Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 495

Ședința publică din 01 aprilie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____ C_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S______, cu sediul în ______________________. 1, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 2825 din 19.06.2014, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind S.C. „C_____” S.R.L. S______, cu sediul în mun. S______, ______________________, _____________, ____________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat I______ V______, pentru petenta intimată, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătorul petentului intimat solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că în mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și a admis plângerea contravențională în temeiul dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/201.

Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 2825 din 19.06.2014, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimată prin întâmpinare și admisă plângerea contravențională formulată de către petenta _____________, anulându-se procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010 emis de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Totodată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului; operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Cu privire la excepția invocată, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx emis la data de 07.09.2010 nu a fost semnat de către contravenientă, acesta fiind comunicat prin poștă cu confirmare de primire. De asemenea, adresa de comunicare a procesului verbal contestat a fost returnată la sediul intimatei cu mențiunea „lipsă domiciliu”.

Din susținerile intimatei făcute în cuprinsul întâmpinării, coroborate cu înscrisurile depuse la filele 7-9 din dosar, instanța a constatat că intimata a procedat la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx emis la data de 07.09.2010 prin publicitate, conform dispozițiilor art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.

De asemenea, petenta a menționat în cuprinsul plângerii contravenționale formulate că la data de 24.02.2014, aflându-se la sediul intimatei, a aflat din întâmplare de existența procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010.

În raport de textele legale mai sus amintite, precum și de situația de fapt expusă, instanța de fond a constatat că termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea plângerii contravenționale a început să curgă de la data de 24.02.2014. Astfel, în mod greșit intimata a comunicat procesul verbal către petentă, prin publicitate pe site-ul instituției, conform dispozițiilor art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 referitoare la procedura de comunicare a actelor administrative fiscale, în condițiile în care art. 27 din O.G. nr. 2/2001 prevede că procesul verbal de contravenție poate fi comunicat prin două modalități, respectiv prin poștă, cu aviz de primire, și prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Cu privire la modul de calcul al termenului de formulare a plângerii contravenționale, instanța a reținut că acesta este calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. 1 din Codul de procedură civilă, adică pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a împlinit termenul. În prezenta cauză, ultima zi de formulare a căii de atac împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010 a fost data de 11.03.2014.

Rezultă că, față de data depunerii plângerii la sediul intimatei, respectiv 25.02.2014, plângerea contravențională formulată de către petenta _____________ nu apare ca fiind tardivă.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010 întocmit de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______, petenta _____________ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, constatându-se că nu a depus în termenul legal (25.04.2010) declarația 101 pentru anul 2009, faptă prevăzută de dispozițiile art. 219 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 92/2003 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 219 alin. 2 lit. d) din același act normativ.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, s-a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei _____________ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul fiscal, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

De asemenea, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța a apreciat că faptele menționate sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

In cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal reținându-se că nu a depus în termenul legal (25.04.2010) declarația 101 pentru anul 2009.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010 este susținută de înscrisul aflat la filele 12-13 din dosar, din care reiese că societatea petentă a depus declarația 101 aferentă anului 2009 la data de 24.02.2014.

Față de aceste aspecte, s-a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța a considerat că petenta _____________ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea activităților economice.

Cu toate acestea, instanța a constatat un motiv de ineficacitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 07.09.2010, raportat la faptul că actul contestat nu a fost comunicat petentei în termen de o lună, așa cum s-a arătat prin plângerea contravențională formulată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de contravenție și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal se face prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. De asemenea, potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Petenta a arătat că a luat la cunoștință de procesul-verbal contestat întâmplător, la data de 24.02.2014, la sediul intimatei, sarcina comunicării actului atacat și dovada efectuării legale a acesteia incumbând intimatei.

Instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx a fost întocmit la data de 07.09.2010 și nu a fost semnat de către contravenientă. În cauza de față, intimata a comunicat petentei procesul verbal prin afișare pe site-ul instituției.

În acest context, s-a reținut că de la data aplicării sancțiunii contravenționale, respectiv 07.09.2010, și până la termenul de astăzi, când încă nu a fost comunicat actul contestat prin prezenta plângere potrivit dispozițiilor O.G. 2/2001, a trecut mai mult de o lună.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D.G.R.F.P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii, precizând că actul constatator a fost comunicat la sediul petentei, prin poștă cu confirmare de primire însă plicul s-a întors cu mențiunea „avizat lipsă domiciliu”, așa încât a fost comunicat prin publicitate pe pagina de internet a A.N.A.F. anunțul colectiv din data de 10.09.2010 în care s-a menționat că a fost emis procesul verbal de contravenție.

A mai arătat că petenta a formulat plângere contravențională în temeiul art. 31 din O.G. nr. 2/2001 iar instanța de fond a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1.000 lei, motivând că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, raportat la cele învederate în prezentul apel, apreciază că în speță a fost respectat termenul de o lună prevăzut de lege, procesul verbal fiind comunicat petentei la data de 25.09.2010 astfel încât în cauză nu este dată excepția prescripției executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc.civilă, Tribunalul reține următoarele:

Excepția tardivității plângerii nu este dată în cauză, așa cum greșit susține apelanta.

În speță, procesul verbal încheiat în lipsa reprezentantului legal al contravenientei a fost comunicat prin afișare pe site-ul instituției, modalitate de comunicare improprie procesului verbal de contravenție.

Prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 Inalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:

Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”

Având în vedere că decizia ICCJ este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă de la data publicării, Tribunalul constată că în speță procedura de comunicare nu a fost îndeplinită potrivit cu exigențele stabilite, astfel că, atâta timp cât termenul de comunicare nu a început să curgă împotriva petentei, plângerea sa trebuie considerată a fi făcută în termen.

În aceste condiții, cum potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, este evidentă prescripția executării sancțiunii amenzii.

Cum sentința apelată este legală și temeinică, iar criticile apelantei au fost găsite neîntemeiate, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, în temeiul art. 480 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S______, cu sediul în ______________________. 1, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 2825 din 19.06.2014, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind S.C. „C_____” S.R.L. S______, cu sediul în mun. S______, ______________________, _____________, ____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01aprilie 2015

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____ C_______ J____ I____

Red. N.D.C.

Jud. Timiță O___ E____

Tehnored. J.I.

4 ex. -29.04.2015