită probe noi.

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-petent B_____ G_____ A_____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.11.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față ;

Constată că, prin cererea înregistrată la data de 24.10.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr.XXXXXXXXXXXXXX, petentul B_____ G_____ A_____ a formulat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Argeș – BR BDNE, plângere împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 11.10.2013, solicitând anularea acestuia.

În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că în ziua de 11.10.2013 conducea autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, din direcția București spre Drobeta T____ S______; pe DN 65, la circa 500-600 m de localitatea Colonești, jud.O__, unde se afla o parcare, a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a comunicat că a efectuat manevra de depășire pe linie continuă; arată că pe direcția sa de mers, pe toată aria de vizibilitate a agenților de poliție, este linie discontinuă, linia continuă fiind pe sensul opus de mers; pentru a individualiza locația, a făcut câteva fotografii cu telefonul mobil; localitatea Mârghia nu se află pe DN 65, ci pe DN 703 B, la 2 km în adâncime față de DN 65; localitatea Mârghia se află în județul Argeș, iar sancțiunea a fost aplicată în județul O__; la înmânarea procesului-verbal și a dovezii, agentul de poliție i-a zis că dacă nu comenta, se puteau „înțelege”; contestă apelarea la martor, întrucât nu l-a depășit, iar în momentul în care a fost oprit, tocmai semna un alt proces-verbal de contravenție, în calitate de martor.

A solicitat proba cu înscrisuri, martori (B_____ I__).

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr.2/2001.

A atașat, în copie, CI, procesul-verbal, planșe foto.

Intimatul a formulat întâmpinare (fila 31), prin care a menționat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

A fost atașat raportul agentului constatator (fila 33).

Prin rezoluția din data de 12.05.2014, a fost fixat termen de judecată la data de 17.06.2014.

Instanța a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, fiind audiat, la cererea petentului, martorul B_____ I__ (fila 45), precum și martorul din procesul-verbal, F___ V_______ (fila 52).

Prin sentința civilă nr. xxxxx/18.11.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești s-a respinsa plângerea contravențională formulată de petentul B_____ G_____ A_____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.10.2013, emis de intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER BDNE, cu sediul în mun. Pitești, jud. Arges.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că , prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx întocmit de către intimatul IPJ Argeș – SR BDNE la data de 11.10.2013, petentul a fost sancționat potrivit disp. art. 100 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 rep pentru săvârșirea contravenției prev. de art.120 alin.1 lit.i și h din HG 1391/2006 cu amendă în cuantum de 320 lei, dispunându-se și reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile.

S-a reținut că în ziua de 11.10.2013, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 65, pe raza localității Mârghia, auto marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXX și a efectuat manevra de depășire a auto marca Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula în fața sa, în aceeași direcție de mers, în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, generând pericol de accident.

Procesul-verbal a fost semnat de către contravenient la momentul încheierii cu mențiunea că are obiecțiuni.

La verificarea din oficiu a legalității procesului-verbal contestat, conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu au fost identificate cauze de nulitate absolută a acestuia, fiind respectate la completarea sa dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Faptul că localitatea Mârghia nu s-ar afla pe DN 65, ci pe DN 703 B, la 2 km în adâncime față de DN 65, iar sancțiunea ar fost aplicată în județul O__ nu conduce la anularea procesului-verbal contestat, din moment ce nu se contestă locul concret de săvârșire a faptei contravenționale, iar petentul are posibilitatea dovedirii situației de fapt. Acesta nu a suferit o vătămare, conform dispozițiilor art.175 alin.2 C.pr.civ., iar prin procedura de soluționare a plângerii are posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția prin exercitarea dreptului la apărare, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin mai multe decizii (de ex., decizia nr.349/2003, decizia nr.380/2003, decizia nr.270/2004).

Motivul invocat nu constituie cauză de nulitate absolută, întrucât dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 sunt în sensul că: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Lipsa celorlalte mențiuni din cuprinsul procesului-verbal ori indicarea unor date eronate, conform art.16 din O.G. nr.2/2001, atrag sancțiunea nulității relative a actului, anume doar în condițiile existenței vătămării, dovadă ce nu a fost efectuată de petent.

Prin Decizia nr.XXII pronunțată în cadrul recursului în interesul legii la data de 19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță, iar în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele menționate în art.16 alin.7 și art.19 din O.G nr.2/2001, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, sancțiunea fiind astfel nulitatea relativă.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce nu a fost efectuată de petent.

Din depoziția martorului asistent, F___ V_______ (fila 52), s-a reținut e că acesta a fost conducătorul auto depășit de petent; că segmentul de drum, anterior opririi de către echipajul de poliție, se afla în pantă și era marcat cu linie continuă; pe acel segment a fost depășit de două autovehicule; că echipajul de poliție se afla în fața sa și probabil nu a fost observat de cei doi; la momentul efectuării celor două depășiri, marcajul era linie continuă; toți cei trei conducători auto au fost opriți de echipajul de poliție, iar martorul a semnat ambele procese-verbale.

Prin urmare, martorul asistent confirmă situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție contestat, anume că petentul a efectuat o depășire neregulamentară, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu. Totodată, este confirmată și susținerea petentului potrivit căreia martorul care a semnat procesul-verbal, mai semnase anterior și un alt proces-verbal, aceasta coroborându-se cu declarația martorului care a arătat că, pe linie continuă, a fost depășit de două vehicule, ce au ajuns astfel în spatele mașinii de poliție, cei trei conducători auto au fost opriți în prima parcare, iar acesta a semnat ambele procese-verbale de contravenție întocmite.

Chiar și martorul B_____ I__ (fila 45) a arătat că petentul circula în spatele unui autoturism Dacia (menționat în procesul-verbal de contravenție), echipajul de poliție probabil a văzut la o distanță mai îndepărtată că petentul circula în spatele acestui vehicul, iar când s-a ajuns aproape de echipaj, autovehiculul petentului se afla în fața Daciei. Împrejurarea descrisă se coroborează în parte cu depoziția martorului asistent, în sensul că se confirmă faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire. Totodată, s-a mai arătat că linia continuă a drumului era undeva în pantă, însă că nu ar fi fost în aria de vizibilitate a poliției.

Astfel, prin probele administrate și care au fost mai sus analizate, forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Prin urmare, instanța a apreciat ca fiind legal și temeinic procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 11.10.2013, motiv pentru care, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel petentul B_____ G_____ A_____ .apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 10.04.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX.

În mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea pe motivul că sancțiunea ar fi fost aplicată în județul O__ , din moment ce nu se contestă locul concret de săvârșire al faptei contravenționale, iar petentul are posibilitatea dovedirii situației de fapt întrucât nu s-a produs părții o vătămare care să nu se poată înlătura doar prin anularea procesului verbal.

Împrejurarea descrisă de martorul F___ V_______ se coroborează în parte cu depoziția martorului asistent în sensul că se confirmă faptul că petentul a efectuat o manevră de depășire.

Instanța de fond a reținut greșit faptul că localitatea Mârghia nu s-ar afla pe DN 65 ,ci pe DN 703 B la 2 km adâncime față de DN 65, iar sancțiunea ar fi fost aplicată în județul O__ nu conduce la anularea procesului verbal contestat din moment ce nu se contestă locul concret de săvârșire al faptei contravenționale , iar petentul avea posibilitatea dovedirii situației de fapt.

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept :

Tribunalul constată că în mod corect s-a reținut săvârșirea faptei contravenționale , iar prin administrarea probelor în cauză s-a dovedit că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale,.

Critica de nelegalitate a sentinței de fond ce vizează greșita nereținere de către judecătorie a nulității procesului verbal de contravenție ca urmare a menționării greșite a locului de săvârșire a contravenției , iar procesul verbal ar fi lovit de nulitate din această perspectivă ,apare ca fiind nefondată.

Într-adevăr, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit de către IPJ Argeș – S.B. D.N.E. la data de 11.10.2013 petentul a fost sancționat potrivit disp.art. 100 alin3 lit. e din OUG nr. 195/2012 R pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 alin.1 lit .i și h din HG nr. 1391/2006.S-a reținut că în ziua de 11.10.2013 petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 65 pe sensul către Slatina potrivit mențiunilor din procesul verbal de contravenție pe raza localității Mârghia , autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX și a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care circula în fața sa , în aceeași direcție de mers în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” prin încălcarea marcajul longitudinal continuu care desparte sensurile de mers.

Nu se poate reține că instanța de fond nu ar fi ținut seama de materialul probator administrat în cauză de către contravenient cu privire la amplasamentul localității Mârghia, tocmai raportat la împrejurarea că instanța a reținut faptul că localitatea Mârghia nu s-ar afla pe DN 65 , ci pe DN 73 B la 2 km în adâncime față de DN 65 , însă instanța de fond a considerat totodată că efectuarea mențiunii cu privire la localitatea în care s-a săvârșit contravenția în procesul verbal de contravenție , nu determină nulitatea procesului verbal de contravenție, tribunalul adăugând că nu se poate considera că este vorba despre o nulitate absolută potrivit art 17 din OG 2/2001 , ci se poate reține cel mult o nulitate relativă , însă cu condiția dovedirii vătămării de către petent , ori nu se poate reține că aceasta a suferit vreo vătămare conform art. 175 alin.2 C.pr.civ, iar prin formularea plângerii contravenționale are posibilitatea legală să dovedească o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție,iar ceea ce intereseza in cauza este in ce masura s-ar fi savirsit sau nu contraventia, însă probatoriul administrat în fața instanței de fond ,respectiv chiar în raport de declarația martorului audiat la propunerea petentului , cât și din declarația martorului ce a semnat procesul verbal de contravenție rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale , iar totodata se mentioneaza in cuprinsul procesului verbal de contravetie drumul national pe care s-a savirsit contraventia cit snsul de mers al vehiculului.

Astfel, martorul B_____ I__ audiat de către instanța de fond declară că își amintește că în luna octombrie 2013 se afla în mașina condusă de către petent și că ar fi fost opriți de către un echipaj de poliție , iar totodată martorul mai declară că în fața petentului circula un autoturism Dacia , precum și împrejurarea că linia continuă a drumului exista undeva în pantă , însă acel loc nu era în aria de vizibilitate al poliției.

Această declarația a martorului trebuia analizată în mod coroborat cu declarația martorului F___ V_______ care a declarat că recunoaște semnătura sa de pe procesul verbal de contravenție și își amintește că aproximativ cu un an și o lună anterior depunerii mărturiei se afla în trafic la circa 30 km de Pitești înspre Slatina și că atunci când urma să urce un deal, drumul fiind marcat cu linie continuă a fost depășit de două autovehicule , iar echipajul de poliție se afla în fața vehiculului condus de către martor .

Se mai susține că la prima parcare ,cei doi conducători auto cât și martorul au fost opriți de organul de poliție , fiind întocmite cele două procese verbale de contravenție pentru cei doi conducători auto , iar martorul a semnat procesele verbale de contravenție. Același martor mai declară că la momentul efectuării celor două depășiri , marcajul era în linie continuă .

Rezultă așadar că atâta vreme cât se confirmă săvârșirea faptei contravenționale de către petent , apare ca fiind lipsit de relevanță menționarea exacta a locului unde s-a săvârșit contravenția atâta vreme cât este și menționat DN 65, sensul de mers către Slatina , iar la momentul încheierii procesului verbal de contravenție petentul a luat la cunoștință de săvârșirea faptei contravenționale , iar cei doi martori au recunoscut existența pe acest sens de mers a marcajului continuu ,aspect ce rezultă atât din declarația martorului F___ V_______, fiind indicat ca reper DN 65 ,sensul de mers către Slatina aproximativ la circa 30 km de Pitești ,iar pe de altă parte martorul B_____ I__ a menționat că echipajul de poliție a oprit mașina condusă de către petent în prima parcare de la _______________________ acolo unde începe localitatea Colonești, fiind menționat și împrejurarea că cei doi se deplasau din direcția București spre Drobeta T____ S______, ori și din raportare la declarația acestui martor se reține că fapta contravențională s-a săvârșit de către petent ,iar ceea ce interesează este locul săvârșirii faptei contravenționale si nu locul unde vehiculul petentului s-a oprit in trafic de organului de politie, iar existența marcajului longitudinal continuu s-a dovedit că există pe acest sens de mers chiar anterior opririi petentului în trafic de către organul constatator.

Prin urmare , criticile apelantului nu pot fi considerate decât ca neîntemeiate , iar procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.

Tribunalul reține că instanța a procedat la respingerea plângerii contravenționale , iar prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești , se reține că judecătoria a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție.

Procesul - verbal, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, reținându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002)).

Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă, situație în care nu s-a aflat.

Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.

Făcând aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța a constatat faptul că petentul, prin probatoriul propus și administrat, nu a reușit să facă dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ . tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-petent B_____ G_____ A_____ domiciliat în sector 6, București, ____________________, ______________, ap. 48, CNP. xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/18.11.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ – SERVICIUL RUTIER BDNE cu sediul în mun. Pitești, jud. Arges.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.

Președinte, Judecător ,

G_______ D____ N______ A____ M_______

Grefier,

E____ N______

Red.G.D.N.

Tehn D.T./GDN/ 4 ex.

18.09.2015