R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

---

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259 prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 790

Ședința publică de la 28 februarie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : M_______ T______

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta S.C. O__________ T____ M___ S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A - C______, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă administratorul societății petente, lipsind intimata.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța ia act de faptul că din oficiu a procedat la consultarea bazei de date DEPABD cu privire la autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar Serviciul Permise de Conducere și Certificate de Înmatriculare S.P.C.R.P.C.I.V Hunedoara a comunicat răspunsul la adresă.

Totodată, instanța ia act că petentul a depus la dosarul cauzei originalul facturii fiscale la care face referire în cererea de chemare în judecată.

Sub aspect probatoriu, reprezentantul petentului precizează că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În baza art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile conform legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei.

La interpelarea instanței administratorul societății petente precizează că raportul juridic încheiat între societatea petentă și ____________ a constituit o înțelegere, respectiv autoturismul a fost vândut societății indicate în factura fiscală, însă în acte a rămas în continuare pe firma sa iar autoturismul figurează în continuare pe S.C. O__________ T____ M___ S.R.L. Această situație a fost justificată de lipsa resurselor financiare ale ____________ SRL care nu și-ar fi permis să achite taxele pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

În temeiul disp. art. 392 și urm. C.proc.civ., nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul pe fondul cauzei, administratorul societății petente solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.

În conformitate cu disp. art. 395 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____, la data de 7.05.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petenta _________________________ SRL a solicitat anularea procesului verbal _________ nr.xxxxxxx/9.04.2013, emis de intimatul C_____ C______, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2475 lei. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data 23.02.2013, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins circulând în localitatea Seaca din județul V_____ fără a deține rovinietă valabilă. Petenta a precizat că autoturismul în cauză nu mai aparține societății întrucât a fost vândut potrivit facturii fiscale nr. 380/20.02.2013 către ____________ SRL, căreia îi incuba obligația de a plăti rovinieta.

În drept, cererea nu a fost întemeiată.

În dovedirea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie procesul verbal _________ nr.xxxxxxx/9.04.2013 (fila 7) factura fiscală nr. 380/20.02.2013 (fila 8).

În conformitate cu prevederile art. 36 din OG nr.2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La data de 10.06.2013, intimatul a depus întâmpinare (fila 13) în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că în data de 23.02.2013, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând _________________________ a fost surprins circulând pe raza localității Mândruloc (DN7, km. 533+600m) fără a deține o rovinietă valabilă, fiind întocmit la data de 9.04.2013 procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. De asemenea, intimatul a subliniat că procesul verbal îndeplinește toate cerințele de legalitate prevăzute de OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată petentului fiind orientată spre minim. Relativ la semnătura electronică, intimatul a arătat că aceasta a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, de către agentul constatator M_________ A_____ A________, deținător al certificatului calificat emis de CertSIGN SA.

Cu privire la contractul de vânzare cumpărare la care face trimitere petenta, intimatul a explicat că nu îi este opozabil.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 2/200, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul MTI nr. 769/2010.

În dovedirea apărărilor formulate în întâmpinare, intimatul a anexat planșa foto (fila 17), certificatul calificat al agentului constatator (fila 16).

În temeiul prevederilor art. 411 alin.1, pct.2 C.proc.icv, intimata a solicitat judecata în lipsă.

La data de 25.06.2013, petenta a formulat răspuns la întâmpinare (fila 24) în cuprinsul căreia a reiterat argumentele expuse în cererea de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 3986/18.09.2013 pronunțată de Judecătoria B_____, aceasta și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei D___, aceasta din urmă fiind sesizată la data de 12.10.2013.

Sub aspect probatoriu, pentru termenul din 28.02.2014 instanța, în baza art. 258 C.proc.civ, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceste mijloace de probă sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal _________ nr.xxxxxxx/9.04.2013 întocmit de C_____ C______ s-a constatat că în data de 23.02.2013, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei _________________________ SRL a fost surprins circulând pe raza localității Mândruloc (DN7 km. 533+600m) fără a deține o rovinietă valabilă.

S-a reținut că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin.1 din OUG nr. 15/2002, fiind sancționată cu amendă în cuantum de 2.475 lei.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și teminiciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal _________ nr. xxxxxxx/9.04.2013, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la criticile formulate de petent, instanța subliniază că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute de validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind în aceste cazuri prezumată.

Astfel, relativ la motivul invocat de petent privind lipsa semnăturii, instanța are în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr. 455/2001 potrivit „înscrisul în forma electronica reprezintă o colecție de date în forma electronica între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar iar semnătura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica și care servesc ca metoda de identificare;”

Totodată, art. 5 din același act normativ dispune că “înscrisul în forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată”., iar art. 7 arată că “în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu-și pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică. Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenție, care în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia. În speță, procesul-verbal a fost întocmit și semnat de către agentul constatator M_________ A_____ A________, calificat în acest sens în baza certificatului xxxxxxxxxxxx03031707 (fila 16).

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la calitatea societății petente de a fi subiect activ al faptei contravenționale, instanțe reține în drept prevederile art. 7 din OG nr. 15/2002 care stabilesc că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți în cuprinsul art.1 lit.b) din același act normativ ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, iar conform art. 8 alin.(1) din OG nr. 15/2002, fapta posesorilor de autovehicule sau a conducătorilor acestora care utilizează infrastructura de transport rutier din România fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție.

Instanța urmează a analiza în mod coroborat dispozițiilor legale sus menționate, prin raportare și la prevederile art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, care dispun că, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului”.

În speță, instanța reține că, prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, petenta a făcut dovada faptului că la data de 23.02.2013 nu mai avea calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Singurul înscris depus la dosar în susținerea acestui argument este factura fiscală nr.380/20.02.2013 (fila 54) din cuprinsul căreia rezultă că _________________________ SRL a înstrăinat vehiculul către ____________ SRL. În acest context, instanța va aprecia că acest înscris are valoare probatorie fiind semnat de ambele părți contractante și făcând dovada unui contract de vânzare cumpărare încheiat între profeșioniști. Pentru a reține astfel instanța are în vedere dispozițiile art. 277 C.proc.civ relative la înscrisurile întocmite între profesioniști care prevăd că „înscrisul nesemnat dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăși dovedirea actului juridic.” iar potrivit art. 309 alin.2 C.proc.civ. „Nici un act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, se poate face dovada cu martori contra unui profesionist a oricărui act juridic indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exercițiul activității sale profesionale.” Aplicând aceste dispoziții situației de fapt, instanța apreciază că factura fiscală nr.380/20.02.2013 face dovada faptului că între societatea petentă și ____________ SRL a intervenit un contract de vânzare cumpărare având ca obiect autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Cu toate acestea, art. 1675 C.civ. stabilește că „în cazurile anume prevăzute de lege, vânzarea nu poate fi opusă terților decât după îndeplinirea formalităților de publicitate respective ” astfel încât în lipsa acestor formalități vânzarea nu este opozabilă terților. Chiar dacă potrivit art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate este o obligație care incubă noului proprietar, din circumstanțele expuse de reprezentantul societății petente rezultă că între vânzător și cumpărător a existat o înțelegere expresă în sensul de a nu înregistra vânzarea cu scopul erijării cumpărătorului de la suportarea obligațiilor legale. Instanța învederează petentului principiul de drept „nemo auditor propriam turpitudinem allegans” potrivit cu care nici o persoană nu poate să invoca propria culpă în susținerea intereselor sale. Instanța apreciază în acest context particular că la săvârșirea faptei contravenționale a existat un concurs al societății petente care a consimțit la neînregistrarea vânzării, asumându-și astfel riscul de a suporta consecințele care derivă din menținerea calității de proprietar.

Mai mult, instanța consideră că, prin anularea procesului verbal, intimatul ar fi pus în imposibilitatea de a sancționa contravențional persoana care a încălcat obligația de a achiziționa rovinietă, o soluție de anulare a procesului verbal fiind totodată de natură să încurajeze petentul precum și societatea cumpărătoare în a nu înregistra în continuare contractul de vânzare cumpărare, tocmai în scopul de a se erija de la obligațiile legale, respectiv nu doar de la plata taxei de drum dar și de la plata celorlalte impozite și taxe ce derivă din deținerea unui vehicul în proprietate.

Pentru aceste motive, analizând credibilitatea probelor prezentate, în lumina circumstanțelor particulare ale cauzei, instanța constată că societatea petentă are calitate de subiect active al faptei contravenționale, ea fiind cea care figurează în evidențele de stat ca proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Cu privire la conținutul constitutiv al faptei contravenționale ce i se impută, instanța reține că petenta nu a făcut dovada faptului că la data de 23.02.2013 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX avea o rovinietă valabilă, aspect pe care de altfel nici nu l-a tăgăduit în cuprinsul cererii de chemare în judecată sau în lămuririle oferite în ședință. În consecință, instanța apreciază că procesul verbal _______ 13 nr.xxxxxxx/9.04.2013 are o forță probantă de netăgăduit în ceea ce privește situația de fapt pe care o constată, respectiv că la data de 23.02.2013 vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat fără a deține o rovinietă valabilă.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2475 lei, minimul prevăzut de Anexa 2 din OG nr.15/2002, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petenta aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petentă, care ar ajunge astfel să circule fără a achita tariful de utilizare a drumurilor, și alți utilizatori care și-au achiziționat rovinietă.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit și de planșele foto care au surprins autoturismul petentei circulând pe drumurile publice fără a deține o rovinietă valabilă. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petenta a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

Având în vedere că plângerea formulată de petentă urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, apreciind dispozițiile art. 453 C.proc.civ. raportat la art. 36 alin. 2 din OUG nr.2/2001, instanța urmează să ia act de faptul că în prezenta cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul _________________________ SRL, cu sediul în D___, ______________________, __________________________ în contradictoriu cu intimatul C_____ - C______, cu sediul în ____________________. 401A, sector 6 București împotriva procesului verbal _________ nr. xxxxxxx/9.04.2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 februarie 2014.

PREȘEDINTE,GREFIER,

M_______ T______ S_____ Ș_____

Red./Thred

MT/SȘ

4ex.

4.04.2014