Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 642/2015

Ședința publică de la 25 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ S_____ S_____

Judecător O_______ C_____ S________

Grefier N_______ C________

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr. 2776 din data de 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent D___ C________ D______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecată precum și că apelul a fost declarat în termen legal.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 Cod procedură civilă tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 126 alin. 1 Constituția României, art.95 pct.2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, tribunalul reține cauza spre soluționarea cererii de apel deduse judecății.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 2776 din data de 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a admis plângerea formulată de petentul D___ C________ D______, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/04.12.2013 încheiat de Serviciul Rutier G___, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___ și a anulat procesul verbal de contravenție contestat.

A reținut prima instanță că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit în data de 04.12.2013 de Serviciul Rutier G___, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei, aplicându-se și sancțiunea complementară de 6 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și art.108 alin.1 lit. d) pct.3 din OUG nr.195/2002 R, reținându-se în sarcina sa că în data de 04.12.2013, ora 12⁰¹, a condus autoturismul Mercedes Benz cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrat video radar conducând cu viteza de 91 km/h, pe DN 67, în localitatea Telești, înregistrarea fiind efectuată cu aparatul radar marca Autovision, montat pe auto MAI xxxxx – hard disk GJ 11.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica alte mențiuni a consemnat „nu am circulat cu viteza consemnată în procesul verbal; radarul a fost pus pe ceață”.

S-a menționat că în speță trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 16 alin.1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea pși instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului in care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Potrivit art. 19 din OG 2/2001, “(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”

Că din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG 2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175 și art.178 din Codul de procedură civilă.

În speță, petentul a solicitat ca existența sau inexistența certificatului de omologare a aparatului radar, a buletinului de verificare metrologică și a autorizației de operator radar să fie verificată și analizată din perspectiva cauzelor de nulitate absolută a actului sancționator, însă instanța a constatat că aceste aspecte nu se circumscriu legalității procesului verbal de contravenție, ci țin de planul probator cu consecințe asupra temeiniciei procesului verbal.

În concluzie, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție contestat cuprinde toate mențiunile impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă întemeiate, drept pentru care instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere prevederile art.108 alin.1 lit. d) pct.3 din OUG nr.195/2002 rep., potrivit cărora constituie contravenție depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Sub aspect probator, instanța a învederat următoarele:

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, inclusiv prezumția de nevinovăție. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Pe de altă parte, interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă, de asemenea, de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, în jurisprudența Curții s-a reținut că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În concluzie, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, printre care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.

S-a reținut că în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României, subliniind în Decizia nr.70/21.02.2013 că „procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii adevărului”.

Cu referire la contravenția ce se impută petentului, instanța a reținut că, potrivit disp. art.121 alin.2 din HG 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, urmând ca aceste mijloace tehnice - aparate video radar să îndeplinească cerințele prevăzute de Ordinul nr. 301/2005.

Instanța a reținut că fapta imputată petentului a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și certificate, și anume aparatul radar Autovision, montat pe auto MAI xxxxx.

Totodată, instanța a mai reținut că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

Că paragraful 3.5.1 din norma de metrologie NML 021-05 prevede că înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;

- valoarea vitezei măsurate;

- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Că aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută in cauza, instanța a apreciat că cinemometrul utilizat de agentul constatator îndeplinește condițiile prevăzute in mod imperativ de lege astfel încât constatarea contravenției să fie efectuată cu un mijloc tehnic certificat si verificat din punct de vedere metrologic.

Însă, în ceea ce privește înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat, se observă următoarele:

Analizând cele patru planșe video-radar înaintate la dosarul cauzei (filele 19-20), se observă că în nici una dintre aceste planșe nu este vizibil numărul de înmatriculare al autoturismului înregistrat, planșele video radar înaintate redând un autoturism al cărui număr de înmatriculare nu este evidențiat, nefiind vizibile nici marca sau modelul acestuia.

Analizând toate planșele video radar înaintate de intimat, rezultă că nici una dintre acestea nu cuprinde, conform disp. art.3.5.1 din Ordinul nr.301/2005, toate cerințele minime care să dovedească săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului.

Cât privește înregistrarea pe suport tehnic înaintată la dosar (CD nr.1/268/94), instanța a constatat că nici această înregistrare nu evidențiază numărul de înmatriculare al autoturismului.

În aceste condiții, având in vedere că fapta a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic, iar din probele obținute astfel nu rezultă că petentul a circulat cu viteza de 91 km/h, petentul se bucură in continuare de prezumția de nevinovăție, iar instanța nu poate da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal, întrucât procedând astfel, având in vedere modul tehnic de constatare a acestor contravenții, s-ar ajunge la situația în care petentul este pus in imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal.

În aceste condiții, s-a considerat că nu s-a făcut dovada că petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 91 km/h în localitate.

Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, văzând și disp. art. 34 din O.G.2/2001, a fost admisă plângerea contravențională și anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 04.12.2013 întocmit de Serviciul Rutier.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat apelantul intimat I.P.J. G___, criticând-o pentru netemeinicie, arătând că petentul a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale de circulație a autovehiculelor în localitate, fiind înregistrat de aparatura video-radar din dotarea poliției cu viteza de 91 km/h. În acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse fotografii video-radar și înregistrarea video-radar pe CD din care a rezultat săvârșirea contravenției de depășire de viteză.

A mai precizat apelantul intimat I.P.J. G___ că, în mod greșit, prima instanță a dispus anularea procesului-verbal de contravenție, apreciind că din fotografiile transmise la dosar nu a rezultat că autovehicul surprins cu viteza menționată este cel condus de petent.

Din fotografiile și înregistrarea video-radar, depuse la dosar, a rezultat că autovehiculul evidențiat în toate fotografiile video-radar este cel menționat în procesul-verbal de contravenție, iar prin plângerea formulată, petentul nu a contestat faptul că a condus autovehiculul a cărui viteză a fost înregistrată.

In dovedirea cererii, apelantul intimat I.P.J. G___ a depus un set de fotografii video-radar (în două exemplare) și înregistrarea video-radar a contravenției.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001

La data de 09.12.2014, intimatul – petent D___ C________ D______ a formulat întâmpinare la apelul declarat de intimatul I__ G___ arătând că solicită respingerea acestuia și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond

În motivarea întâmpinării a arătat că a rezultat fără dubii faptul ca petentul nu a fost înregistrat cu acea viteza la momentul constatării presupusei contravenții.

Mai mult decât atât, așa cum a mai menționat și in plângere, a condus autoturismul cu viteza redusă dat fiind faptul ca erau condiții meteo nefavorabile, respectiv ceață, iar potrivit normelor de metrologie legală NML 021 - 05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" , probele video nu pot fi luate in considerare in instanța atunci când aparatul radar este montat in condiții de ceață, ninsoare, întrucât nu se poate identifica autoturismul și numărul de înmatriculare.

In mod corect instanța de fond după analiza planșelor video si înregistrării radar, nu a putut concluziona că autoturismul pe care organele de politie l-au depistat in trafic cu viteza de 91 km/h este proprietatea petentului, întrucât numărul de înmatriculare nu a putut fi observat.

Mai mult decât atât, din analiza planșelor video-radar a rezultat ca acestea nu cuprind cerințele minime prevăzute de dispozițiile art 3.5.1. din Ordinul 301/2005 care să dovedească săvârșirea contravenției reținuta in sarcina sa.

Faptul că nici pe planșele video-radar și nici pe înregistrarea pe tehnic nu s-a putut observa numărul de înmatriculare și marca autovehiculului a dus la concluzia ca fapta nu a fost dovedita așa cum se susține in motivele de apel.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit în data de 04.12.2013 de Serviciul Rutier G___, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei, și 6 puncte penalizare, în temeiul art.108 alin.1 lit. d) pct.3 din OUG nr.195/2002 R, reținându-se în sarcina sa că în data de 04.12.2013, ora 12⁰¹, a condus autoturismul Mercedes Benz cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrat video radar cu viteza de 91 km/h, pe DN 67, în localitatea Telești, înregistrarea fiind efectuată cu aparatul radar marca Autovision, montat pe auto MAI xxxxx – hard disk GJ 11.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica alte mențiuni a consemnat „nu am circulat cu viteza consemnată în procesul verbal; radarul a fost pus pe ceață”.

Tribunalul reține împrejurarea că faptei reținute in sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și a fost legal individualizată, raportat la dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002 R.

Pe de altă parte, aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal s-a făcut în mod nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar Autovision montat pe autospeciala din dotarea poliției și înmatriculată sub nr. MAI xxxxx, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, iar viteza consemnată în procesul verbal este cea reală astfel cum rezultă din aspectele fixate pe planșele foto fracționate secvențial, precum și înregistrarea pe CD.

Interpretarea dată de către instanța de fond, conform căreia planșele video radar nu cuprind toate elementele prevăzute de disp. art.3.5.1 din Ordinul nr. 301/2005, care să dovedească săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului, precum și că înregistrarea pe suport tehnic înaintată la dosar (CD nr.1/268/94), nu evidențiază numărul de înmatriculare al autoturismului, este eronată.

Prin observarea probatoriului mai sus menționat, tribunalul și-a format convingerea că petentul a circulat cu viteza de 91 km/h, sens în care va da eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal. Această prezumție este întărită și de consemnarea în procesul – verbal de contravenție a mențiunii făcute de petent, respectiv „nu am circulat cu viteza consemnată în procesul verbal; radarul a fost pus pe ceață”, din care reiese cu certitudine că acesta era conducătorul auto oprit în trafic pentru fapta reținută a fi săvârșită la ora 12.01, precum și că mașina era cea identificată prin înregistrarea video.

Mai mult, acesta nu a contestat niciun moment că nu a fost oprit în trafic, nu a condus autoturismul surprins de aparatul radar, contestând doar înregistrarea vitezei.

Pentru considerentele expuse, tribunalul privește ca întemeiate criticile formulate de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, și, în consecință, urmează a fi admis apelul de față, dispunându-se schimbarea sentinței în sensul că se va respinge plângerea contravențională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, cu sediul în Tg. J__, __________________, județul G___, împotriva sentinței civile nr. 2776 din data de 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-J__, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent D___ C________ D______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în București, ________________________, ____________, ____________, sector 1.

Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/04.12.2013 încheiat de Serviciul Rutier G___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi 25.02.2015, la Tribunalul G___.

Președinte, A_____ S_____ S_____		Judecător, O_______ C_____ S________
	Grefier, N_______ C________

Red. ASS

Tehnored.N.C./

4 ex.

20 Aprilie 2015

Jud. fond. L.M.P______