R O M A N I A
TRIBUNALUL C____ S______
R E Ș I Ț A
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Cod operator 2896
DECIZIA CIVILĂ NR. 897/A
Ședința publică din data de 02.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C______ M____, judecător
JUDECATOR: J___ P____
GREFIER: M_____ L____ MAGNOLIA
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul C________ L____ al Municipiului Caransebeș - Poliția Locală Caransebeș împotriva sentinței civile nr. 661/14.05.2015 pronunțate de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul O_____ P____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție – HCL 14/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului consilier juridic M_______ C____, prezent intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, expunerea referatului cauzei de către grefierul de ședință, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar,
Reprezentantul apelantului consilier juridic M_______ C____ depune la dosarul cauzei delegație nr. xxxxx/01.10.2015.
În temeiul art. 219 alin. 1 C__, instanța procedează la verificarea identității intimatului, acesta legitimându-se cu CI ________ nr. xxxxxx eliberată la data de 16.03.2010, având CNP-ul xxxxxxxxxxxxx.
Instanța, potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuția părților competența materială, teritorială și generală în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul apelantului consilier juridic M_______ C____ și intimatul apreciază că Tribunalul C____-S______ este competent să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 95 Cod procedură civilă, constată că este competentă material, teritorial și general pentru soluționarea cauzei.
În baza art.392 din Noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și,acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantului consilier juridic M_______ C____ solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, iar pe fond, respingerea plângerii contravenționale conform acțiunii, solicitând a se avea în vedere probele administrate la fondul cauzei.
Intimatul solicită instanței respingerea apelului, menținerea sentinței civile apelate, menționând că acea parcare care se află în fața porții, încalcă legislația în vigoare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat în baza art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și dispune închiderea dezbaterilor, procedând la soluționarea cererii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de la data de 21.11.2014, petentul Stroița I___ a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 06.11.2014 de către intimată, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal nu a redat în întregime situația de fapt, respectiv amplasarea nelegală a locului de parcare în fața porții imobilului închiriat de societatea __________________, al cărei administrator este, în Caransebeș ___________________. 1, blocând astfel accesul auto în curtea acestui imobil. A arătat că în urma amplasării parcării auto pe toată ______________________ s-a respectat proprietatea privată, fiind blocat accesul auto în curtea imobilului și de asemenea bordura trotuarului nu a fost coborâtă așa cum se execută de obicei în fața porților de acces în curtea imobilelor. A arătat că de mai multe ori a solicitat rezolvarea situației create, care din punctul său de vedere este nelegală, însă i s-a sugerat să încheie un contract de închiriere pentru un loc de parcare. A arătat că în aceste condiții a continuat să parcheze mașina în fața imobilului pe care îl folosește întrucât din cauza bordurii înalte nu mai reușește să parcheze în curtea casei.
A apreciat petentul că amplasarea parcării în fața porții de acces în curtea unui imobil proprietate privată este nelegală și contravine atât legislației interne cât și legislației comunitar europene. A invocat în acest sens art.44 din Constituția României, art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 143 și art. 144 din Regulamentul de punere în aplicare a noului cod rutier.
În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, conform art. 7 din OG 2/2001.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri, martori, planșe fotografice.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimata legal citată a trimis reprezentant în instanță și a depus întâmpinare (f. 23-42), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit, neexistând vicii de formă și înscrisuri; s-a depus copia HCL 14/24.01.2013, (f.26).
În motivarea întâmpinării a arătat că petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în valoare de 200 lei, datorită faptului că a fost depistat că a staționat voluntar cu autoturismul pe ___________________ a refuzat să achite taxa de parcare pentru autoturismul XXXXXXXXX. În fapt, a arătat că agentul constatator a fost solicitat de responsabilul cu parcarea pentru motivul că petentul a refuzat să achite taxa de parcare a autoturismului personal. A invocat art. 14 lit.c din HCL 14/2013 și a apreciat că agentul constatator a procedat in mod corect la întocmirea procesului verbal, în care a precizat clar neregula sesizată așa cum este prevăzută și sancționată în hotărârea de consiliu mai sus menționată.
La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri și s-au audiat martori, probe din analiza cărora, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:
În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 06.11.2014 de către agentul constatator al intimatei (f.7), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru contravenția prev. art. 14 lit.c din HCL 14/2013 și sancționată de art.14 lit.c din același act normativ. S-a reținut că, petentul a fost depistat că a staționat voluntar cu autoturismul pe ___________________ a refuzat să achite taxa de parcare pentru autoturismul XXXXXXXXX .
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent care a primit un exemplar al actului de sancționare la data întocmirii acestuia.
Conform art. 34 din OG 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității.
În fapt, potrivit Autorizației de funcționare și Contractului de închiriere (f. 10-12) coroboarte și cu declarațiile martorilor audiați V______ M______ și B______ M____ F_________, rezultă că societatea __________________ își desfășoară activitatea în imobilul situat pe ___________________. 1 din Caransebeș, imobil folosit în baza contractului de închiriere.
Potrivit planșelor foto depuse și HCL 14/2013 pe _______________________ construită o parcare contra cost.
Plângerea contravențională formulată în prezenta cauză vizează procesul verbal prin care petentul a fost sancționat contravențional pentru că a fost depistat că a staționat voluntar cu autoturismul pe ___________________ a refuzat să achite taxa de parcare pentru autoturismul XXXXXXXXX .
Fără a contesta situația de fapt reținută în procesul verbal, petentul a susținut netemeincia aplicării sancțiunii contravenționale în condițiile în care prin exercitarea normală a dreptului de proprietate se apreciază că săvârșește o contravenție.
În acest context, instanța a analizat și a verificat dacă se aduce o restrângere dreptului de proprietate prin încadrarea ca și contravenție a unei conduite ce reprezintă în fapt exercitarea atributelor dreptului de proprietate cu bună credință.
Prin încheirea contractului de închiriere, petentul în calitate de reprezentant al Societății __________________ exercită atributul dreptului de proprietate constând în usus, respectiv folosește imobilul închiriat. În exercitarea acestui drept petentul are și trebuie să aibă acces efectiv la bun ca și proprietarul său. Folosirea bunului imobil implică accesul faptic în curtea imobilului, folosit în scop comercial – magazin. Ori în condițiile în care accesul acestuia este restrâns rezultă că nu poate exercita pe deplin dreptul recunoscut de lege. Urmează a se analiza în cauză dacă sancțiunea contravențională reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate din perspectiva art. 1 Protocol 1 CEDO, care se aplica cu prioritate in baza art. 20 din Constitutia Romaniei.
Astfel potrivit acestor dispoziții legale: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
Sub aspectul ingerinței, instanța reține că în baza jurisprudenței CEDO, s-a stabilit că ne aflăm în fața unei exproprieri de fapt de fiecare dată când diversele măsuri ale autorităților statale au ca rezultat lipsirea titularului de posibilitatea exercitării atributelor dreptului său.
Din declarațiile celor două martore audiate în cauză coroborate și cu planșele foto depuse la dosarul cauzei se observă că în dreptul porții de acces în curtea imobilului deținut în chirie este construită o parcare și că accesul cu un autovehicul nu se poate face decât prin parcarea respectivă, și numai în condițiile în care locul din fața porții este liber. Susținerile reprezentantei intimatei în sensul că s-ar putea face accesul și printr-un alt loc, apoi circula pe trotuar și intra în imobil sunt în mod vădit neîntemeiate, planșele foto și declarațiile martorelor fiind mai mult decât convingătoare cu privire la lățimea trotuarului pe care este imposibil a se circula cu autovehicule, precum și la amplasarea în zona respectivă a unui pom și a unui coș de gunoi. De altfel OUG 195/2002 interzice circulația autovehiculelor pe trotuare.
Rezultă că în cazul în care locul de parcare din fața imobilului este ocupat, petentul nu poate nici intra și nici ieși din curte cu autovehiculul deoarece singura cale de acces ( prin traversarea parcării) este blocată. Instanța reține sub acest aspect și faptul că accesul este și mai dificil dacă autovehiculul este încărcat cu marfă datorită înălțimii mult prea mare a bordurii limitrofă imobilului. In aceste condiții singura posibilitate de utilizare normală a imobilului este prin ocuparea unui loc de parcare.
Deși intimata a susținut că prin HCL s-a prevăzut posibilitatea ca fiecare proprietar să poată solicita abonament și poate beneficia de un preț redus raportat la prețul practicat precum și că există o perioadă de 30 minute, fără plată, pentru a se putea aproviziona cu marfă agenții economici, instanța apreciază că aceste avantaje nu sunt de natură să înlăture îngrădirea dreptului de proprietate, deoarece nici o persoană nu poate fi obligată să plătească pentru un abonament de parcare din moment de dispune de un imobil proprietate privată pentru care plătește taxe și impozite în care poate parca autovehiculul, iar pe de altă parte cele 30 de minute gratuite pot fi insuficiente, neasigurându-se de altfel locul chiar în fața imobilului.
Față de situația de fapt reținută, instanța a apreciat că sancționarea petentului pentru neachitarea tarifului de parcare, parcarea datorându-se tocmai imposibilității de acces în curtea imobilului închiriat reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate de care se bucură acesta, echivalentă unei exproprieri în fapt.
În ceea ce privește caracterul necesar și proporțional al ingerinței, instanța a apreciat că acesta nu este îndeplinit în cauză. Este adevărat că amenajarea parcărilor reprezintă un obiectiv de utilitate publică, fiind necesară pentru a crea condiții de trafic cât mai bune, însă construcția și amplasarea acesteia trebuie să respecte dreptul de proprietate privată neexistând nici un impediment pentru ca aceasta să se fi realizat cu respectarea acestui drept, prin crearea unor locuri speciale de acces spre imobile /libere , unde să fie interzisă parcarea acolo unde era cazul. Aceste aspecte conduc la concluzia că statul, prin autoritățile locale nu au respectat obligația negativă de a se abține de la acte care aduc atingere dreptului de proprietate.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis plângerea contravențională formulată de către petentul Stroița I___ anulând procesul-verbal de contravenție seria xxxxxx/06.11.2014 încheiat de către intimat, apreciind că prin exonerarea de la plata amenzii petentului îi este reparată încălcarea dreptului. Fără cheltuieli de judecată
Împotriva acestei hotărâri, la data de 03.07.2015, intimatul a formulat apel, în termen legal, apelul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului C____-S______ la data de 14.07.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr. 661/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX iar pe fond respingerea plângerii contravenționale formulate și, menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx întocmit de Primăria Municipiului Caransebeș – Poliția Locală la data de 20.02.2014.
Apelantul consideră că, prima instanță, prin înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”, a pronunțat o hotărâre netemeinică, precizându-se că „raportat la fapta contravențională pericolul social al acesteia este redus, motiv pentru care consideră că scopul preventiv și educativ al sancțiunii, întrucât scopul esențial al sancțiunii nu este acela de a pedepsi cu orice preț, ci de a determina subiectele de drept să-și conformeze conduita în acord cu dispozițiile legale, poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii cu avertisment”. Ceea ce se evidențiază este atitudinea petentului de a nu se supune normelor și regulilor de drept.
Mai arată că înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai ușoară este nejustificată, menționând că în HCL nr. 400/2014 se stabilesc limitele sancțiunii aplicate în cazul săvârșirii unor astfel de fapte. Nu se impune schimbarea sancțiunii aplicate, ci din contră, menținerea acesteia ca un semnal de alarmă ca o chestiune particulară nu poate justifica o încălcare flagrantă a normelor de drept.
În drept au fost invocate disp. art. 466 – 470 – 471 C__, HCL nr. 400/2014, OG nr. 2/2001.
Intimatul nu formulează întâmpinare în cauză, prezent însă la judecarea cauzei, solicită instanței respingerea apelului, menținerea sentinței civile apelate, menționând că acea parcare care se află în fața porții, încalcă legislația în vigoare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că următoarele:
Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 06.11.2014 de către agentul constatator al intimatei (f.7), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru contravenția prev. art. 14 lit.c din HCL 14/2013 și sancționată de art.14 lit.c din același act normativ. S-a reținut că, petentul a fost depistat că a staționat voluntar cu autoturismul pe ___________________ a refuzat să achite taxa de parcare pentru autoturismul XXXXXXXXX .
Judecătoria Caransebeș, prin Sentința civilă nr. 661/14.05.2015, a admis plângerea contravențională formulată de către petentul Stroița I___ anulând procesul-verbal de contravenție seria xxxxxx/06.11.2014 încheiat de către intimat.
Analizând hotărârea apelată, tribunalul consideră că aceasta este temeinică și legală, și în consecință va respinge apelul formulat, pentru următoarele considerente:
Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată ca nu exista motive care sa atragă nulitatea absoluta a procesului verbal contestat, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
În privința temeiniciei, procesul verbal de constatare a contravenției, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii și constatând fapte percepute personal de către acesta, beneficiază de prezumția de temeinicie și legalitate.
Pe fondul cauzei, deși O.G nr. 2/2001 nu prevede nici o dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ. Procesul verbal fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, valoarea probatorie a acestui înscris se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, avânt forță probantă se execută din oficiu, fiind întocmit în formă ad vadidatem, cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției. Astfel în hotărârea pronunțată în Cauza Salabiaku contra Franței Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise, dar acestea nu trebuie să depășească limite rezonabile.
În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin probă contrară. Deci prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea unei fapte să fie pusă în imposibilitatea de a dovedii contrariul celor consemnate în procesul verbal contestat
Verificarea strică a înscrierii în procesul verbal a datelor prevăzute de lege se impune cu atât mai mult cu cât petentului trebuie să i se asigure prezumția de nevinovăție instituită prin art. 6 CEDO, ceasta fiind statuată în particular de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea A_____ contra României.
Din probele de la dosar rezultă că intimatul petent este administratorul societății __________________, care deține cu contractului de închiriere imobilul situat pe ___________________. 1 din Caransebeș, unde este un magazin al societății.
Pe _______________________ construită o parcare contra cost, conform hotărârii autorității locale.
Având în vedere starea de fapt, instanța de fond a făcut o verificare aprofundată a celor susținute de părți. Instanța, în baza materialului probatoriu administrat în cauză, a constat că prin amenajarea parcării în fața magazinului se aduce o restrângere dreptului de proprietate. Din analiza probelor de la dosar, rezultă că accesul cu un autovehicul nu se poate face decât prin parcarea în cauză cu condiția ca locul de parcare din fața porții să nu fie ocupat. Datorită, poziției amplasării imobilului în cazul în care locul de parcare din fața imobilului este ocupat, petentul nu poate nici intra și nici ieși din curte cu autovehiculul deoarece singura cale de acces este blocată, fiind mai dificil dacă autovehiculul este încărcat cu marfă datorită înălțimii mult prea mare a bordurii limitrofă imobilului. In aceste condiții singura posibilitate de utilizare normală a imobilului este prin ocuparea unui loc de parcare.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că sancționarea petentului pentru neachitarea tarifului de parcare, datorate imposibilității de acces în curtea imobilului închiriat este o încălcare a dreptului său de proprietate. Staționarea voluntară a petentului, reținută prin procesul verbal de contravenție s-a datorat tocmai atitudinii autorității locale, motiv pentru care nu poate fi reținută culpa acestuia, ca formă a vinovăției, pentru a putea atrage răspunderea sa contravențională.
Apelantul , prin motivele de apel, critică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, deși instanța nu a dispus în acest sens. Prin motivele de apel nu a fost conturată o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de fond, motiv pentru care tribunalul consideră că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și în consecință va respinge apelul.
Față de considerentele de fapt și de drept, enunțate mai sus, în temeiul art. 480 al.1 N. Cod procedură civilă, tribunalul, va respinge apelul declarat de apelantul C________ L____ al mun. Caransebeș - Poliția Locală Caransebeș împotriva sentinței civile nr. 661/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Stroița I___.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul, C________ L____ al mun. Caransebeș - Poliția Locală Caransebeș, cu sediul, în mun. Caransebeș, ____________________. 117, jud. C____-S______, Cod Fiscal xxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 661/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul Stroița I___ domiciliat în Reșița, _______________________ și cu domiciliul procesual ales în Caransebeș, ____________________. 1, jud. C____-S______ la __________________.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C______ M____ J___ P____
GREFIER
M_____ L____ MAGNOLIA
Red.CM/Tehnored. MLM/22.10.2015
4 ex., 2 _______________________>
Jud.fond: O_____ D____
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025