cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 738/R

Ședința publică din 28 Iunie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A____ C____ O____

Judecător S_____ O_____

Judecător V______ I_____

Grefier A______ H____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1124 din 05.02.2013 a Judecătoriei Baia M___, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul-petent M____ I___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 21.06.2013, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de 28.06.2013, în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1124 din 05.02.2013 a Judecătoriei Baia M___ s-a admis plângerea formulată de petentul M____ I___ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ și a fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.07.2012 încheiat de intimat.

În considerentele sentinței s-a reținut : „Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/25.07.2012 încheiat de I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, petentul M____ I___ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. e din Regulamentul privind aplicarea O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reținut în cuprinsul actului de constatare că la data de 25.07.2012, ora 09.55, în calitate de conducător auto a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DE 58, prin localitatea R____, din direcția Baia M___ către Lăpușel, iar în dreptul imobilului cu nr. 42, a efectuat o manevră de depășire a autoturismului marca Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, condus regulamentar de numitul P__ L_____, pe trecerea de pietoni semnalizată prin indicator rutier.

Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Analizând modul de întocmire a procesului-verbal din perspectiva legalității, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent, constând în neconformitatea primului exemplar al actului de constatare cu exemplarul nr. 2 (cel înmânat petentului), produsă prin operarea de modificări în cuprinsul exemplarului nr. 1, ulterior semnării acestuia de către contravenient și martor (numărul imobilului în dreptul căruia s-ar fi petrecut fapta contravențională a fost schimbat, cifra 5 fiind modificată în cifra 4), instanța constată că acesta nu este un motiv de nulitate din cele prevăzute de către O.G. nr. 2/2001. Mai mult, nulitatea unui act este sancțiunea aplicată în cazul nerespectării unor prevederi legale la momentul întocmirii lui, or în cauză, actul de constatare fusese deja întocmit la momentul efectuării modificării arătate. Astfel, în această situație, analizând legalitatea întocmirii actului, instanța observă că acesta cuprinde mențiuni referitoare la locul săvârșirii faptei (localitatea R____, în dreptul imobilului 52) și, prin urmare, consideră că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Petentul a contestat și temeinicia procesului verbal, negând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și anume efectuarea manevrei de depășire pe trecerea de pietoni. Acesta a susținut atât prin plângere, cât și la momentul semnării procesului verbal de contravenție, că depășirea pe care a efectuat-o a fost legală. În apărarea sa, a învederat instanței că manevra de depășire a avut loc în localitatea R____, în dreptul imobilului nr. 52, unde nu se află nicio trecere de pietoni, cea mai apropiată trecere fiind situată în dreptul imobilului nr. 42.

Mai mult, la momentul întocmirii procesului verbal, agentul a consemnat că manevra de depășire a fost efectuată în dreptul imobilului nr. 52, aceasta fiind forma în care actul a fost semnat de către petent și martor. Ulterior, agentul a modificat numărul imobilului, trecându-l ca fiind 42, imobil în dreptul căruia se află cu adevărat trecerea de pietoni.

A fost audiat în cauză martorul asistent, P__ L_____, conducătorul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care a fost depășit de către petent. Acesta nu a putut confirma în fața instanței că depășirea a avut loc pe trecerea de pietoni.

Martorul D____ T______, prieten cu petentul, care circula la data respectivă pe același sector de drum și a fost depășit de către petent înainte ca acesta din urmă să îl depășească pe P__ L_____, a declarat că a doua depășire a avut loc după trecerea de pietoni aflată în dreptul postului de poliție, iar cele două mașini implicate au fost oprite de către echipajul de poliție după aproximativ 80-100 m. A mai arătat că drumul era în reparație și nu era marcat.

În raportul său, agentul constatator a arătat că atunci când l-a observat pe petent efectuând depășirea unui alt autoturism pe trecerea de pietoni, se afla la 50-60 de metri de locul respectiv. De asemenea, a arătat că trecerea era semnalizată doar prin indicator și se afla în dreptul postului de poliție.

Având în vedere următoarele: agentul constatator a observat de la distanță săvârșirea faptei (60 metri, potrivit agentului, 80 metri potrivit martorului D____ T______); drumul nu era prevăzut cu marcaje, trecerea de pietoni fiind semnalizată doar prin indicator; la momentul întocmirii procesului verbal s-a trecut că depășirea a avut loc în dreptul imobilului cu numărul 52, și nu 42 – în dreptul căruia se află trecerea; conducătorul auto depășit nu a putut să confirme că a fost depășit pe trecerea de pietoni, iar martorul D____ T______ a declarat că manevra depășirii a fost efectuată după trecere, instanța constată că realitatea faptei, așa cum a fost constatată de către agent, este îndoielnică.

În această situație, va aplica principiul in dubio pro reo, potrivit căruia îndoiala îi profită petentului. Astfel, în lipsa stabilirii cu certitudine a faptului că petentul a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe trecerea de pietoni, nu se poate institui răspunderea contravențională în sarcina sa, motiv pentru care va admite plângerea și va anula procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/25.07.2012, ca netemeinic întocmit.”

Analizând recursul declarat de intimat, tribunalul îl va respinge ca nefondat, prima instanță reținând în mod corect principiul „in dubio pro reo”, potrivit căruia îndoiala îi profită petentului. Astfel, din declarațiile martorilor audiați nu a reieșit că petentul ar fi efectuat manevra de depășire pe trecerea de pietoni, în plus, în procesul verbal de contravenție, numărul imobilului în dreptul căruia s-a reținut săvârșirea contravenției a fost modificat prin suprascriere, în concluzie, neconcordanțele generate îi vor profita petentului, neputând fi angajată răspunderea contravențională în sarcina sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1124 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M___.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi, 28 iunie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C____ O____ S_____ O_____ V______ I_____

Grefier,

A______ H____

Red./Tred. O.C.

28.08.2013 /2ex.

JUDECĂTOR LA FOND D___ I____ R___