Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1452/2015

Ședința publică de la 27 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ G_______

Judecător G_______ P____

Grefier M____ M____-S_____

Pe rol soluționarea apelului declarat de către apelantul B____ D______, împotriva sentinței civile nr. 8230/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

În baza art. 482 N. C.pr.civ., coroborat cu art. 131 alin. 1 N. C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.

Apelantul învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe - în dovedirea cererii de apel -, cu excepția celor administrate în fața primei instanțe.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, Tribunalul declară terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat – pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de apel.

INSTANȚA

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 8230/16.06.2015, Judecătoria C______ a respins plângerea formulată de petentul B____ D______ împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx/17.10.2014, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea sentinței, instanța de fond a învederat că, prin actul de contravenție anterior menționat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei, avertisment și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice pentru o perioadă de 60 de zile – pentru săvârșirea faptelor reglementate de art. 101 alin. 3 lit. d) și art. 36 pct. 1 din O.U.G. 195/2002 și art. 142 din H.G. 1391/2006. S-a reținut în sarcina sa faptul că a condus autoutilitara cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________________ Brazda lui N____ către ________________________ trecerea de pietoni din dreptul Poliției Municipiului C______, a circulat pe sensul opus. De asemenea, nu a purtat centura de siguranță și a oprit neregulamentar pe trecerea de pietoni.

Analizând legalitatea procesului verbal, s-a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia actul de contravenție, deși în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal, în practica judiciară internă - plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 249 C.pr.civ. -, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor agentului constatator.

Actului de contravenție, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

Prima instanță, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal și declarația martorului audiat în cauză, a considerat că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator, actul de contravenție bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa. Respectiva prezumție care nu a fost răsturnată prin probele administrate în cauză, declarația martorului audiat la propunerea petentului neputând fi luată în considerare întrucât este în totală contradicție cu plângerea contravențională. Ca atare, proba testimonială nu este de natură să infirme starea de fapt menționată în procesul-verbal.

Astfel, martorul M____ R____-G______ a declarat că, împreună cu petentul, erau staționați pe partea dreaptă a carosabilului în zona Poliției Județene, în dreptul unei firme de înmatriculări auto, în timp ce petentul a precizat în plângerea formulată că se afla în mers în momentul în care agentul constatator i-a făcut semn să oprească. Totodată, martorul a specificat că în zona în care s-a constatat contravenția nu era nicio trecere de pietoni - în timp ce petentul a menționat că în zonă sunt două treceri de pietoni -, si ca nu poate descrie manevra efectuata de petent intrucat se afla inauntrul firmei.

De asemenea, s-a avut în vedere și împrejurarea ca petentul a semnat actul de contravenție fără obiecțiuni cu privire la starea de fapt reținută.

Cu privire la sancțiuni, s-a apreciat că acestea s-au aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost comise, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit și de urmarea produsă.

În plus, fapta prevăzuta de dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002, prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, existând riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B____ D______ solicitând – în temeiul art. 480 alin. 2 N.C.P.C. -, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate de Judecătoria C______ – în sensul admiterii plângerii, anulării parțiale a actului de contravenție, și exonerării de la plata amenzii aplicate și a punctelor de penalizare. Apelantul a menționat că procesul-verbal poate fi menținut numai cu privire la săvârșirea contravenției constând în nepurtarea centurii de siguranță – faptă pe care a recunoscut-o

În cuprinsul cererii de apel s-a învederat faptul că starea de fapt reținută de agentul constatator este greșită și că, în realitate, observându-se că apelantul-petent șofa fără a purta centura de siguranță i s-a făcut semn să oprească pentru control, indicându-i-se staționarea în dreptul agentului de poliție, pe sensul opus de mers. Apelantul a pretins că a oprit în dreptul respectivului lucrător de poliție - însă pe sensul său de mers -, deși zona era restricționată întrucât sunt două treceri de pietoni, a prezentat actele, și a recunoscut că nu purta centura de siguranță.

Apelantul a menționat că a semnat actul de contravenție specificând că "Nu are obiecțiuni", întrucât i s-a adus la cunoștință că va fi sancționat doar pentru că nu purta centura de siguranță.

Însă, odată cu înmânarea procesului verbal și a actelor de către agentul de circulație, apelantului-petent i s-a comunicat că i-a fost reținut permisul de conducere întrucât am oprit pe o trecere de pietoni – însă avea obligația de a opri la semnul agentului de circulație, potrivit disp. art. art. 118 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

Astfel, având în vedere specificul zonei, o altă oprire în deplină siguranță putea fi efectuată după intersecția cu _______________________________ după 200 m.

Apelantul a invocat și faptul că susținerile sale au fost dovedite prin depoziția martorului M____ R____-G______, însă instanța de fond, în mod greșit, a reținut că nu ar fi fost răsturnată prezumția de temeinicie a actului constatator.

Apelantul a arătat că inadvertențele din depoziția martorului au fost cauzate de necunoașterea orașului - respectiva persoană nelocuind în C______ -, însă esențial este că martorul a confirmat că nu s-a circulat pe contrasens.

În data de 09.10.2015, intimatul I.P.J. D___ a depus la dosar întâmpinare, prin care a soluționat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, apelantul-petent a fost sancționat pentru săvârșirea a trei contravenții, și anume: conducerea unui autovehicul pe sensul opus de mers – prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. d) din același act normativ -, oprirea voluntară a autoturismului la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni – prevăzută de art. 142 lit. e) din H.G. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002) și sancționată de și sancționată de art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 -, precum și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a purta centura de siguranță – prevăzută de art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 99 alin. 2 din același act normativ.

În ceea ce privește cea de-a treia contravenție, apelantul-petent nu a contestat săvârșirea acesteia, astfel încât instanța de control va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal doar în ceea ce privește primele două fapte reținute în sarcina sa.

Referitor la contravenția prevăzută de art. 142 lit. e) din H.G. 1391/2006, apelantul nu a contestat că a oprit în apropierea marcajului "trecere de pietoni", însă a pretins că "era obligat să oprească la semnul agentului de circulație, potrivit disp. art. 118 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

Or, deși este adevărat că art. 88 alin. 1 din H.G. 1391/2006 instituie obligația conducătorilor auto de a opri la semnalul polițistului care dirijează circulația o asemenea obligație nu are semnificația că se poate staționa cu încălcare altor reguli de circulație – ci conducătorii auto au obligația de a opri în locația cea mai apropiată care permite efectuarea unei astfel de manevre.

Apărarea în sensul că "având în vedere specificul zonei, o altă oprire în deplină siguranță putea fi efectuată după intersecția cu _______________________________ după 200 m" rămâne o simplă afirmație – în contextul în care nu există nici o dovadă care să o confirme.

Prin urmare, fiind indubitabil că apelantul a nesocotit și disp. art. 142 lit. e) din H.G. 1391/2006, nu este întemeiată cererea de anulare a procesului-verbal atacat – în ceea ce privește comiterea respectivei contravenții.

Sub aspectul săvârșirii contravenției reglementată de art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002 - conducerea unui autovehicul pe sensul opus de mers –, așa cum în mod corect a statuat și Judecătoria C______, actul de contravenție reprezintă un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor astfel de fapte, după o procedură specială prevăzută de lege – astfel încât se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă, și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N. C.pr.civ. care reglementează sarcina probei.

O astfel de prezumție de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr. xxxxx/96, și cauza A_____ c. României, nr. xxxxx/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. Instanța europeană a statuat că exigențele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depășească anumite limite și să le folosească într-o manieră rezonabilă, ținând cont de gravitatea faptei și cu respectarea dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea a stabilit că sarcina sa nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumții legale sau simple cu prevederile Convenției, ci de a determina dacă aceasta a fost aplicată în concret reclamantului într-o manieră compatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție (cauza Bouamar c Franței).

În speță, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 540 lei, precum și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 60 de zile) cât și asigurarea posibilității apelantului-petent de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Garanțiile conferite de art. 6 din CEDO presupun că o parte are posibilitatea să prezinte instanței toate apărările și toate mijloacele de probă pe care le consideră pertinente pentru soluționarea cauzei sale iar instanța are obligația de a le examina și de a dispune – în situația în care le apreciază ca fiind concludente și utile -, administrarea acelor probe care sunt de natură a clarifica situația de fapt.

Or, din acest punct de vedere, atât în fața primei instanțe cât și acelei de recurs, apelantul-petent a avut posibilitatea de a propune orice probe pentru a-și dovedi nevinovăția și a conduce la concluzia că nu a circulat pe contrasens – astfel încât fapta care i se impută este nereală -, niciuna dintre instanțe neîngrădindu-i acest drept – în sensul de a fi respins vreo probă propusă, esențială pentru lămurirea stării de fapt, și care ar fi condus la înlăturarea prezumției de legalitate și temeinicie a actului de contravenție.

Pentru a demonstra netemeinicia procesului-verbal, în fața instanței de fond, apelantul a propus audierea în calitate de martor a numitului M____ R____-G______ – declarația acesteia aflându-se la fila 31 din dosar – care pretinde că apelantul-petent nu circula pe contrasens, însă "a făcut o manevră de dat cu spatele pentru a descărca niște mărfuri".

În acord cu prima instanță, Tribunalul apreciază că depoziția martorului anterior menționat nu este suficientă pentru a infirma situația de fapt descrisă de agentul constatator.

Astfel, în primul rând, martorul anterior menționat fiind în relații de prietenie cu apelantul, în mod inevitabil depoziția sa conține o anumită doză de subiectivism, fiind dată în încercarea de a evita răspunderea contravențională a apelantului-petent. În al doilea rând, au fost sesizate o ________ inadvertențe între declarația martorului și cele menționate chiar de către apelant în cuprinsul plângerii contravenționale – cu privire la faptul dacă autovehiculul condus de apelant se afla în mișcare sau era staționat atunci când a sosit echipajul de poliție, ori dacă exista sau nu în zonă o trecere de pietoni -, care ridică semne de întrebare justificate cu privire la realitatea versiunii de derulare a evenimentelor propusă de respectivul martor.

În altă ordine de idei, trebuie luată în considerare și împrejurarea că apelantul-petent a semnat actul de contravenție fără obiecțiuni – fără a oferi vreo explicație plauzibilă (afirmația că "i s-a adus la cunoștință că va fi sancționat doar pentru că nu purta centura de siguranță" neputând fi acceptată – în contextul în, fiindu-i înmânat un exemplar al procesului-verbal, înainte de a-l semna, apelantul avea posibilitatea de a-l lectura și a observa care sunt contravențiile pretins a fi comise) pentru motivul care l-a determinat ca, în fața agentului constatator, să recunoască faptele reținute în sarcina sa, pentru ca ulterior, în fața instanței, să ajungă la concluzia că, de fapt, nu se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 101 alin. 3 lit. d) din O.U.G. 195/2002.

Prin urmare, fiind stabilit - dincolo de un dubiu rezonabil -, că apelantul-petent a săvârșit toate cele 3 contravenții reținute în sarcina sa, în mod justificat s-a decis sancționarea contravențională a acestuia, neexistând nici un temei pentru a dispune desființarea – totală sau parțială -, a actul de contravenție contestat.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul formulat, ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de către apelantul B____ D______, împotriva sentinței civile nr. 8230/16.06.2015 pronunțată de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2015.

Președinte, C_______ M_____ G_______		Judecător, G_______ P____
	Grefier, M____ M____-S_____

Red. C.G./17.12.2015/Jud. fond. S-M. B_______

Tehnored. M.M./4 ex./