Cod ECLI ECLI:RO:TBILM:2016:005.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 36 A

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE : M____ A___

JUDECĂTOR : M____ V______

GREFIER : P____ M______

Pe rol examinarea apelului în contencios administrativ și fiscal declarat de apelanta E____ ANIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 1416/29.10.2015 a Judecătoriei URZICENI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.08.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura fiind legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătându-se că apelanta a achitat taxa judiciară de timbru de 20 lei potrivit chitanței 100/VnFoc 4630/12.01.2016 (fila 16 dosar), intimatul a depus întâmpinare ce a fost comunicată apelantei-petentă și cu privire la care aceasta a și răspuns, părțile solicitând judecarea cauzei și în eventuala lor lipsă de la dezbateri, după care;

Tribunalul, deliberând asupra probei cu 1 martor solicitată de apelanta petentă prin cererea de apel și reiterată prin răspunsul la întâmpinare o apreciază neconcludentă și nepertinentă cauzei în raport de obiectul cererii, contravenția reținută în sarcina petentei, probatoriul administrat, motiv pentru care o respinge. Față de caracterul devolutiv al apelului, având în vedere că nu s-au solicitat alte probe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 27.08.2014 pe rolul Judecătoriei Focșani, județul V______, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta E____ Anișoara domiciliată în Focșani, _________________________.8 jud. V______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, cu sediul în Slobozia, _________________.13-15 jud. Ialomița, anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.08.2014, întocmit de către intimat, exonerarea de la plata amenzii și suspendarea măsurii complementare prin restituirea permisului de conducere.

Prin sentința civilă nr. 1578 din 19.03.2015, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2015.

Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 1416/29.10.2015 Judecătoria Urziceni a respins plângerea contravențională formulată de petentă, ca neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

La data de 19.08.2014, s-a încheiat de către intimat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx (fila 4 dosar Judecătoria Focșani), prin care s-a reținut că la data respectivă, la ora 04:41, petenta a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Cotorca, pe DN2, cu o viteză de 106 km/h, fiind înregistrată de aparatul radar Autovision, montat pe autoturismul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx, petentei fiindu-i aplicată amenda contravențională în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.

Față de plângerea formulată, instanța a constatat, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, precum și faptul că procesul-verbal conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Instanța a reținut că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 19.08.2014 (fila 4) a fost întocmit de agent șef principal N____ T_____ din cadrul Serviciului Rutier Ialomița, care era competent să constate contravenții și să aplice sancțiuni pe raza localității Cotorca din județul Ialomița.

În plus, polițistul rutier, autorizat ca operator radar, conform atestatului depus la fila 21 din dosar Judecătoria Focșani, a acționat pe sectorul de drum respectiv, iar în exercitarea atribuțiilor curente de serviciu este abilitat să îndrume, să supravegheze, să controleze respectarea normelor privind circulația pe drumurile publice și să dispună măsurile legale în cazul constatării încălcării acestora.

Instanța a subliniat că agentul constatator este competent să aplice sancțiunea principală a amenzii, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pentru următoarele considerente:

În primul rând nu trebuie confundată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului, care nu este altceva decât reținerea fizică a permisului de conducere, cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice.

Întrucât atât Codul rutier (O.U.G. nr. 195/2002), în articolul 96, cât și legea cadru în materie contravențională, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în articolul 21, prevăd că sancțiunea complementară se aplică prin procesul-verbal contravențional, în cazul în care aceasta nu se dispune în concret de către agentul constatator rezultă că, sancțiunea pur și simplu nu poate produce efecte în lipsa dispunerii ei, astfel încât instanța investită cu o plângere contravențională trebuie să constate inexistența măsurii complementare cu consecințele de rigoare.

În speța dedusă judecății, odată cu încheierea procesului-verbal, petentei i-a fost suspendat dreptul de a conduce. În condițiile în care, în conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, instanța a apreciat că agentul constatator care a întocmit procesul-verbal avea dreptul de a aplica atât sancțiunea contravențională principală (amenda), sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, precum și de a dispune măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.

De asemenea instanța a apreciat că sancționarea petentei s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acesteia de a circula cu viteza de 106 km/h în localitatea Cotorca întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit acestor reglementări, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Instanța face trimitere la dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din O.UG. nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul unui autovehicul cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Referitor la susținerea potrivit căreia fapta nu a fost suficient descrisă, instanța nu a reținut acest argument drept întemeiat, arătând că pentru a stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale de a circula cu o viteză peste limita legală în interiorul unei localități este suficient a se specifica viteza cu care circula petenta, precum și locul săvârșirii contravenției, în speță în localitatea Cotorca, pe DN 2 - E85, a circulat cu viteza de 106 km/h. Totodată, a fost indicată și data săvârșirii contravenției – 19.08.2014, ora – 04:41, precum și alte împrejurări ce servesc la aprecierea gravității contravenției.

Referitor la faptul că nu s-a folosit modelul de proces-verbal din anexa 1D, instanța a subliniat că acest aspect este lipsit de relevanță, atât timp cât sunt cuprinse mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sus-citat. Procesul-verbal poate fi încheiat în mod legal în integralitate scris de mână, fără a se folosi un formular anume. Acele formulare sunt indicate în actele normative pentru a înlesni activitatea agenților constatatori, iar nu pentru ca folosirea lor să fie o condiție obligatorie pentru valabilitatea proceselor-verbale. Prin urmare, neîndeplinirea condiției de formă – neîncheierea procesului-verbal în tipizatul prevăzut în anexa 1 D din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2005 – nu generează nulitatea absolută, nefiind expres prevăzută în art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Chiar și în situația în care ar fi fost necesar să se respecte tipizatul din anexa 1 D, nerespectarea cerințelor de formă ale înscrisului (procesului-verbal) nu poate fi interpretată decât ca atrăgând cel mult sancțiunea nulității relative, situație când se poate dispune anularea numai dacă prin lipsa cerinței legale s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator.

Elementele de identificare ale aparatului radar rezultă atât din conținutul procesului-verbal, cât și din buletinul de verificare metrologică.

Totodată, împrejurarea că aparatul radar era unul mobil rezultă din analiza înregistrării video, în care apare simbolul ,,P”, care reprezintă viteza de deplasare a autospecialei poliției pe care era montat aparatul radar.

Faptul că aparatul radar a fost verificat metrologic rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 19.02.2014 (fila 22), iar marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului pe care era montat reies din conținutul procesului-verbal contestat – marca Dacia L____, numărul de înmatriculare MAI xxxxx.

În ce privește temeinicia celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, instanța a apreciat plângerea contravențională formulată de petentă ca fiind neîntemeiată, acesta nefăcând dovada contrară celor probate de intimat prin înregistrarea video depusă la dosar.

În acest sens, se reține din înregistrarea video (fila 20) că petenta a condus în localitatea Cotorca cu o viteză de 106 km/h. Astfel, se poate observa viteza maximă înregistrată de aparatul radar, aceea de 106 km/h, precedată de simbolul „T”, care reprezintă viteza țintei, a autovehiculului vizat. Împrejurarea că aparatul radar era montat pe un autoturism care se afla în mișcare la data înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de petentă rezultă în primul rând din vizionarea înregistrării, în care, printre alte elemente, apare și simbolul ,,P, care reprezintă viteza de deplasare a autospecialei de poliție (conform adresei nr. 3131 din 14.06.2012 – fila 19 dosar Judecătoria Focșani).

Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată prin probatoriul administrat, instanța stabilind că petenta a condus într-adevăr cu viteza de 106 km/h în localitatea Cotorca.

Cu privire la sancțiunea stabilită pentru această faptă,instanța a considerat că nu se impune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului,apreciază că avertismentul nu ar fi suficient să descurajeze pe viitor nesocotirea regulilor de circulație, amenda aplicată de agentul constatator fiind o sancțiune mai potrivită pentru a preveni un astfel de comportament. Astfel, se are în vedere că fapta de a circula cu viteză peste limita legală are o gravitate sporită prin raportare la urmările care s-ar fi putut produce, petenta, prin fapta sa, punând în pericol siguranța proprie și a celorlalți participanți la trafic. Instanța evocă în acest sens numărul mare de accidente, inclusiv cu victime, care se produc zilnic din cauza persoanelor care conduc autoturisme cu viteză excesivă, fiind imperios necesară sancționarea acestora.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat apel petenta, solicitând admiterea acestuia,schimbarea în tot a sentinței cu consecința anulării procesului verbal de contravenție ca nelegal și netemeinic și înlăturarea tuturor efectelor răspunderii contravenționale procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură invocate de petentă, a respins proba testimonială solicitată și nu a dat eficiență apărărilor acesteia legat de nulitatea actului de constatare, reiterând argumentele din acțiunea introductivă,fiind nemulțumită și de faptul că prima instanța i-ar fi respins cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul .

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind netemeinic și menținerea în tot a procesului verbal de constatare atacat.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 04.12.2015, având achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, cf. art. 19 din OG 80/2013.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând procesul-verbal sub aspectul legalității, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă ar fi sancționată cu nulitate absolută, conform art. 17 din OG nr. 2/2001, iar criticile aduse procesului-verbal de contravenție au fost înlăturate motivat de instanța de fond.

De asemenea, în urma propriului examen, constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit , criticile apelantei privind nelegalitatea întocmirii procesului – verbal fiind nefondate , pentru următoarele motive:

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea,iar neîncheierea procesului verbal în tipizatul prevăzut de anexa ID din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 nu este motiv de nulitate absolută, nefiind expres prevăzută în art.17 din OG 2/2001

De altfel procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,ceea ce denotă netemeinicia motivelor de apel invocate pe aceste aspecte.

În privința motivului de apel invocat de apelantă legat de nedescrierea faptei în cuprinsul procesului verbal,tribunalul îl consideră a fi nefondat și acesta dat fiind faptul că pentru a stabili dacă sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale de a circula cu o viteză peste limita legală în interiorul unei localități este suficient a se specifica viteza cu care circula petenta, precum și locul săvârșirii contravenției, în speță ,prima instanța în mod corect a constatat că locul comiterii a fost în localitatea Cotorca, pe DN 2 - E85,iar apelanta a circulat cu viteza de 106 km/h. Totodată, a fost indicată și data săvârșirii contravenției – 19.08.2014, ora – 04:41, precum și alte împrejurări ce servesc la aprecierea gravității contravenției.

Tribunalul reține că potrivit art. 109 din O.U.G. nr. 195/2001: ,,Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră”și ca atare, contravențiile rutiere pot fi constatate numai de către un polițist rutier.

Se constată că în mod corect prima instanță a reținut că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 19.08.2014 (fila 4) a fost întocmit de agent șef principal N____ T_____ din cadrul Serviciului Rutier Ialomița, care era competent să constate contravenții și să aplice sancțiuni pe raza localității Cotorca din județul Ialomița.

În plus, polițistul rutier, autorizat ca operator radar, conform atestatului depus la fila 21 din dosar Judecătoria Focșani, a acționat pe sectorul de drum respectiv, iar în exercitarea atribuțiilor curente de serviciu este abilitat să îndrume, să supravegheze, să controleze respectarea normelor privind circulația pe drumurile publice și să dispună măsurile legale în cazul constatării încălcării acestora.

Întrucât atât Codul rutier (O.U.G. nr. 195/2002), în articolul 96, cât și legea cadru în materie contravențională, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în articolul 21, prevăd că sancțiunea complementară se aplică prin procesul-verbal contravențional, în cazul în care aceasta nu se dispune în concret de către agentul constatator rezultă că, sancțiunea pur și simplu nu poate produce efecte în lipsa dispunerii ei, astfel încât instanța investită cu o plângere contravențională trebuie să constate inexistența măsurii complementare cu consecințele de rigoare.

În mod corect s-a apreciat de prima instanță că în speța dedusă judecății, odată cu încheierea procesului-verbal, petentei trebuia să i se suspende și dreptul de a conduce. În condițiile în care, în conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, considerând că agentul constatator care a întocmit procesul-verbal avea dreptul de a aplica atât sancțiunea contravențională principală (amenda), cât și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, precum și de a dispune măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.

Tribunalul a apreciat că sancționarea petentei s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, fapta acesteia de a circula cu viteza de 106 km/h în localitatea Cotorca întrunind elementele constitutive ale contravenției reglementate art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002,faptă ce conduce și la aplicarea măsurii complementare,astfel încât prima instanță în mod corect a menținut această măsură,drept pentru care motivul de apel apare ca fiind nefondat.

Potrivit acestor reglementări, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, bazată pe o analiză judicioasă atât a probelor cauzei cât și dispozițiilor legale incidente.

În acest sens , Tribunalul reține că potrivit art. 121 din HG 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Conform art. 102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”

Conform art. 49 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002 pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) viteza maximă admisă este de 100 km/h.

În speță în sarcina petentei apelante s-a reținut faptul că în data de 14/15/.09.2014, orele 04:41, aceasta a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN2, pe raza localității Cotorca, cu viteza de 106 km/h, fiind înregistrată de aparatul radar marca AUTOVISION montat pe auto cu nr. MAI xxxxx

Tribunalul constată că săvârșirea faptei este dovedită prin înregistrarea video radar efectuată cu cinemometrul marca Autovision și din analiza acesteia reieșind că autoturismul înregistrat de aparatul radar circulând DN2, în localitate ,cu viteza de 106 Km/h era marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

De asemenea urmare vizionării înregistrării acestui eveniment, tribunalul consideră că nu poate reține motivul de apel invocat de petenta apelantă cum că nu ar fi circulat cu această viteză în localitate și în mod nefondat pentru demonstrarea acestui aspect prima instanță i-ar fi respins audierea martorei B______ D____ E____, însă elementele înregistrării demonstrând contrariul,respectiv aceasta se aflat în localitate,potrivit geografiei locului, putându-se vedea cu ușurință case, semne de circulație si iluminatul stradal, iar la începutul înregistrării radar apare ca fiind blocat pe o anumită țintă ce se deplasează cu viteza de 106 km/h, iar pe final apare în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului cu care circula contravenienta,aspecte care fac dovada , fără dubiu, a faptei contravenționale și a vinovăției apelantei

Totodată , reține că organul constatator a dovedit prin buletinul de verificare metrologică eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, împrejurarea că cinemometrul era verificat metrologic iar termenul de valabilitate al verificării metrologice nu era expirat la data constatării faptei. Privind înregistrarea radar prin prisma succesiunii temporale, adică a datei, orei, minutelor și secundelor înscrise în partea de sus a fotografiilor și coroborate cu celelalte detalii referitoare la caracteristicele locului și ale autovehiculului surprins în imagini, rezultă în mod clar că autovehiculul din imagini este cel condus de reclamant.

De reținut că cinemometrul „ Autovision măsoară viteza țintei de la aproximativ 250-300 metri când în înregistrare apare poziția țintei la poziția „T”, distanță de la care nu este vizibil numărul de înmatriculare al țintei. Însă după efectuarea de către agentul de poliție a semnului de oprire a vehiculului țintă, la poziția T din înregistrare, vitezele măsurate au valori sub viteza măsurata inițial , iar numărul de înmatriculare al țintei devine vizibil pe măsură ce se apropie de cinemometru.

De precizat că viteza precedată de litera T reprezintă viteza maximă pe care aparatul radar a măsurat-o pentru autovehiculul țintă, imediat după ce autovehicul țintă a intrat în raza de acțiune a undelor radio .

Este firesc ca la un moment dat, pe măsura apropierii de aparatul radar și până în momentul în care patrula și conducătorul auto se intersectează, viteza țintei să descrească, ceea nu conduce la nelegalitatea înregistrărilor anterioare.

Tribunalul consideră că în cauză sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” pentru ca înregistrările efectuate să se bucure de forță probatorie potrivit legislației rutiere în vigoare: înregistrarea a fost efectuată de operator radar calificat; fotografiile radar depuse la dosar îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NCML 021-05, fiind precizate data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, motiv pentru care apreciază că organul constatator a făcut dovada situației de fapt reținută în procesul verbal .

Tribunalul amintește că în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, CEDO a respins ca inadmisibile cererile formulate de o ________ reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală. De referință este decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României. În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție, în materia legislației rutiere se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară.

Transpunând aceste considerente în speță, reține că petenta s-a rezumat doar la a contesta procesul verbal de contravenție, fără a răsturna prezumția relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenție, în materia circulației rutiere, în condițiile în care fapta a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Sub aspectul sancțiunii aplicate, Tribunalul reține că această contravenție, nu este o contravenție de rezultat ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Dintre acestea,tribunalul consideră că în mod corect prima instanța a apreciat că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin depășirea vitezei maxime admise pe acel sector de drum prezintă o periculozitate deosebită, fiind vorba de viața, integritatea și sănătatea persoanelor, și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social ridicat.

Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte ,Tribunalul apreciază că sancțiunea a fost corect individualizată de organul constatator, amenda aplicată și sancțiunea complementară fiind de natură să asigure responsabilizarea pe viitor a apelantei în respectarea normelor ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice,măsuri care au fost ulterior menținute în mod corect de prima instanță cu ocazia soluționării plângerii,considerând că nu se impunea înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 476 al.1 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

In baza art. 480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 alin.1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefundat apelul declarat de către apelanta petentă E____ ANIȘOARA, domiciliată în Focșani, _________________________.8 jud. V______, având CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1416/29.10.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

M____ A___ M____ V______ P____ M______

Red.MA/Tehnored.PM

4 ex./21.01.2016

Jud.fond.G.F.N____