R O M Â N I A

JUDECĂTORIA NĂSĂUD

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2482/2015

Ședința publică din data de 07 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E____ M_____ P____

GREFIER: G___ L_______

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C________ D____ S_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx din data de 23.01.2014 încheiat de către intimatul I____________ Județean de Poliție Bistrița Năsăud

Dezbaterea pe fond a cauzei s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2015, conform încheierii de ședință de la acea dată, pronunțarea cauzei fiind amânată pentru data de 7 octombrie 2015 în vederea deliberării , încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință .

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05-02-2015 în dosarul cu numărul de mai sus, petentul C________ D____ S_____, în contradictoriu cu intimatul IPJ – Bistrița Năsăud, a contestat procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data 23.01.2014, solicitând instanței anularea parțială a acestuia în privința sancțiunii aplicate potrivit prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 și înlocuirea sancțiunilor aplicate potrivit art. 102 alin. 1 pct. 27 din OUG 195/2002 cu sancțiunea amendă.

În fapt, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional prin procesul verbal contestat pentru faptul că circulând pe DN 17D în localitatea Ilva M___, ar fi efectuat o manevră de depășire a altui autovehicul pe podul peste râul Ilva și totodată ar fi transportat-o pe fiica sa în vârstă de 8 ani pe scaunul din față, fiind ținută în brațe.

Prin cerere sa petentul a invocat cu privire la prima faptă pentru care a fost sancționat o cauză care înlătură răspunderea contravențională, respectiv cazul fortuit, arătând că podul pe care a efectuat manevra de depășire este unul nemodernizat și nesemnalizat, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitatea de a evita manevra de depășire. Cu privire la cea de-a doua faptă pentru care a fost sancționat contravențional petentul a arătat prin cererea sa că fiica sa a circulat pe locul din față al autoturismului condus de el deoarece aceasta suferă de sindromul „rău de mișcare”, iar pentru aceasta a fost obligat să accepte ca aceasta să călătorească pe scaunul din față al autoturismului, dar a fost în brațele mamei și asigurată cu centura de siguranță.

În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe prevederile OG nr.2/2001.

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu martori.

La data de 17-04-2014, petentul și-a precizat acțiunea și a depus lista cu martorii propuși.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20-05-2014, intimatul a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată.

În fapt, intimatul a arătat prin întâmpinarea sa că petentul a fost sancționat contravențional pentru faptele prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e) și art. 102 alin. 1 pct. 27 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina sa faptul că la data de 23.01.2014 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17 D, pe raza localității Ilva M___, pe direcția Ilva M___ - Feldru, efectuând manevra de depășire pe podul peste râul Ilva, a autovehiculului marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care circula pe același sens. De asemenea petentul o transporta pe fiica sa în vârstă de 8 ani pe locul din dreapta față, fiind ținută în brațe.

Intimatul a mai arătat prin întâmpinarea sa că faptele pentru care petentul a fost sancționat contravențional au fost corect încadrate în drept, normele de drept care prevăd contravențiile respective fiind menționate în cuprinsul procesului verbal, iar sancțiunile aplicate se încadrează în limitele legale.

În dovedirea susținerilor sale, intimatul a depus odată cu întâmpinarea copia procesului verbal contestat și raportul agentului constatator.

Prin răspunsul la întâmpinare depus de către petent la data de 17.06.2014, acesta a reiterat susținerile din plângerea contravențională formulată și a mai arătat că nu a contestat faptul că ar fi depășit într-o zonă în care depășirea nu este permisă, așa cum s-a susținut prin întâmpinarea intimatului, ci și-a întemeiat plângerea pe existența unui caz fortuit, respectiv pe faptul că nu a avut posibilitatea de a prevederea existența acelui pod și a sectorului de drum pe care depășirea este interzisă, încă de la începutul manevrei de depășire.

La data de 01.10.2014 petentul a mai solicitat completarea probatoriului prin încuviințarea a încă unui martor, în persoana conducătorului auto pe care l-a depășit.

Plângerea împotriva procesului verbal încheiat la data de 23.01.2014 a fost înregistrată la registratura instanței la data de 05.02.2014, în termenul legal de 15 zile de la înmânarea actului respectiv, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

Cererea a fost timbrată cu 20 de lei conform prevederilor art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 8).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 23.01.2014, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la aceeași dată, petentul contravenient C________ D____ S_____ a fost sancționat contravențional pentru faptele prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e) și art. 102 alin. 1 pct. 27 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, fiindu-i aplicate sancțiunile corespunzătoare, respectiv amenda contravențională în cuantum de 340 lei (4 puncte amendă) pentru prima faptă și amendă contravențională în cuantum de 765 lei (9 puncte amendă) pentru cea de-a două faptă.

Petentul a refuzat semnarea procesului verbal, acesta fiind încheiat în prezența unui martor asistent. De asemenea, în cuprinsul procesului verbal au fost consemnate și obiecțiunile petentului, respectiv faptul că acesta susținea că nu a depășit pe pod.

Potrivit prevederilor art. art. 100 alin. 3 lit. e) și art. 102 alin. 1 pct. 27 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, „(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea; (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 27. transportul animalelor pe locurile din față ale vehiculelor;”.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Cu privire la legalitatea procesului verbal contestat, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu, în caz contrar putându-se ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare. Astfel, dacă în cercetarea legalității unui act administrativ, așa cum este procesul verbal de contravenție judecătorul învestit ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui limitându-se doar la cele invocate de petent să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit dar care produce efecte juridice.

Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.

În concret, aceasta înseamnă că în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci, mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității absolute.

În cauză, petentul a invocat neregularități cu privire la modalitatea în care a fost încheiat procesul verbal contestat și cu privire la conținutul acestuia arătând că prin actul contestat au fost constatate două contravenții pentru care a fost încheiat un singur proces verbal.

Văzând prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cu care „(1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. (2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității”, instanța apreciază că susținerile petentului cu privire la acest aspect sunt neîntemeiate, constatarea mai multor contravenții în cuprinsul aceluiași proces verbal de constatare și sancționare a acestora fiind perfect legală.

Având în vedere aceasta, dar și pe baza analizei actului respectiv, instanța apreciază că procesului verbal contestat a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, urmând a trece la verificarea temeiniciei acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța apreciază că fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul verbal de constatare a contravenției este un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, dacă au fost constatate direct (proprius sensibus), prin propriile simțuri de către agentul constatator, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

În cauză, fapta a fost constatată direct de către agentul constatator, potrivit raportului agentului constatator întocmit de către acesta și depus în copie la dosar (fila 29).

Chiar și în aceste condiții, această prezumție de temeinicie a proceselor verbale de constatare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, presupusului contravenient ca în cursul judecării plângerii sale, să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Cu toate acestea, inversarea prezumției în favoarea petentului nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.pr.civ, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 10 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

În același sens, instanța mai retine că, în conformitate cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului stabilite prin jurisprudența sa constantă, unul din elementele fundamentale ale unui proces echitabil este egalitatea armelor, constând în aceea că fiecare dintre părțile aflate în litigiu beneficiază de aceleași drepturi în ceea ce privește dovedirea temeiniciei/netemeiniciei pretențiilor. În acest context, organul constatator fiind acela care întocmind procesul-verbal de constatare, acesta constituind o probă în vederea dovedirii faptei sancționate contravențional, se află din acel moment pe o poziție de superioritate având avantajul probei preconstituite care, în același timp, se bucură de o prezumție de autenticitate și de veridicitate. În aceste condiții, singura posibilitate de echilibrare a șanselor, a armelor și a garanțiilor procesuale este aceea ca presupusului contravenient să-i fie pus la dispoziție un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora să poată dovedi netemeinicia actului sancționator.

Astfel, pentru garantarea egalității armelor în sensul restabilirii caracterul de proces echitabil în înțelesul art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va trebui să asigure un echilibru între prezumția de veridicitate si legalitate a actului sancționator ca act administrativ încheiat de către un funcționar al statului în exercitarea funcției sale și prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul. Aceste două prezumții ridicate la nivel de principii în materie contravențională nu trebuie absolutizate, atâta timp cât petentului i s-a acordat posibilitatea de a propune probe în apărare, respectându-se, astfel, garanțiile prevăzute de art. 6 par. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca instanța să dea prioritate uneia sau alteia dintre cele două prezumții arătate în funcție de particularitatea speței, de motivele și probele invocate de părți.

În cauză, petentul nu a contestat fapta reținută în sarcina sa, instanța constatând că atât prin plângerea contravențională cât și prin răspunsul său la întâmpinarea intimatului, petentul nu contestă cele două fapte pentru care a fost sancționat, chiar dacă la momentul la care a fost încheiat procesul verbal a obiectat cu privire la prima faptă, arătând că nu a depășit pe pod. (fila 28).

Pentru acest motiv, dar și având în vedere că faptele au fost constatate direct de către agenții constatatori, instanța apreciază că se impune a se acorda întâietate prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal, ca act administrativ încheiat de către un funcționar al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în raport cu prezumția de nevinovăție a presupusului contravenient, ceea ce înseamnă că petentul, va avea sarcina probei, adică va trebui să dovedească prin probele propuse o altă stare de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, sau alte aspecte care ar putea fi avute în vedere pentru înlăturarea răspunderii contravenționale a acestuia.

Petentul a invocat existența unei cauze de înlăturare a răspunderii contravenționale, respectiv cazul fortuit, arătând că nu a avut posibilitatea de a prevedea, la momentul la care a început manevra de depășire, existența podului pe care s-a finalizat manevra respectivă din cauza faptului că acel pod este nesemnalizat. Cu privire la cea de-a doua faptă, petentul a invocat existența sindromului „rău de mișcare” sau „rău de deplasare” de care suferă fiica sa și din cauza căruia aceasta nu poate fi transportată decât pe locul din față al autovehiculului.

Având în vedere probațiunea administrată în cauză, instanța apreciază că petentul nu și-a dovedit susținerile formulate. Astfel, chiar dacă petentul a propus tardiv martorii cu care a înțeles să-și dovedească susținerile, ulterior formulării cererii de chemare în judecată, instanța a încuviințat probatoriul propus și a citat martorii respectivi.

Astfel, din declarația martorei C________ I_____-E______ (fila 56), soția petentului, rezultă că acesta a efectuat la un moment dat o manevră de depășire fără ca martora să poată preciza dacă aceasta a fost efectuată pe pod, înainte de pod sau după pod, deoarece martora nu a observat acel pod sau vreun indicator de semnalizare a podului respectiv. Din declarația martorei rezultă doar că aceasta nu a observat aspectele despre care face vorbire și cu că acestea nu ar fi existat cu certitudine sau că nu se putea prevedea ___________________________ înainte de inițierea manevrei de depășire de către petent.

Din declarația martorei G_____ A__ (fila 62), soacra petentului, rezultă că fiicei acestuia i s-a făcut rău în timp ce se deplasa împreună cu părinții în autovehiculul condus de petent din cauza drumului de o calitate îndoielnică și nu din cauza vreunei afecțiuni de care aceasta ar fi suferit și care ar fi fost cunoscută la acel moment de petent.

Din declarațiile martorilor H______ A____ N______ (fila 69) – martor asistent și ale martorului M________ A_____ (fila 70) – conducătorul autovehiculului depășit de petent, nu rezultă aspecte concludente și utile pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care instanța le va înlătura în procesul de deliberare.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat, ca act administrativ încheiat de către un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și va constata temeinicia acestuia.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunilor aplicate în raport cu pericolul social al faptei săvârșite, instanța apreciază că acestea au fost corect stabilite de către organul constatator, cu atât mai mult cu cât contravenientului i s-au aplicat două sancțiuni cu amenda în cuantumul minim legal pentru celelalte două fapte (4 puncte amendă și respectiv 9 puncte amendă), De asemenea, petentului i s-a adus la cunoștință prin procesul verbal respectiv că are posibilitatea de a achita, în termen de 48 de ore, doar jumătate din minimul amenzii aplicate.

Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C________ D____ S_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în comuna Ilva M___, __________________. 501 B, jud. Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu intimatul IPJ - Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, ________________________. 1-3, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data 23.01.2014, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Năsăud.

Pronunțată în ședința publică din 07.10.2015.

Președinte Grefier

P____ E____ M_____ G___ L_______

Red.-P:E.M./G.L.

14.12.2015 / 5 exp.