Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI F_____

D E C I Z I A NR. 1796

Ședința publică din 25 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: P_______ I____

JUDECĂTOR: H_______ L______

GREFIER: R___ L_______

Pe rol, judecarea apelului formulat de intimata DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI-D.G.F.P. SUCEAVA cu sediul în Suceava, ______________________. 1, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 431 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind C______ A_____ „J_______ A__ M____ cu sediul în Rădăuți, _____________________. 70, jud. Suceava, iar intimat S________ F_____ RĂDĂUȚI cu sediul în Rădăuți, ______________. 3, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța ia act că la dosar a fost depusă, prin corespondență, de către petentul intimat cerere de judecare a cauzei în lipsă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar a fost invocată de către petentul intimat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, excepție pe care instanța o constată ca fiind neîntemeiată, întrucât D.G.F.P. Suceava prin A.J.F.P. Suceava a figurat ca și parte, în primul ciclu procesual, motiv pentru care are calitate procesuală activă pentru a formula apel în prezenta cauză și pe cale de consecință va respinge excepția invocată ca nefondată.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 431 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis, în parte, plângerea formulată potrivit HG nr.707/2006 de către petenta C______ DE A_____ "J_______ A__ M____" RĂDĂUȚI în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice Iași și intimata S________ F_____ MUNICIPAL RĂDĂUȚI, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______/2012 nr.xxxxxxx încheiat la data de 28 octombrie 2014, de ag. constatatori Luțac Ș_____ și P___ A_______ din cadrul AJFP Suceava, și în consecință:

s-a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 500 lei, aplicată petentei C______ DE A_____ "J_______ A__ M____" prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______/2012 nr.xxxxxxx încheiat la data de 28 octombrie 2014, cu sancțiunea avertisment.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 27.11.2014 sub numărul XXXXXXXXXXXXX petenta cabinet de avocat J_______ A__ M____ a formulat plângere împotriva _______/2012 nr.xxxxxxx încheiat la data de 28 octombrie 2014 de Administrația Județeană a Finanțelor Publice-Suceava prin care a fost sancționată contravențional cu suma de 500 lei conform art. 41 al.2 lit. c din Legea 82/1991.

În motivarea plângerii contravenționale, petenta arată că la data efectuării controlului s-a constat faptul că nu a respectat normele metodologice de organizare și conducere a evidenței contabile în partida simplă, înregistrările nefiind în ordine cronologică, fiind și spații libere între rânduri.

Cu privire la legalitatea procesul-verbal, petenta a învederat faptul că acesta a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor legale, solicitând în principal admiterea plângerii contravenționale și în subsidiar înlocuirea sancțiuni amenzii cu avertisment.

În motivarea cererii de chemare în judecată petenta a făcut referire la practica judiciară CEDO.

Legal citată intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată reiterând situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal apreciind că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul întrucât fapta nu a fost săvârșită în circumstanțe extraordinare care să justifice o astfel de soluție.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța de fond a reținut că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că acesta, conținând constatările personale ale agentului constatator, face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului contestator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Petenta nu a făcut dovada contrarie celor consemnate și implicit nu a răsturnat prezumția de temeinice de care se bucură acest act, pentru aceste considerente a menținut procesul-verbal ca fiind legal și temeinic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora, la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Raportat la valoarea relativ mică a bunurilor ce fac obiectul faptei contravenționale instanța de fond a admis în parte plângerea și a înlocuit amenda de 500 lei cu sancțiunea avertismentului.

Instanța de fond a avut în vedere gradul redus de pericol social după cum rezultă din procesul-verbal înregistrările contabile s-au efectuat neregularitatea constând doar în nerespectarea constând în ceea ce privește înregistrarea cronologică a acestora. De asemenea instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale invocate de petentă, respectiv situația materială a acesteia conform înscrisurilor depuse la dosar.

Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel intimata DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI-A.J.F.P. SUCEAVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a legii.

Asigurarea la nivelul țării a unui sistem fiscal eficient, impune obligativitatea respectării cu strictețe a nomelor privind conducerea evidenței contabile, cu înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor contabile în ordine cronologică, nerespectarea normelor în domeniu impunând sancționarea corespunzătoare.

Având în vedere faptul că faptele săvârșite constituie contravenție, consideră că amenda aplicată se justifică și nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.

Pe fondul cauzei, petenta a contestat procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru faptul că entitatea nu a respectat normele metodologice de organizare și conducere a evidenței contabile în partida simplă prevăzute de OMFP nr. 1040/2004, respectiv înregistrările nu sunt în ordine cronologică, lăsând spații libere între rânduri.

Petenta nu a respectat dispozițiile art. 41 pct. 2 lit. c din legea nr. 82/1991, motiv pentru care a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 02.10.2015, petentul intimat a solicitat respingerea apelului, arătând că nu sunt adevărate susținerile apelantei, că ar fi fost sancționată în cuantumul minim prevăzut de lege, atâta vreme cât sancțiunea din procesul verbal este de 500 lei, iar minimul prevăzut de lege este de 300 lei.

Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că fapta petentului nu prezintă un grad de pericol social ridicat care să justifice aplicarea unei sancțiuni patrimoniale, că anterior nu a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor asemenea fapte, având în vedere și situația personală, de mamă care-și crește singură copilul, iar din punct de vedere financiar a arătat că posibilitățile de plată sunt reduse, fiind împovărată de un credit bancar pe o perioadă de 25 de ani.

Analizând apelul declarat în limita motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Apelanta critică hotărârea primei instanțe cu privire la modul de individualizare de către instanță a sancțiunii aplicate care ar fi contrar dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001.

Referitor la modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale, tribunalul are în vedere că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.5 al.5 din OG nr.2/2001 conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, prevederilor art.21 al.3 din același act normativ în sensul că la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță necesitatea reindividualizării sancțiunii aplicate în raport de datele concrete ale speței, circumstanțele personale ale petentei care se află la prima abatere de acest gen, precum și proporționalitatea ce trebuie să existe între pericolul social concret al faptei și sancțiunea aplicată.

Față de considerentele ce preced, cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, criticile apelantei apar ca fiind neîntemeiate, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimata DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI-D.G.F.P. SUCEAVA cu sediul în Suceava, ______________________. 1, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 431 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind C______ A_____ „J_______ A__ M____ cu sediul în Rădăuți, _____________________. 70, jud. Suceava, intimat S________ F_____ RĂDĂUȚI cu sediul în Rădăuți, ______________. 3, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 25 noiembrie 2015.

Președinte,Judecător, Grefier,

P_______ I____ H_______ L______ R___ L_______

Red. H.L.

Jud. S_____ G______ M_____

Tehnored. R.L. 5 ex/04.12.2015