Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.280

Ședința publică din data de 21 aprilie 2015

Completul compus din:

Judecător: S_______ E____ - Președinte

Judecător: M_____ I_____

Grefier: L_____ P____

Pe rol pronunțarea deciziei civile în apelul declarat de apelanta F____ K______, împotriva Sentinței civile nr.1116 din data de 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria G_________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2015, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

Deliberând constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.1116/18.11.2014 a Judecătoriei G_________ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta F____ K______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în municipiul G_________, cart. B____, _____________, _____________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA cu sediul în municipiul Miercurea C___, ___________________________. 34, jud. Harghita, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 02.08.2014, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 02.08.2014, întocmit de către I____________ de Poliție Județean Harghita – Poliția Municipiului G_________, s-a reținut faptul că la aceeași dată, orele 18.50, petenta a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________________ în intersecția cu _________________ acordat prioritate la autovehiculului MAI xxxxx, fiind filmată și înregistrată.

Fapta săvârșită de petentă este prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată de art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ.

Pentru săvârșirea contravenției petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 450 lei, aceasta având posibilitatea ca în termen de 48 de ore să achite jumătate din minimul amnezii, respectiv 180 de lei.

Petenta a semnat procesul verbal de contravenție, la rubrica obiecțiuni fiind inserate mențiunile acesteia, respectiv: nu am observat, m-am grăbit.

Conform anexei la certificatul de înmatriculare, depus la fila 13 dosar, autoturismul proprietatea petentei, are numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Din înregistrarea video, depusă la dosarul cauzei la fila 22, rezultă faptul că, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în timp ce se deplasa pe ______________________ intersecția cu __________________ oprit la indicatorul STOP, neacordând astfel prioritate autovehiculului cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx.

Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 instanța a constatat că petenta a formulat în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 plângere contravențională.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Petenta a invocat ca motiv de nulitate a procesului verbal nerespectarea procedurii imperative prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și Norma de Metrologie legală pentru funcționarea radarelor.

Astfel, referitor la primul motiv de nulitate invocat de petentă, privind nerespectarea procedurii imperative prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și Norma de Metrologie legală pentru funcționarea radarelor, respectiv împrejurarea că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință faptul că a fost filmată cu aparatul radar și nu i-a prezentat certificatul de omologare, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și autorizația de operator radar a agentului constatator, instanța reține că agentul constatator nu avea această obligație conform art. 25 din Dispoziția IGPR nr. 36/2010.

În ceea ce privește lipsa calității de agent constatator a polițistului care a sancționat-o, motivat de faptul că nu a fost depusă la dosarul cauzei autorizația de operator radar valabilă pentru ziua de 02.08.2014 și de faptul că în mașina poliției se aflau doi agenți de circulație, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. 10 din Dispoziția IGPR nr. 36/2010, atestatul de operator radar are valabilitate nelimitată, iar potrivit art. 15 din aceeași dispoziție, prevede faptul că echipajul de poliție trebuie să fie format din doi lucrători, respectiv conducătorul autospecialei și operatorul dispozitivului.

Având în vedere că la dosarul cauzei a fost depus atestatul de operator radar al agentului constatator, instanța a reținut că afirmațiile petentei sunt neîntemeiate și sub acest aspect.

Referitor la cel de al doilea motiv de nulitate invocat de petentă privind menționarea în mod eronat a nr. de înmatriculare, respectiv XXXXXXXXX în loc de XXXXXXXXX, instanța a reținut că aceasta se datorează unei erori materiale.

Mai mult, conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuit.

De asemenea, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului verbal este atrasă de lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

În acest sens instanța a mai reținut faptul că potrivit deciziei pronunțate în recurs în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul că „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. (…) În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.”

Astfel, având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia anterior amintită, instanța reține că acesta este un motiv de nulitate relativă și poate duce la anularea actului doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu se poate fi înlăturată prin altă modalitate. Or, în speță, petenta nu a făcut dovada unei vătămări, motiv pentru care instanța a apreciat că nu se impune anularea procesului verbal pentru aceste considerente.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

De precizat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, s-a reținut că art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice existența unor prezumții de fapt și de drept în măsura în care acestea sunt incluse în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare (Cauza A_____ c. României, paragraful 60; cauza I___ P__ c. României, paragraful 31, cauza N_______ G_______ c. României, paragraful 30).

De asemenea, în cauzele anterior indicate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei, în vederea răsturnării prezumției, astfel cum rezultă din dispozițiile dreptului național aplicabil în materie contravențională, aparține celui care supune o pretenție judecății, respectiv petentului.

În ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentei, prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că aceasta constă în neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept. Săvârșirea acestei contravenții este sancționată de art. 98 alin. 4 lit. b din același act normativ.

De asemenea, instanța a mai avut în vedere faptul că, potrivit art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002, la apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept. De asemenea, conform art. 57 alin. 2 din același act normativ, la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor.

Astfel, având în vedere semnificația indicatorului STOP, precum și faptul că petenta nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere autovehiculului MAI xxxxx, astfel cum reiese din cuprinsul procesului verbal și înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, instanța reține că aceasta a săvârșit contravenție reținută în sarcina sa.

Faptul că între autovehiculul condus de petentă și cel al poliției exista o distanță destul de mare astfel încât aceasta din urmă nu a trebuit să frâneze pentru a evita impactul, precum și faptul că petenta a oprit în mod voluntar și nu la semnalul agentului constatator, nu sunt de natură a duce la concluzia că petenta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește afirmația petentei potrivit căreia înregistrarea video nu este o probă concludentă deoarece aceasta nu a fost însoțită de buletinul de verificare metrologică, certificat de omologare și autorizația de operator radar a agentului constatator, instanța a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse de către intimat buletinul de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autospeciala MAI xxxxx, precum și atestatul de operator radar al agentului constatator, motiv pentru care afirmațiile petentei în acest sens nu sunt întemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta F____ K______, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii plângerii sale contravenționale așa cum a fost formulată.

În motivarea apelului apelanta arată că nu a fost respectată procedura impusă de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a Normelor metrologice legale pentru funcționarea cinemometrelor-radarelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 1102 bis din 07.12.2005, republicată. Agentul care a întocmit procesul verbal nu i-a prezentat probe care să demonstreze neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.

Actele normative impun ca, agentul care o oprește pentru depășirea vitezei legale, să îi prezinte certificatul de omologare a aparatului radar, buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate și autorizația de operator radar pentru cel care îmi încheie procesul-verbal. În speță, agentul care a întocmit procesul verbal pentru neacordare de prioritate, nu a adus la cunoștința sa ca a fost filmată cu ajutorul aparatului radar și nu i-a prezentat actele susmenționate, motiv pentru care nu a înscris solicitarea acestor documente la rubrica „Alte mențiuni", ceea ce este un motiv de nulitate absolută.

Mai relevă că agentul care a întocmit procesul verbal nu i-a prezentat probe care să demonstreze neacordarea de prioritate - nedovedirea conduce la netemeinicia aplicării sancțiunii contravenționale.

Astfel, din declarația agentului reiese că, a adus la cunoștința conducătoarei auto despre motivul opririi și măsura ce urmează a fi luată pentru cele comise.

În primul rând, ea nu a fost oprită de către echipajul de poliție, pentru săvârșirea presupusei fapte, ci ea s-a oprit din propria inițiativă, după ce a semnalizat intenția de oprire, în prima parcare la dreapta, după intersecție cu __________________________ (în fața Primăriei), fiindcă i-a sunat telefonul. Mai arată că oprise în prima parcare la dreapta, imediat după trecere de pieton, căuta telefonul în geantă, când a observat că la spatele mașinii sale intenționează să oprească o mașină de politie, a lăsat liber parcarea, trecând mai în față.

Agentul a solicitat cartea de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și a dat ordinul să rămână în mașină, fără să-i aducă la cunoștință motivul verificării și nicidecum măsura ce urmează a fi luată.

Totodată, procesul verbal ________ nr.xxxxxxx din data de 02.08.2014, având ca obiect și aplicarea măsurii complementare a suspendării permisului de conducere nu a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse de O.G.2/2001- motiv de nulitate absolută.

Tinde să menționeze faptul că, acest lucru se vede clar pe exemplarul 1 și nu se datorează indigoului, așa cum raportează agentul.

La solicitarea instanței, au depus înregistrări neconcludente în speță, deoarece în imaginea surprinsă nu este autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX, pentru care s-a întocmit procesul - verbal și s-a aplicat măsura complementară de reținere a permisului de conducere; se poate constata clar zona în care se afla mașina politiei și distanța destul de mare față de autoturismul surprins, dovadă clară că mașina poliției nu trebuia să frâneze pentru a evita impactul, așa cum raportează agentul; autoturismul surprins semnalizează intenția de oprire, dovadă că mașina poliției nu trebuia să frâneze nici în parcare pentru a evita impactul.

Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, prin întâmpinarea înaintată la data de 17.02.2015 intimatul IPJ Harghita, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

În motivarea întâmpinării, intimatul arată că hotărârea primei instanțe este corectă, în mod legal, prin sentința dată, instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 16 pct. 7 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, în mod corect instanța de fond a constatat, prin prisma probelor administrate în cauză că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa. Proba relevantă o reprezintă înregistrarea video efectuată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI xxxxx.

Soluția primei instanțe este corectă având în vedere că procesul-verbal contestat este un act încheiat de o autoritate a statului în exercitarea atribuțiilor conferite prin lege care se bucură, până la proba contrară, de prezumția de legalitate și veridicitate.

În plus, starea de fapt reținută în procesul-verbal este confirmată de imaginile video înregistrate de aparatul radar, imagini care dovedesc săvârșirea faptei reținute în sarcina petentei.

Având în vedere că procesul-verbal a fost legal întocmit și vinovăția petentei a fost dovedită prin probele administrate în cauză, apreciază că apelul este nefondat.

În drept, se invocă dispozițiile art.205-208 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001, aprobată de Legea nr. 180/2002.

Instanța constată că apelul a fost formulat în termen și este legal timbrat.

În cauză a fost administrată proba cu acte și a fost vizionată înregistrarea video pe suport electronic.

Instanța a invocat din oficiu excepția nulității cererii de apel, având în vedere că în cuprinsul cererii nu sunt indicate elementele reglementate de art.194 lit.a Cod de procedură civilă, respectiv numele și prenumele, domiciliul apelantei și codul numeric personal. Totuși, având în vedere că apelanta a semnat cererea de apel, iar celelalte date sunt cuprinse în actele dosarului de fond, instanța a apreciat că cererea nu este nulă.

Referitor la fondul cauzei, examinând apelul declarat de apelantă în raport de motivele de apel invocate, precum și din oficiu conform art.477 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:

Astfel, în baza Procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/02.08.2014, încheiat de agentul constatator al intimatului, petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 450 lei pentru săvârșirea contravenției reglementate de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.98 alin.4 lit.b din același act normativ.

S-a reținut în fapt că la data de 02.08.2014, ora 18,50, petenta a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________ localitatea G_________, iar în intersecția cu _________________ acordat prioritate autovehiculului MAI xxxxx, fiind filmată și înregistrată.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, contravenția a fost constatată în baza înregistrării radar, măsurătoarea fiind efectuată de o persoană autorizată, cu un aparat radar legal verificat metrologic (filele 19-20 și 22 d.f.).

În urma vizionării înregistrării radar de instanța de control judiciar, se constată că autovehiculul cu nr. înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea petentei, nu a acordat prioritate autovehiculului MAI xxxxx în intersecție, autoturismul putând fi lesne de identificat, astfel această dovadă prezentată de intimat este concludentă și verosimilă în ceea ce privește săvârșirea faptei de petentă. Este adevărat că în mod eronat în conținutul procesului-verbal s-a trecut nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, însă este vorba doar de o eroare materială, deoarece în înregistrarea video pe suport electronic figurează nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, iar petenta nu a negat faptul că acesta ar fi numărul de înmatriculare a autovehiculului său, depunând în acest sens și certificatul de înmatriculare (fila 13 d.f.).

Petenta-apelantă susține că, agentul constatator la fața locului nu i-a prezentat certificatul de omologare a aparatului radar, buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate, autorizația de operator radar pentru cel care a încheiat procesul-verbal și nu i-a adus la cunoștință nici că ar fi fost filmată cu ajutorul aparatului radar.

Față de aceste susțineri, Tribunalul reține că nu există o asemenea obligație legală în sarcina agentului constatator ca la fața locului să prezinte actele enumerate mai sus contravenienților. Conform prevederilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat doar să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, ceea ce în speță s-a respectat deoarece în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni" s-au consemnat obiecțiunile petentei.

Împrejurarea că petenta s-a oprit de bună voie și nu a fost oprită de organul de poliție de asemenea nu constituie vreun motiv de neregularitate a constatării faptei și a încheierii procesului-verbal.

Având în vedere dovada privind înregistrarea video radar, Tribunalul este de părere că procesul-verbal corespunde exigențelor prevederile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, fiind descrisă fapta contravențională cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității acestuia, iar din dovezile administrate de instanța de fond rezultă în mod concludent săvârșirea contravenției de către petent.

Tribunalul reține că în cauza A_____ contra României, prin Hotărârea din 4 octombrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Secția I-cameră, s-a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, trebuie respectată prezumția de nevinovăție a contravenientului, precum și dreptul la apărare al acestuia. Astfel, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal trebuie aduse dovezi de către organul sancționator care să probeze vinovăția petentului în cazul în care acesta contestă faptele reținute în sarcina sa și sancțiunile aplicate.

Tribunalul este de părere că în spiritul celor dispuse de CEDO, în sprijinul prezumției de veridicitate a procesului-verbal au fost aduse dovezi de către organul sancționator, astfel prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul a fost răsturnată prin dovada constând în înregistrarea radar a vitezei de circulație a autovehiculului, precum și planșele foto ce conțin secvențe din înregistrarea filmată pe suport electronic.

În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate pentru fapta petentei de a nu acorda prioritate unui alt autovehicul care circulă, având în vedere urmarea ce s-ar fi putut produce în interiorul unei localități populate, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, neputându-se aprecia că fapta ar fi de gravitate redusă în sensul art.7 alin.3 din OG nr.2/2001.

Pentru considerentele sus expuse, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, motiv pentru care în baza art.480 alin.1 Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității cererii de apel formulată de apelanta F____ K______, invocată din oficiu.

Respinge apelul declarat de apelanta F____ K______, domiciliată în mun.G_________, Cartier B____, ___________, ___________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva Sentinței civile nr.1116/18.11.2014 a Judecătoriei G_________, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2015.

PreședinteJudecător

S_______ E____ M_____ I_____

Grefier

L_____ P____

Red.Sz.E./15.06.2015

Primit: 15.06.2015

Tehnored./id/15.06.2015

Ex.4/SD.-

Jud.fond: Z____ A.M.