Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 30/2016

Ședința publică de la 11 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE S____ I_____ Ț____

Judecător A____ A____

Grefier I____ B____

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de petentul T________ G_____ împotriva Sentinței civile nr. 5409/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER ARGES, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin avocat D______ B_______, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

La interpelarea instanței apărătorul apelantului învederează că a depus la dosar prin registratura instanței împuternicirea avocațială, odată cu dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Tribunalul, constatând că la dosarul cauzei nu se află împuternicirea avocațială, pune în vedere apărătorului apelantului - avocat D______ B_______ - să depună la dosar până la sfârșitul ședinței de judecată împuternicirea avocațială.

Tribunalul pune în discuție excepția tardivității căii de atac, invocată prin întâmpinare.

Apelantul prin apărător solicită respingerea excepției, având în vedere că apelul a fost declarat în termenul legal față de momentul la care a fost comunicată hotărârea, conform dovezilor aflate la dosar. De asemenea, arată că intimatul a invocat această excepție fără a face o minimă lămurire cu privire la ce anume se raportează sau de ce apelul este tardiv formulat.

Tribunalul, cu privire la excepția tardivității invocată de intimat, observând dovada de comunicare aflată la fila 38, care consemnează ca dată a comunicării sentinței data de 09.07.2015 și data introducerii cererii de apel, respectiv 22.07.2015, constată că a fost respectat termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 468 alin.1 Cod proc. civ. pentru introducerea căii de atac, motiv pentru care respinge ca nefondată excepția tardivității invocată de intimat.

Tribunalul acordă cuvântul în probațiune.

Apelantul prin apărător solicită a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar în fața instanței de fond și reiterează solicitarea formulată prin plângerea depusă și anume depunerea de către intimat în concordanță cu prevederile art. 249 Cod proc. civ. corob. cu prevederile art. 293 Cod proc. civ. a ordinului de zi a agentului, dovada locației aparatului radar și dacă acesta a fost folosit în mișcare sau staționar, dovada de amplasare indicator limită de viteză, elemente care nu au fost precizate de către intimat care a formulat încă din fața instanței de fond o întâmpinare generală, evitând să lămurească cu privire la minimele date pe care trebuia să le depună, invocând acea prezumție relativă de adevăr a unui proces verbal. Apreciază că proba solicitată este utilă soluționării cauzei, întrucât procesul verbal este încheiat de către un agent I_____ Sică, iar din întâmpinarea formulată în fața instanței de fond și prin elementele cuprinse în întâmpinarea formulată în calea de atac se menționează o prezumție de adevăr, omițându-se faptul că toate înscrisurile depuse fac referire la dl. S______ I_____ despre care nu se cunoaște unde se afla în acea zi la un moment dat și dacă ar fi operat un anumit aparat radar inserat în procesul verbal, dar aflat pe un alt autoturism despre care nu se cunoaște unde se afla la momentul la care contravenientul a fost oprit.

Arată că în măsura respingerii acestei cereri va formula concluzii raportat la lipsa elementelor minime pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal și răsturnarea prezumției de adevăr invocată de către intimat.

Tribunalul, respinge ca neîntemeiată solicitarea formulată de apărătorul apelantului, apreciind că din înscrisurile depuse în fața primei instanțe de judecată reies elementele de fapt pentru dovedirea cărora s-au solicitat aceste relații.

Apelantul prin apărător arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul prin apărător solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și motivat, să se aibă în vedere faptul că procesul verbal a fost încheiat sub sancțiunea nulității absolute, date fiind viciile existente în cuprinsul acestuia, să se aibă în vedere modul general în care intimatul înțelege să formuleze apărări în reprezentarea Statului Român ca partea puterii executive, element prevăzut în normele constituționale, sens în care trebuie să realizeze o aplicare concretă și reală a prevederilor legale și a normelor general obligatorii, atât pentru justițiabili, cât și pentru cei care trebuie să aplice legea. Astfel, petentul a fost nevoit să apeleze la puterea judecătorească în fața căreia a adus spre analiză acest proces verbal despre care se menționează că ar beneficia de o prezumție relativă de adevăr. Arată că există agentul constatator care se numește I_____ Sică și un terț indicat S______ I_____ care ar fi operat la o anumită dată un aparat radar aflat pe un autoturism amplasat într-un loc care nu se cunoaște, sens în care solicită să se aibă în vedere cuprinsul procesului verbal. Susținerile și probele cum că un agent atestat ar fi operat un aparat radar aflat în termenul de valabilitate sunt răsturnate de însăși faptul că legiuitorul a înțeles să menționeze clar că agentul care operează un aparat radar încheie procesul verbal. Sunt situații în care agentul care încheie procesul verbal să fie o altă persoană, însă are minima obligație de a indica prin procesul verbal că acea faptă a fost constatată prin mijlocirea unui terț care opera în concordanță cu prevederile legale aparatul radar, aspecte care nu reies din conținutul procesului verbal contestat. Intimatul prin apărările generale formulate nu menționează unde s-ar fi aflat amplasat acel aparat radar. Prin modul cum a formulat apărări și prin probele depuse refuză să facă dovada faptului că la acea dată la care s-a încheiat procesul verbal cei doi agenți s-ar fi aflat împreună în locația care nu a fost indicată în procesul verbal, fiind menționat doar locul în care s-a încheiat procesul verbal. Locul în care s-a săvârșit fapta nu este menționat, iar pe cale de consecință solicită a se avea în vedere motivele de apel și faptul că prin modul în care se soluționează cauza trebuie avute în vedere conform art. 22 corob. cu art.6 CEDO, art. 16 și 21 din Constituția României, toate elementele chiar dacă se invocă deciziile Curții Constituționale și hotărârea în cauza A_____ contra României dată de CEDO.

De asemenea, arată că procesul verbal trebuie să se bucure de prezumția de adevăr, însă este lipsit de minimele elemente care să indice faptul că numitul S______ I_____ ar fi operat un aparat radar. Numele acestei persoane nu se regăsește în cuprinsul procesului verbal, astfel că susținerile petentului sunt reale și fac dovada că sunt încălcate drepturile sale.

Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că procesul verbal este lovit de nulitate absolută în concordanță cu prevederile art. 16 alin.7 din OG 2/2001 corob. cu art. 80 alin.5 din HG 1391/2006, respectiv ceea ce nu a analizat instanța de fond prin modul general în care a soluționat cauza, faptul că petentul avea dreptul, iar agentul constatator avea obligația de a-i permite să insereze la rubrica „alte mențiuni” din cuprinsul procesului verbal, obiecțiunile pe care acesta le avea, lucru care i s-a refuzat, sancțiunea fiind nulitatea procesului verbal.

Pe cale de consecință, solicită să se aibă în vedere faptul că nu există minime dovezi asupra locului în care s-a săvârșit fapta, să se aibă în vedere faptul că viteza de +-4% era de 107 km/h. Din planșele foto depuse nu se face dovada dacă acea constatare este în incinta unei localități sau în afara localității pentru că în aceste imagini nu se observă vreo casă sau vreun gard, astfel că nu se poate ști dacă era în localitate sau în afara localității, având în vedere că în cuprinsul procesului verbal nu se menționează cine a constatat săvârșirea faptei și în ce locație. Intimatul nu menționează datele clare în ceea ce privește dovada locației aparatului radar cuprinsă în ordinul de zi al agentului constatator care este o obligație minimă de a se menționa la începutul zilei de muncă a acestor funcționari unde se vor afla pe parcursul zilei.

În raport de motivele expuse, apreciază că nu sunt dovedite aspectele menționate în procesul verbal de contravenție, lipsesc în mod abuziv îndeplinirea obligațiilor în ceea ce privește depunerea documentelor legale de către intimat, fiind dovedit, dincolo de prezumția relativă de adevăr, faptul că acest proces verbal este încheiat în condiții care produc vicii evidente ce nu pot fi sancționate decât cu nulitatea procesului verbal prin care s-a luat o măsură drastică în ceea ce privește conducătorul auto care nu mai poate folosi autoturismul pentru o perioadă de timp, fiind sancționat pentru o faptă care nu este dovedită mai presus de orice dubiu.

Concluzionând, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față ,constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.08.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul T________ G_____, a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 20.08.2014 de către intimatul I____________ Județean de P______ Arges Serviciul Rutier Arges, solicitând anularea acestuia,motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind sancționat în mod nelegal pentru faptul că circulat cu o viteză de 107 km/h, deși în realitate viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată. Se invoca faptul că, în procesul verbal de contravenție nu este precizat locul în care a fost surprins, menționându-se în mod generic localitatea punându-se sub semnul întrebării locul în care s-a făcut înregistrarea. Se susține că, agentul constatator nu a prezentat petentului probele în baza cărora a procedat la sancționare.

A formulat și apărări subsidiare în sensul ca în măsura în care se va reține culpa în ceea ce îl privește, să se procedeze la înlocuirii sancțiunilor cu cea a avertismentului.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001 modificată.

La data de 09.02.2015 intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul verbal atacat fiind temeinic și legal și încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond, sancțiunea principală aplicată încadrându-se în limitele prevăzute de reglementarea în vigoare în materie ca și sancțiunea complementară, cu precizarea că înregistrarea vitezei s-a efectuat cu aparatul radar dotat cu sistem de supraveghere video.

Alăturat întâmpinării, organul constatator a depus la dosar, extras din registrul de evidență a constatărilor privind depășirea vitezei legale și a altor fapte contravenționale constatate cu sistemul de supraveghere al traficului rutier și înregistrare video din care rezultă data și localitatea amplasării , ca și intervalul de timp în care cinemometru a funcționat, privind pe petent, atașându-se totodată buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.04.2014 cu valabilitate pe termen de un an, atestatul operatorului radar S______ I_____ din cadrul IPJ Argeș privind desfășurarea activității cu aparatul de supraveghere și măsurarea vitezei Traffipax Phyton 2, însoțite de planșele video care surprinde autovehiculul condus de contestator.

Prin sentința civilă nr. 5409 pronunțată la data de 19.06.2015, Judecătoria Pitești a respins plângerea formulată de petentul T________ G_____ .

Pentru a dispune astfel , prima instanță de judecată a reținut faptul că, potrivit procesului-verbal ________ nr xxxxxxx încheiat la data de 20.08.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 810 lei (9 puncte amendă) pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, constând în aceea că la data de mai sus a fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 65 km 105+500 m pe raza localității C____ , jud. Argeș, cu viteză peste limita maximă admisă de lege, fiind înregistrat de dispozitivele radar cu o viteză de rulare de 107 Km/h, constatată cu aparatul radar cu sistem de supraveghere video, contravenientului aplicându-i-se și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă determinată. -90 zile

Cât privește dovada contravenției reținută în sarcina petentului , s-a constatat că, deși art.34 din OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului și din împrejurarea că persoana sancționată contravențional are calitatea de reclamant în plângerile contravenționale, rezultă pe baza unei prezumții simple, că procesul verbal de contravenție face deplină dovadă până la proba contrară cu privire la situația de fapt reținută. Deoarece procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, îi incumbă petentului, în temeiul art.1169 C.civ., sarcina probei contrare celei reținute în actul constatator al contravenției.

Textul art.34 alin 1 din OG nr.2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce se prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție. Prin urmare, instanța nu pornește de la ideea preconcepută că persoana sancționată contravențional este vinovată, ci menținerea procesului verbal de contravenție este rezultatul unor verificări, mai restrânse sau mai largi, efectuate în mod obligatoriu de către instanța de judecată. Prin urmare, trebuie făcută o distincție clară între situația de fapt care se stabilește prin procesul verbal de contravenție și aspectul, ce va fi ulterior stabilit, al vinovăției persoanei sancționate contravențional.

De asemenea este de reținut că în jurisprudența CEDO (Cauza Telfner c.Austriei) s-a reținut că prezumțiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu Convenția.

În consecință, având în vedere că prevederile art.34 din OG nr.2/2001 sunt în deplin acord cu exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare (Decizia CC nr.890/2008), se apreciază că recunoașterea unei valorii probatorii procesului verbal de constatare a ntravenției nu este de natură a determina o încălcare a prezumției de nevinovăție.

S-a ținut seama de faptul că apărările formulate de petent trebuiau dovedite de către acesta, prin contestație solicitând proba cu înscrisuri pe care instanța a admis-o, însă cele atașate cauzei nu au fost în măsura să confirme susținerile acestuia legate de împrejurările faptice, urmând ca în lipsa altor probe în sens contrar soluționarea litigiului să se întemeieze numai pe analiza actelor depuse care confirma temeinicia și legalitatea procesului verbal.

Apărarea petentului în sensul dubiului cu privire la amplasarea radarului, rezultat din faptul că s-a indicat în mod generic numai localitatea C____-cu implicații și asupra sancțiunilor care se impuneau, nu va fi reținută, întrucât din lectura mențiunilor rezulta că agentul constatator a indicat în mod concret locația în care se găsea autovehiculul pe care a fost montat cinemometru, respectiv km 105+500 m

Potrivit disp. art. 121 din HG nr. 1391/2006

[ (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

(2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], iar conform art. 102 alin. 3 lit e) din OUG nr. 195/2002 rep

[ (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.], înscrisurile cauzei confirmând situația de fapt menționată în procesul - verbal de contravenție, avându-se totodată în vedere și corecta individualizare a sancțiunilor aplicate, nefiind dovedite circumstanțe care să impună o reindividualizare a acestora.

Din examinarea descrierii situației de fapt realizată prin procesul verbal rezultă clar că s-au menționat de către agentul constatator datele de identificare ale mijlocului tehnic de înregistrare a faptei contravenționale,

În cauzăîregistrarea video-radar s-a efectuat cu aparatul marca PHYTON _________ xxxxxxxxx montat pe auto Dacia L____ XXXXXXXXXX .

Pe aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat, din analiza actului contestat, că agentul constatator a reținut în sarcina petentului două fapte contravenționale, respectiv depășirea cu mai mult de 50 km/h peste viteza legală maxim admisă pe sectorul de drum unde acesta a fost oprit și lipsa permisului de conducere, fapte sancționate cu amendă în valoare de 9 puncte amendă și avertisment precum și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, măsură atrasă și aplicată de comiterea primei fapte contravenționale, așadar procesul verbal este legal încheiat și sub acest aspect.

Instanța a constatat, în aducerea la îndeplinirea scopului de a păstra proporționalitatea între interesul autorităților statului de a sancționa acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, că la dosar se află fotografia radar care atestă viteza menționată în procesul verbal (în partea de jos a fotografiei) cât și buletin de verificare metrologică a aparatului radar folosit de agentul constatator la depistarea faptei reținute în sarcina petentului.

Din planșa foto coroborată cu buletinul de verificare metrologică a rezultat că viteza a fost înregistrată cu un mijloc de înregistrare tehnic omologat și verificat metrologic, astfel cum impun dispozițiile art.121 al.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002. Se constată că aceste înscrisuri îndeplinesc cerințele legale pentru a fi reținute ca probe în dovedirea faptei contravenționale constând în depășirea limitei vitezei legale.

Privitor la individualizarea sancțiunilor contravenționale, în raport cu disp. art.21 al.3 din OG nr.2/2001, instanța reține că amenda contravențională în sumă de 810 lei este situată la minimul prevăzut de clasa a IV a de sancțiuni,

Măsura administrativă de suspendare a dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, nerăsturnată în cauză, măsura având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului procesului verbal față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru participanții la trafic (cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999), astfel că și această sancțiune a fost menținută așa cum a fost aplicată de către agentul constatator.

Față de aceste considerente, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel petentul T________ G_____ care a formulat următoarele motive de apel :

Soluția instanței este una nelegală întrucât contrar procesului s-a depus o autorizație operator radar pentru un agent nemenționat în procesul verbal , totodată nu s–au depus ordinul de zi al agentului , dovada locației aparatului radar și dacă acesta a fost folosit în mișcare sau staționar ,dovada regimului de folosire pentru care era destinat aparatul: în mers sau staționar, dovada amplasare indicator limita de viteză , dubiul creat din vina exclusivă a intimatului conducând la admiterea plângerii .

A precizat apelantul că a fost oprit de agentul constatator care a încheiat procesul verbal contestat prin prezenta plângere , acesta motivând că a realizat o depășire a limitei vitezei legale în zona neidentificată prin procesul verbal , la rubrica „locul” fiind indicat numărul unui drum și o localitate în care s-ar fi produs presupusa contravenție ,lipsind identificarea locului pretinsei săvârșirii a contravenției.

Agentul nu a făcut în niciun mod dovada cum că cele relatate ar fi reale, nepermițându-i să verifice vizual pretinsele înregistrări video și unde ar fi fost realizate acestea, dacă exista amplasat un indicator privind limitarea vitezei .

Totodată ,a dorit să menționeze toate aceste inadvertențe și opinia privind erorile agentului în cadrul procesului verbal însă nu a avut posibilitatea .

Apelantul a precizat că s-a realizat în mod eronat menționarea faptei săvârșite și o încadrare eronată – art 180 alin.1 din HG nr. 1391/04.10.2006 „ arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”.

Potrivit art 16 din OG nr. 2/2001 procesul verbal va cuprinde în mod obligatoriu și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite , indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, lipsa acestor mențiuni atrăgând sancțiunea nulității ca urmare a vătămării drepturilor petentului, vătămare dovedită prin suspendarea dreptului de a conduce , puncte amendă , plata amenzii - toate acestea aplicate în contextul existenței unei condiții care excludea evenimentul din categoria contravențiilor.

A menționat apelantul că se inserează locul opririi și al realizării procesului verbal , însă nu se menționează locația în care s-ar fi realizat acțiunea constatată de agent. Potrivit art. 16 din OG nr.2/2001 procesul verbal va cuprinde în mod obligatoriu „ data și locul unde este încheiat … descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei , orei și locului în care a fost săvârșită”, lipsa acestor mențiuni atrăgând sancțiunea nulității ca urmare și a vătămării drepturilor sale ,vătămare dovedită prin aplicarea sancțiunii cu privire la plata amenzii .

Nu trebuie omis art.16 alin.7 din OG nr. 23/2991 „În momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul dea face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare,. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „ alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului verbal astfel încheiat.

În continuare,apelantul a arătat că se află în fața lipsei dovezii existenței unei restricții semnalizate legal pe porțiunea de drum menționată în procesul verbal – nedepunându-se dovada, planșele foto nedovedind că se afla în incinta unei localități , lipsind dovada locației amplasării radar.

În drept,au fost invocate prevederile art. 118 din OUG nr. 195/2002, art. 31 și urm din OG 2/2001 și cele invocate în cuprinsul cererii de apel .

Prin întâmpinarea depusă la data de 09.10.2015,intimatul I____________ de Poliție al Județului Argeș a invocat tardivitatea căii de atac ,iar pe fond a solicitat respingerea apelului.

Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :

Prin procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 20.08.2014 de I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE ARGEȘ-S.R. ARGEȘ , apelantul T________ G_____ a fost sancționat cu amendă în valoare de 810 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se faptul că la această dată a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXX pe DN 65 ,km 105 +500 m în localitatea C____ cu viteza de 107 km/h, faptă prevăzută și pedepsită de art 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002. Așadar,procesul verbal de contravenție indică și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.

În ceea ce privește motivul de apel în cadrul căruia apelantul a acreditează ideea că descrierea faptei nu s-a făcut prin indicarea concretă a locului în care ar fi circulat cu viteza de 107 km/h,tribunalul,analizând procesul verbal de contravenție, constată faptul că în cuprinsul acestuia ,la rubrica ,,locul,, a fost consemnat în mod expres DN 65 ,km 105 +500 m, localitatea C____ Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001,procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită.Din punct de vedere al elementelor descriptive regăsite în cuprinsul procesului verbal de contravenție,locul săvârșirii contravenției imputate apelantului este DN 65 ,localitatea C____,poziția kilometrică 105 +500 m .De asemenea,agentul constatator a menționat că autoturismul pe care era instalat aparatul radar era staționat .

Sub aspectul inexistenței unui ordin de serviciu al agentului și a unei dovezi privind locația aparatului radar,potrivit extrasului registru abateri radar depus la fila 21 a dosarului de fond,locul constatării contravenției săvârșite la data de 20.08.2014 ,ora 18,05 a fost DN 65,km 105 +500 m, localitatea C____,operator radar fiind S______ I_____ ,iar agentul care a întocmit procesul verbal a fost Asp.I_____ Sică.

În cazul contravenției constând în depășirea vitezei legale,reținută în conformitate cu disp. art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006,potrivit cărora conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, constatarea faptei se face cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și nu prin propriile simțuri ale agentului constatator,astfel că potrivit dispozițiilor art. 181 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, polițistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contravenției. Prin urmare,nu numai operatorul aparatului radar are competența de a încheia procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției,ci oricare dintre membrii echipajului de poliție ce desfășoară misiuni cu acest aparat.

Chestiunea legată de planificarea polițistului rutier în cadrul echipajului care a acționat cu aparatul radar excede verificării instanței investite cu soluționarea plângerii contravenționale,aceasta trebuind a se limita la o analiză formală ce ține de completarea sau necompletarea rubricilor destinate identificării agentului constatator ,sens în care trebuie avute în vedere prevederile art. 16 din OG nr.2/2001care se referă la următoarele elemente pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție: numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator și art.17 din OG nr. 2/2001 care prevede sancțiunea nulității pentru lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator.Toate aceste mențiuni inserate în procesul verbal de contravenție nu pot fi combătute decât prin înscrierea în fals.

De asemenea ,nici în privința planificării pentru desfășurarea activității cu aparatul radar,nu se poate reține faptul că instanța de judecată ar putea efectua verificări sub un aspect ce ține de organizarea internă a intimatului.Acesta a depus extrasul din registru abateri radar din care rezultă faptul că la data de 20.08.2014 , aparatul radar a desfășurat operațiuni specifice pe DN 65,km 105 +500 m, localitatea C____,acest înscris reprezentând dovada locației mijlocului tehnic de înregistrare.

În condițiile în care s-a menționat că fapta a fost săvârșită în localitatea C____ ,cu indicarea exactă a kilometrului ,în raport de disp. art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h,reținând că viteza înregistrată prin intermediul aparatului radar a fost de 107 km/h,existența sau inexistența unui indicator nu poate fi invocată de către apelant întrucât acesta avea obligația de a respecta limita legală de viteză aferentă sectorului de drum pe care se deplasa,fiind culpa sa că nu s-a asigurat să respecte regimul de viteză aplicabil acelui tronson de drum.Lipsa indicatorului putea reprezenta o apărare care putea fi valorificată numai în contradictoriu cu administratorul drumului respectiv,limitele unei localități neputând fi modificate în funcție de prezența ori absența unor indicatoare de semnalizare a unei localități .Ceea ce prezintă relevanță în cauză este împrejurarea că din probele depuse de intimat a rezultat că autoturismul condus de apelant a fost surprins în localitatea C____,la km 105 +500 m în timp ce se deplasa cu viteza de 116 km/h,iar apelantul nu a infirmat prin niciun mijloc de probă această situație de fapt.,acesta neformulând apărări în sensul că respectiva poziție kilometrică nu ar fi fost situată pe teritoriul localității C____ .Apelantul a susținut numai faptul că din planșele foto nu rezultă că s-ar fi aflat în incinta unei localități,însă nu a formulat vreo solicitare în sensul de a se efectua verificări sub acest aspect ,intimatul depunând dovezi privind amplasamentul aparatului radar.Relativ la acest amplasament ,apelantul nu a contestat faptul că nu ar fi fost situat pe teritoriul localității C____.În lumina prevederilor NML 021-2005,pct..3.5.1.potrivit cărora înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:- data și ora la care a fost efectuată măsurarea; - valoarea vitezei măsurate; - imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia,nu era necesar ca fotografiile să conțină elemente de detaliu referitoare la locul în care se afla autoturismul surprins de acestea.

În ceea ce privește încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni ,din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și în considerarea celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXII din data de 19.03.2007 ,pentru a se putea dispune anularea procesului verbal de contravenție ,era necesar ca apelantul să facă dovada unei vătămări care i s-a pricinuit .În cauza de față nu a fost făcută o astfel de dovadă și nici nu poate fi pretinsă existența acestei vătămări prin prisma motivului de nelegalitate invocat de apelant în condițiile în care cel sancționat contravențional are posibilitatea de a reda în cuprinsul plângerii contravenționale obiecțiunile pe care ar fi intenționat să le formuleze încă din momentul întocmirii procesului verbal de contravenție,declanșând astfel analiza judecătorească asupra acestor obiecțiuni. Referirea la vătămarea constând în suspendarea dreptului de a conduce , aplicarea și plata unei amenzi nu poate fi luată în considerare neputându-se reține că în cazul în care apelantului i s-ar fi acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni ,nu s-ar fi dispus aceste măsuri .Acestea sunt consecințele faptei contravenționale imputate ,iar nu consecințele pretinsei încălcări de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni .

Cât privește probele care susțin temeinicia procesului verbal de contravenție , cu buletinul de verificare metrologică de la fila 22 , intimatul a făcut dovada că mijlocul de înregistrare era verificat metrologic, eventualele erori de înregistrare fiind posibile în această situație numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de Norma de Metrologie Legală NML 021-05 a căror incidență apelantul nu a dovedit-o. Elementele de identificare ale acestui aparat radar înscrise în buletinul de verificare metrologică se regăsesc inserate și în cuprinsul procesului verbal contestat, fiind făcută astfel dovada identității cinemometrului utilizat în speță cu cel la care se referă acest buletin de verificare și făcând inutilă încheierea procesului verbal pe formularul prevăzut de anexa 1D.De asemenea ,la dosar au fost depuse atestatul operatorului radar și două cadre fotografice .

Împrejurarea evocată de apelant conform căreia nu i s-a permis să vizualizeze înregistrarea video nu reprezintă un motiv de anulare a procesului verbal de contravenție ,în sarcina agentului constatator nefiind stabilită vreo obligație legală în acest sens.În ceea ce privește celelalte dovezi,intimatul a transmis instanței de judecată înscrisurile referitoare la amplasamentul,verificarea metrologică și operatorul aparatului radar,astfel că apelantul a putut să ia cunoștință de acestea.

Sub aspectul criticii care aduce în discuție neprecizarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualeleor pagube pricinuite ,tribunalul reține faptul că fapta imputată apelantului este o faptă de pericol,potențialul periculos fiind reliefat de chiar descrierea faptei în cadrul căreia au fost punctate elementele ce conturează conținutul constitutiv al contravenției.Prin urmare,simpla enunțare a acestui conținut este suficientă pentru evaluarea gravității faptei .

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în legătură cu aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față,apelantului - petent i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.

Pentru toate aceste considerente,constatând că prima instanță de judecată a pronunțat o sentință legală și temeinică ,tribunalul ,în temeiul art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul formulat de petentul T________ G_____ domiciliat în mun. Constanta, _____________________________, nr. 36, jud. C________, CNPxxxxxxxxxxxx împotriva Sentinței civile nr. 5409/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES - SERVICIUL RUTIER ARGES cu sediul în mun. P______, jud. Arges.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.01.2016.

Președinte, S____ I_____ Ț____		Judecător, A____ A____
	Grefier, I____ B____

Red. S.I.Ț./Tehn D.T.26.01.2016 / 4 ex

Jud.fond F.V_______