Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 853/R/CA/2013

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ C______ C______

Judecător L____ D______ J_____

Judecător I___ C_______ M______

Grefier M_______ M____

Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta P_______ M___________ ORADEA – POLIȚIA LOCALĂ ORADEA, cu sediul în loc.Oradea, ___________________.1, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimatul S_______ D______, cu dom.loc.Oradea, _________________________, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.8667 din 07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul S_______ D______, lipsă fiind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:

Intimatul S_______ D______, se legitimează cu C.I. ________ nr.xxxxxx, arată că nu are alte probe.

Instanța considerând lămurită cauza, și acordă părții cuvântul asupra recursului.

Intimatul , solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND;

Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;

Prin sentința nr.8667 din 07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis plângerea formulată de petentul SCHVARCZ D______, domiciliat în Oradea, __________________________, județul Bihor în contradictoriu cu intimata P_______ M___________ ORADEA – POLIȚIA LOCALĂ ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii nr. 1, județul Bihor, privind procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. 294 data de 23.12.2011.

S-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. 294 data de 23.12.2011, ca fiind prescris dreptul de constatare și aplicare a amenzii contravenționale.

S-a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. 294 data de 23.12.2011.

Fără cheltuieli de judecată

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 294 din data de 20.12.2011, petentul a fost amendat contravențional de către intimat cu suma de 1000 lei pentru fapta de amenajare spălătorie auto fără autorizație de construire, fapta fiind prevăzută de art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată.

Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat și că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, coroborat cu prevederile Deciziei nr. 7/2000 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii.

Astfel, articolul menționat prevede următoarele: „Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. 7/2000, pronunțată cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, că dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din această lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

Prin punctul 2 al Deciziei menționate s-a statuat faptul că în cazul construcțiilor în curs de executare data săvârșirii faptei este data constatării contravenției, iar în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției.

Instanța de fond a reținut faptul că fapta de construire este prin natura sa o faptă în formă continuă, nefiind de admis că ar putea fi executate lucrările dintr-o dată, ea presupunând o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în care lucrările specifice să fie finalizate. Dacă fapta contravențională este constatată în acest interval de timp, al derulării lucrărilor, data săvârșirii faptei contravenționale este considerată data constatării. În condițiile în care, însă, lucrările de construcție fără autorizație au fost executate și finalizate, iar constatarea săvârșirii contravenției are loc ulterior datei finalizării lucrărilor, data săvârșirii faptei nu poate fi considerată decât aceea a finalizării construcției, dată care urmează a fi stabilită în urma probatoriului administrat în cauză. Considerarea ca și dată a finalizării lucrărilor de construcție fără autorizație a unei alte date, respectiv a datei constatării faptei de către organele legal abilitate, ar lipsi practic de efecte dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991.

În aceste condiții urmează a se verifica dacă în cauză sunt incidente prevederile art. 31 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, respectiv dacă lucrările de construcție fără a deține autorizație au fost finalizate cu mai mult de doi ani înainte de data constatării și sancționării contravenției.

Din declarația martorului D______ S____ (fila 23), rezultă că în urmă cu aproximativ 5-6 ani petentul a transformat un garaj în spălătorie auto, iar în urmă cu aproximativ 5 ani a ajutat petentul să ridice o grindă care se desprinsese.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că petentul a dovedit faptul că lucrările efectuate au fost executate și finalizate în urmă cu aproximativ 5-6 ani.

Totodată instanța de fond a reținut faptul că intimata nu a făcut dovada contrară, respectiv a faptului că petentul a edificat aceste construcții cu cel mult doi ani înainte ca acesta să fie sancționat contravențional de către intimată.

În aceste condiții, instanța de fond a constatat, raportat la probatoriul administrat în cauză, că termenul legal de doi ani în care putea fi făcută constatarea și aplicată sancțiunea contravențională a fost cu mult depășit și, ca urmare, constatarea și sancționarea contravenției apare ca fiind prescrisă.

Față de aceste considerente, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. 294 din data de 23.12.2011, a anulat procesul-verbal menționat și a exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate.

Instanța de fond a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta P_______ M___________ ORADEA – POLIȚIA LOCALĂ ORADEA, solicitând admiterea acesteia, modificarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, urmând a se dispune respingerea plângerii contravenționale.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a corelat prevederile legale în materia construcțiilor, reținând în mod eronat că a intervenit prescripția dreptului de a constata contravenția, câtă vreme art.37 din Legea nr.50/1991 permite încă agenților constatatori să aplice sancțiuni chiar după împlinirea termenului de prescripție. De asemenea recurenta apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile cuprinse în Decizia nr. VII/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se mai arată că, este evident caracterul de continuitate a contravenției întrucât lucrările efectuate fără autorizație sunt menținute în stare de nelegalitate.

În drept au fost invocate prevederile art.299 și următoarele și 304 pct.9 C.p.c., Legea nr.50/1991.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului invocând prevederile Legii nr.50/1991, precum și imposibilitatea aplicării sancțiunilor după trecerea unui termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei, în probațiune a atașat imaginea spălătoriei auto construită în luna iunie 2009.

Procedând la analiza recursului prin prisma prevederilor art.304 ind.1 și 306 alin.2 c.p.c., Tribunalul reține că acesta este nefondat urmând a fi respins.

Astfel instanța de fond în mod corect a avut în vedere la soluționarea cauzei prevederile Deciziei nr. VII/20.11.2000, publicată în MO nr.84/19.02.2001, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că ,,dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute în art.26 din Legea nr.50/1991 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei…, iar în cazul construcțiilor finalizate , fapta se consideră săvârșită la data terminării construcțiilor…,,

În cazul de față, intimatul a dovedit cu martori și fotografii că a finalizat lucrările încă din anul 2009, iar constatarea contravenției a avut loc la data de 23.12.2011, după împlinirea termenului de prescripție a constatării faptei.

Raportându-ne deci la această dată prin prisma prevederilor Deciziei nr.VII/2000 a ÎCCJ, a căror prevederi sunt obligatorii pentru toate instanțele naționale, aceste prevederi primând în fața altor prevederi legale cu același conținut, apreciem că hotărârea instanței de fond prin care a dispus anularea procesului-verbal de sancționare, ca urmare a constatării prescripției dreptului agentului constatator de a mai constata contravenția, ca legală, urmând a fi menținută întrutotul.

Susținerea recurentei cu privire la caracterul continuu al contravenției, este absolut aberantă, și ea contravine nu doar dispozițiilor mai sus enunțate cu chiar dispozițiilor generale privitoare la prescripție, pentru că dacă am admite o astfel de teorie, ar trebui să admitem că în cauză nu ar mai putea interveni nicicând excepția prescripției.

Pentru aceste motive instanța va respinge recursul declarat de recurentă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta P_______ M___________ ORADEA – POLIȚIA LOCALĂ ORADEA, cu sediul în loc.Oradea, ___________________.1, jud.Bihor, în contradictoriu cu intimatul S_______ D______, cu dom.loc.Oradea, _________________________, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.8667 din 07.06.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11 Noiembrie 2013

Președinte, A____ C______ C______	Judecător, L____ D______ J_____	Judecător, I___ C_______ M______
	Grefier, M_______ M____

Red.jud.C.A./16.12.2013

Red.jud.fond.P.A.R.

Tehn.red.M.M./2 ex.