R O M Â N I A

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. xxxxx

Ședința publică de la 24.09.2015

Instanța constituită din:

Președinte –M____ B_____

Grefier – R_____ N______

Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de contestatorul S_________ NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII SA în contradictoriu cu intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă.

Instanța reține cauza spre soluționare pe excepția tardivității, invocată de intimată, și pe fondul cauzei.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.01.2015 (data poștei 15.01.2015) sub nr. XXXXXXXXXXXX, contestatoarea S_________ NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICATII SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. -CESTRIN să se dispună anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 11.01.2012.

În motivarea cererii contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului de comunicare a procesului verbal de contravenție, având în vedere că acesta nu a fost comunicat în termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii.

De asemenea, s-a invocat excepția prescripției termenului de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire.

Pe fondul cauzei a arătat că prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 750 și tarif de despăgubire în cuantum de 412,61 lei, pentru că la data de 26.07.2011 ora 18:57 autovehiculul categoria B cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea petentei, a circulat pe DN1, localitatea Românești, jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă. La data de 29.12.2014, contestatoarea a fost notificată să plătească tariful de despăgubire aferent procesului verbal de contravenție menționat, fără a se face precizare despre data comunicării procesului verbal de contravenție.

A precizat contestatoarea că la data de 11.01.2012, data emiterii procesului verbal, acesta nu mai avea sediul social în _______________________________>

S-a mai arătat că procesul verbal de contravenție nu constituie titlu executoriu, având în vedere că acesta nu a fost comunicat în conformitate cu prevederile legale, în condițiile în care intimate nu a procedat la comunicarea acestuia prin poștă cu confirmare de primire, procedura de comunicare fiind realizată direct prin afișare.

În drept, a invocat dispozițiile OG 2/2001 și OG 15/2002.

În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar copia procesului-verbal contestat, notificare și dovada de comunicare, alte înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 19 din O.U.G. 80/2013.

Intimata a depus întâmpinare la data de 10.03.2015, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, arătând că în cauză procedura de comunicare s-a făcut prin afișare în anul 2012, anterior pronunțării deciziei ICCJ nr. 10/2013, decizie care nu poate produce efecte retroactiv.

Pe fondul cauzei a învederat că în cauză nu a intervenit prescripția, întrucât amenda a fost aplicată la mai puțin de 6 luni de la data săvârșirii faptei iar procesul verbal comunicat în termen de mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

A arătat că, potrivit disp.art.1 alin.2 din Ordonanța nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite de rețeaua de drumuri naționale din România.

Intimata a mai învederat ca procesul verbal îndeplinește toate condițiile de valabilitate, iar săvârșirea contravenției a fost constatata cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de M.A.I. – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor.

Intimata a mai arătat că din coroborarea art. 7 din Legea nr. 455/2001, cu prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, reiese că procesul-verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Intimata a mai arătat că procesul-verbal este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice al SIEGMCR, și conform art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, având asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare semnături electronice.

În drept a invocat prevederile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001, Ordinul MTI 769/2010.

În dovedire, intimata a depus la dosar, copii de pe planșă foto, confirmare de primire, certificatul agentului constatator.

La data de 23.02.2015, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție față de decizia nr. 6/16.02.2015 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.

De asemenea, a solicitat respingerea excepțiilor tardivității invocată de intimată.

A mai arătat, referitor la procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție, că intimata nu a efectuat diligențele necesare pentru a verifica datele privitoare la sediul contestatoarei astfel cum sunt acestea înregistrate la Oficiul Registrul Comerțului.

Prin sentința civilă nr. 6519/22.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești și s-a dispus declinare cauzei spre competentă soluționare către Judecătoria Sectorului 4 București.

Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 11.01.2012 de către un agent constatator al intimatei C.N.A.D.N.R SA - CESTRIN, contestatoarea S_________ Națională de Radiocomunicații SA a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei și tarif de despăgubire de 96 Euro, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.2 din OG nr. 15/2002, în sarcina sa reținându-se faptul că la data de 26.07.2011, ora 18:57, pe DN 1, pe raza localității Romanesti, jud. Prahova, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX aparținând contestatorului a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției s-a făcut în baza probei cu planșa fotografică 001003_xxxxxxxxxx_5726000, obținută prin sistemul SIEGMCR (fila nr. 27-29 dosar J Ploiești).

Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Astfel, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității formulării plângerii contravenționale - invocată de intimată prin întâmpinare, potrivit art. 247 alin. 1 rap. la art. 246 alin. 1 C.p.c.

Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

Conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.

De asemenea, instanța reține că prin Decizia nr. 10 din 10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la data de 23.07.2013, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. 4 C.proc.civ., s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.

Așadar, comunicarea procesului verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită. În aceste condiții, instanța concluzionează că, dacă nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, atunci comunicarea prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție a fost îndeplinită legal, astfel încât contravenientul se află în termen pentru a formula plângere contravențională.

Instanța reține că intimata nu a făcut dovada comunicării procesului-verbal prin poștă, cu aviz de primire, potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, anterior afișării acestuia la domiciliul petentului.

Instanța reține că recursul în interesul legii este un instrument menit să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. Prin urmare, ceea ce determină pronunțarea unei astfel de decizii este tocmai interpretarea neunitară a unei anumite probleme de drept, iar decizia nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În acest context, instanța reține că cel puțin o parte dintre instanțe interpretau art. 27 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, în caz contrar nefiind necesară pronunțarea unei decizii în recurs în interesul legii.

Astfel, prin Decizia Î.C.C.J. s-a stabilit doar cum trebuie interpretat textul art. 27 din O.G. nr. 2/2001, iar împrejurarea că art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă prevede că deciziile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu se opune ca aspectele stabilite prin Decizia nr. 10/2013 (respectiv modul de interpretare a art. 27 din OG nr. 2/2001) să fie aplicate și anterior acestui moment.

Mai mult, instanța constată că încă de la data de 15.05.2009 avea sediul în București, ______________________, sector 4, conform certificatului de înregistrare la ONRC _______ nr. xxxxxxx (f. 13 dosar J Ploiești). Or, comunicarea procesului-verbal, chiar și numai prin afișare, s-a făcut în mod nelegal la adresa din București, ________________________. 8-10, __________________ 1 (f. 26 dosar J Ploiești).

Pe cale de consecință, față de aspectele prezentate, instanța reține că termenul de 15 zile pentru formularea plângerii a început să curgă de când petenta a aflat despre existența procesului-verbal contestat, respectiv de la data de 29.12.2014 (data primirii notificării și a procesului-verbal de la intimată, f. 9-12 dosar J Ploiești).

Prin urmare, plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile calculat pe zile libere (respectiv la data de 15.01.2015, data poștei), având în vedere și dispozițiile art. 181 alin. 2 și 183 alin. 1 C.proc.civ., motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, urmând a soluționa cauza pe fond.

Pe fondul cauzei, verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Conform art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, aplicabil în cauză față de dispozițiile art. 10 din OG nr. 15/2002 potrivit căruia „contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea” iar conform art. 17 din OG nr. 2/2001, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.

Astfel, instanța reține că prin Decizia ÎCCJ nr. 6 din 16 februarie 2015, care a fost dată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, s-a stabilit că procesul-verbal de constatare a contravenție, care nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, este nul absolut („În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările si completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1—4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) si (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”).

Instanța observă că procesul-verbal contestat, transmis persoanei sancționate contravențional pe suport hârtie, nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, reținând și prevederile art. 517 alin. 4 C.p.c. (potrivit căruia dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I), instanța constată că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

Pe de altă parte, conform art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001, în forma de la data întocmirii procesului verbal contestat în prezenta cauză, comunicarea procesului verbal se face de organul care a aplicat sancțiunea în termen de cel mult o lună de la aplicarea acesteia iar conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001 în forma de la data întocmirii procesului verbal, executarea sancțiunii amenzii se prescrie dacă procesul verbal nu a fost comunicat în termenul menționat anterior.

Față de cele reținute mai sus cu privire la comunicarea procesului verbal, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 14 în privința amenzii aplicate petentei, nu și în privința tarifului de despăgubire ce are o altă natură juridică, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr. 57/2012).

Așadar, procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea normelor legale, fiind de lovit de nulitate, urmând a nu mai fi analizate celelalte aspecte legate de legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

Având în vedere toate cele expuse anterior, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx din data de 11.01.2012, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei și de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga intimata la plata către petent a sumei de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimată, ca neîntemeiată.

Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul S_________ NAȚIONALĂ DE RADIOCOMUNICAȚII SA cu sediul în sector 4, București, _______________________ în contradictoriu cu intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA cu sediul în sector 6, București, _____________________. 401A.

Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din data de 11.01.2012.

Exonerează contestatoarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei și de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 96 euro.

Obligă pe intimată să plătească contestatoarei suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B_____ M____ N______ R_____

Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./4 ex./ 2015