R O M Â N I A

TRIBUNALUL M____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA Nr. 580/2014

Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014

Completul constituit din:

Președinte A______ M____ A______

Judecător R_____ I_____ T____

Grefier L____ H______

Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelantul Inspectoratul de Poliție Județean M____, cu sediul în municipiul Tg. M____, _____________________. 16, jud. M____, având CUI xxxxxxx și cont RO66TREZxxxxxxxxxxxXXXXX deschis la Trezoreria Tg. M____, împotriva sentinței civile nr. 1234/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.

În baza art. 482 din Noul Cod de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.

Față de data comunicării hotărârii, data înregistrării cererii de apel și având în vedere termenul de apel reglementat prin dispozițiile art. 468 alin. 1 din Cod de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, Tribunalul constată că apelul este declarat și motivat în termen.

Instanța constată că apelul formulat în cauză, este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Instanța având în vedere că prin cererea de apel nu s-a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă suplimentar față de cele deja aflate la dosarul de fond al cauzei, va reține cauza în pronunțare, urmând a hotărî pe baza probelor existente la dosar.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1234 din 13 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul B____ L____ D___ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 07.xxxxxx, încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____; a anulat în parte procesul-verbal menționat, în ceea ce privește luarea măsurii reținerii permisului de conducere în vederea suspendării și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001 că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, fiind respectate și prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. În ceea ce privește critica petentului cu privire la indicarea în mod eronat textele legale încălcate, instanța a constatat că aceasta nu este decât o eroare materială care nu împietează asupra legalității procesului-verbal atacat, textul legal corect putând fi ușor identificat, această identificare realizând-o chiar și petentul în cuprinsul plângerii contravenționale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal.

A constatat că în plângerea contravențională, petentul a invocat faptul că a depășit doar două utilaje care lucrau pe marginea drumului și care au fost intercalate la semafor datorită lungimii cozii de mașini, iar nu pentru că acestea făceau parte din coloană. Însă, din mențiunile petentului din procesul-verbal atacat, nu rezultă aceleași aspecte, petentul arătând doar că „coloana de mașini s-a pus în mișcare”. De asemenea, și din declarația dată la momentul întocmirii procesului-verbal de către petent rezultă că acesta s-a angajat în depășirea mai multor autovehicule care formau o coloană la semafor, dar care erau puse în mișcare, culoarea semaforului fiind verde. Așadar, din declarația petentului dată în fața organului constatator, rezultă că acesta recunoaște fapta săvârșită, însă nu consideră că aceasta ar avea pericol social, deoarece coloana era pusă în mișcare, fiind culoarea verde la semafor.

Instanța a constatat, pe de o parte, faptul că petentul nu a demonstrat starea de fapt invocată, iar pe de altă parte, contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 120 alin. 1 lit. k din H.G. nr. 1391/2006 nu condiționează existența faptei de culoarea de la semafor, astfel încât în mod corect a fost reținută fapta contravențională în sarcina petentului.

Pe de altă parte,instanța a constatat că petentul, în cuprinsul plângerii contravenționale, a menționat faptul că nu exista nicio linie continuă pe șosea, iar în cuprinsul procesului-verbal atacat și a declarației date în fața agentului constatator, a arătat că nu a observat marcajul continuu, însă, petentul nu a demonstrat nici această situație, astfel încât, mențiunile din cuprinsul procesului-verbal fiind constatări personale ale agentului constatator și revenindu-i petentului obligația de a dovedi o altă stare de fapt, nu s-a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat.

Cât privește individualizarea sancțiunii amenzii ce i-a fost aplicată petentului, instanța a reținut că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată și anume sancțiunea minimă prevăzută de lege, petentul nedemonstrând existența niciunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Însă, în ceea ce privește măsura reținerii permisului de conducere al petentului în vederea suspendării, instanța a constatat că aceasta nu este legală, deoarece măsura reținerii este o măsură administrativă, potrivit art. 97 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, care trebuie să fie urmarea aplicării unei sancțiuni complementare a suspendării dreptului de a conduce pe timp limitat. Astfel, sancțiunile complementare, alături de cele principale, trebuie să fie aplicate prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, or, în prezenta cauză, deși potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, contravenția săvârșită de către petent se sancționează atât cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, cât și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, totuși, prin procesul-verbal atacat, agentul constatator nu a aplicat decât sancțiunea amenzii și reținerea permisului de conducere, iar nu și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile.

În aceste condiții, fără luarea măsurii complementare, măsura reținerii permisului de conducere rămâne fără suport legal, astfel încât instanța a dispus anularea parțială a procesului-verbal atacat, în ceea ce privește luarea măsurii reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.

Împotriva acestei soluții a formulat apel în termenul legal intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M____, solicitând respingerea cererii formulate de petent și menținerea ca legale și temeinice atât a sancțiunii principale cât și a măsurii complementare dispuse prin procesul-verbal atacat.

În motivarea apelului, apelantul a invocat prevederile art. 97 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002 și a arătat că în completarea acestui text a fost adăugat, prin OUG nr. 69/2007, alin. 3, care prevede că „perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul se consideră suspendare”. A arătat că acest text face trimitere la art. 96 alin. 2 lit. b care prevede enumerativ măsurile complementare care pot fi dispuse prin procesul-verbal de contravenție alături de măsura principală a avertismentului ori amnezii.

Apelantul a mai arătat că instanța a constatat atât legalitatea cât și temeinicia procesului-verbal, acesta nefiind afectat de vreo cauză de nulitate relativă sau absolută. A invocat dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă și a arătat că petentul nu a reușit să facă dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal.

A invocat de asemenea forța probantă a procesului verbal și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Petentul nu a formulat întâmpinare în apel.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Tribunalul reține mai întâi că în calea de atac a apelului, instanța de apel exercită un control al hotărârii instanței de fond în limitele prevăzute de art. 477 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Față de aceste limite, constată că apelul intimatului vizează soluția de anulare a măsurii reținerii permisului de conducere, doar cu privire la aceasta fiind admisă plângerea iar petentul nu a atacat hotărârea, astfel încât analiza se va limita la această măsură.

Petentul B____ L____ D___ a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 07.05.2013 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i și k din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, fiind aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 300 lei, echivalentul a 4 puncte amendă și a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării.

Textul invocat de agentul constatator pentru a dispune măsura reținerii permisului, art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede că: „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea ….”.

Din interpretarea dispozițiilor art. 96 și art. 97 din același act normativ rezultă că reținerea permisului reprezintă materializarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, măsura prin care se pune în executare această sancțiune.

Astfel, art. 96 stabilește regimul juridic și enumeră sancțiunile contravenționale, la alin. 2 lit. b) fiind prevăzută „suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”.

Articolul 97 prevede modul de punere în executare a acestei sancțiuni complementare, astfel:

„(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, polițistul rutier dispune și una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:

a) reținerea permisului de conducere și/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; […].

(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.

(3) Perioada în care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai se consideră perioadă de suspendare a exercitării dreptului de a conduce”.

Chiar dacă polițistul rutier a consemnat, impropriu, că a dispus „reținerea în vederea suspendării”, din textul de lege în baza căruia s-a dispus măsura, indicat corect în procesul-verbal, rezultă că a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, iar reținerea a fost operată în vederea executării acestei sancțiuni.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că apelul este întemeiat, întrucât prin procesul-verbal a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzută pentru contravenția constatată de art. art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.

Ca urmare, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba hotărârea în sensul că va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, urmând a fi menținut în întregime procesul-verbal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de Inspectoratul de Poliție Județean M____, cu sediul în municipiul Tg. M____, _____________________. 16, jud. M____, având CUI xxxxxxx și cont RO66TREZxxxxxxxxxxxXXXXX deschis la Trezoreria Tg. M____, împotriva sentinței civile nr. 1234/13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că:

Respinge plângerea formulată de petent împotriva procesului – verbal de contravenție nr. xxxxxxx/07.05.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 28.11.2014.

Președinte, A______ M____ A______		Judecător, R_____ I_____ T____
	Grefier, L____ H______

Redactat: A.M.A

Thred: 19.05.2015/H.L

4 ex. jud. fond: M____ Dumitrița S_______