cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1057/A

Ședința publică din 18 Septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M____ P____

Judecător C______ G______

Grefier N_______ B___

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-petent P_______ A____, cu domiciliul în Șieu nr. 66, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 134 din 21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. Maramureș, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, județul Maramureș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile asupra apelurilor și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 11 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța în aceiași constituire, în vederea deliberării, în baza art. 396 raportat la art. 482 Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru azi, 18 septembrie 2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 134 din 21.01.2015, Judecătoria Sighetu Marmației a respins plângerea formulată de petentul P_______ A____ cu domiciliul în __________________, jud. Maramureș, CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 25.02.2014, în contradictoriu cu I____________ de Poliție al Județului Maramureș, cu sediul în Baia M___, ____________________. 37, jud. Maramureș și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 25.02.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 25.02.2014 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx prin care i s-a aplicat contestatorului o amendă în cuantum de 425 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru săvârșirea faptelor prevăzute și pedepsite de art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 25.02.2014 în calitate de conducător auto, nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care erau angajați regulamentar în traversarea trecerii de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, pe ________________ localitatea Sighetu Marmației, precum și pentru faptul că acesta nu purta centura de siguranță.

Procesul-verbal a fost semnat de către contestator, la rubrica mențiuni specificându-se “ nu sunt de acord cu cele constatate”.

Instanța a constatat că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând, în conformitate cu art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă, în sensul prev. art. 17 din actul normativ indicat mai sus.

Sub aspectul temeiniciei a procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( a se vedea cauza Salabiaku v. Franța).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Față de principiile expuse, instanța a reținut că potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice “Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:

h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

De asemenea instanța a reținut că, potrivit art. 6 din OUG 195/ 2002 privind circulația pe drumurile publice, prin acordare a priorității se înțelege “obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.”

Potrivit martorului semnatar al procesului-verbal, M______ P____ R_____ a reieșit că aceasta a fost nevoită să se oprească, pe trecerea de pietoni, în momentul în care a văzut că petentul nu intenționa să-i acorde prioritate de trecere (f. 39).

Astfel, instanța a reținut că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni, în sensul disp. art. 6 din OUG 195/2002.

Întrucât din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța a reținut că fapta petentului constând în neacordarea de prioritate pietonilor aflați în traversarea drumului public marcat și semnalizat corespunzător constituie contravenție rt. 135 lit. h din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Analizând individualizarea sancțiunilor aplicate în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată și măsura complementară obligatorie prevăzută de lege sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contestatorului.

Pe cale de consecință, instanța a constatat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât a respins plângerea în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Au fost menținute dispozițiile procesului-verbal contestat.

Împotriva sentinței a declarat apel petentul P_______ A____ solicitând admiterea apelului și rejudecând cauza, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.02.2014 pentru lipsa faptei săvârșite cu vinovăție ca element constitutiv al contravenției.

Pentru termenul de judecată stabilit la data de 11.09.2015 apelantul P_______ A____ a depus motivele de apel.

Apelantul a arătat că instanța de fond a judecat cauza fără a lua în considerare împrejurările concrete în care s-a produs fapta pentru care a fost sancționat contravențional și nici nu a consemnat integral declarația martorei M______ P____ R_____.

Astfel, trecerea de pietoni se afla lângă o stație de taxi, iar pietonul, martora semnatară a procesului verbal de contravenție, care a fost audiată de instanța de fond, a recunoscut ca s-a oprit, că staționa. Motivul pentru care nu a oprit la trecerea de pietoni a fost acela că pietonul staționa pe trecere, lângă un taxi, fapt ce i-a creat impresia ca este un client. Martora a declarat ca petentul se deplasa cu o viteza foarte mică, fapt care nu a fost consemnat în declarație.

Mai mult, martorele audiate nu au confirmat cele reținute în procesul verbal de contravenție si anume faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui grup de trei pietoni care se aflau angajați regulamentar în traversarea străzii pe marcaj. Pe trecerea de pietoni nu se afla în afara martorei nicio altă persoană.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont la individualizarea sancțiunii de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta precum și de faptul ca petentul nu a mai fost sancționat contravențional.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului Maramureș nu a formulat întâmpinare, însă prezentă fiind la termenul din data de 11.09.2015, reprezentanta acestuia a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate.

Analizând sentința raportat la susținerile apelantului și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:

Conform art. 135 lit.h din H.G. Nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:” Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:.. pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”.

Situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate și dovedite de petent care susține netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat, coroborat cu declarația martorei M______ P____ și cu raportul agentului de poliție , rezultă că petentul nu a acordat prioritate de trecere acestei martore care, în calitate de pieton, traversa drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător în momentul când aceasta se afla pe sensul de mers al autovehiculului. Martora audiată este unul din pietonii care erau angajați în traversare, potrivit raportul agentului de poliție

Declarația martorei Zahoranszky I____ (care nu a putut preciza dacă erau pietoni angajați în traversare) nu contrazice starea de fapt reținută.

În aceste condiții, în lipsa altor probe contrare, se constată că prima instanța, în mod legal, a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravențiilor reținute

Reținând și faptul că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele interne trebuie să fie în măsură să confirme procesul-verbal de contravenție în cadrul unei proceduri care să respecte principiul contradictorialității și pe baza probelor apreciate ca fiind concludente și suficiente, doar astfel fiind exclusă apariția arbitrariului (cauza N____ c. României), urmează că, în lipsa altor probe și față de constatările personale ale agentului constatator, confirmate inclusiv de martoră, s-a dovedit că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută prin procesul verbal contestat, iar agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii raportat la pericolul social concret al faptei.

Față de cele menționate mai sus, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să respingă apelul declarat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de P_______ A____ dom. în ________________, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 134/21.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, jud. Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 18.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

M____ P____ C______ G______ N_______ B___

Red. C.G. / 12.10.2015

Tred. N.B. / 12.10.2015 - 4 ex.

Judecător la fond: C_______ M______ S___