Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA NR. 1128 A

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : L_____ M_______

Judecător : R_____ M______ I______

Grefier : D______ C________

Pe rol examinarea apelului în C_________ administrativ și fiscal declarat de apelanta C.N.A.D.N.R.S.A. – C______ în contradictoriu cu intimata S.C.MIRADA N____ CONSTRUCT S.R.L.SLOBOZIA - PRIN ADM.M_________ D______, împotriva sentinței civile nr. 868/20.04.2015 a Judecătoriei Slobozia, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________, NR.xxxxxxx/04.08.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta și intimata.

Procedura fiind legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen și motivat, apelantul solicitând judecarea cauzei în lipsă. Intimatul a depus întâmpinare.

Tribunalul, în temeiul art. 476(2) din Nodul Cod de Procedură Civilă, având în vedere că în apel nu s-au solicitat alte probe, față de caracterul devolutiv al apelului, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept și

rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 12.09.2014, declinată în favoarea Judecătoriei Slobozia prin sentința civilă nr. 2055/25.11.2014 petenta _________________________ SRL, cu sediul în mun. Slobozia, __________________________________________________________, în contradictoriu cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C______, înregistrată la ORC sub nr. J XXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul în București, __________________. 401A, sector 6 a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal _________ nr. xxxxxxx/04.08.2014.

Soluționând cererea, prin sentința civilă nr. 868/20.04.2015 Judecătoria Slobozia a Judecătoria Slobozia a admis plângerea contravențională formulată de petentă, dispunând anularea procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/04.08.2014 .

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente :

Prin procesul-verbal contestat s-a reținut că petentul a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a avut în vedere că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

În cauză, potrivit dreptului intern, conducerea fără rovinietă reprezintă faptă contravențională și nu penală. Tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi. Astfel, prin raportare la natura faptei dar și a sancțiunii, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.

Consecințele calificării faptelor drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

Față de aceste aspecte, instanța a reținut că procesul-verbal este netemeinic.

Astfel, potrivit Art. 8. - (1) din OG 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Art. 7 arată că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

De asemenea, art. 1 b) definește noțiunea de utilizatori ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români.

Așadar, pentru întrunirea calității de contravenient este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: să fie înscris în certificatul de înmatriculare și să aibă în proprietate autoturismul.

Instanța a reținut că petentul este înscris în certificatul de înmatriculare ca și proprietar, deși nu mai are în patrimoniul său autoturismul.

Astfel, din actele dosarului a rezultat că petentul a vândut autoturismul la data de 03.02.2014, autoturismul fiind radiat din evidențele autorităților locale.

Așadar, petentul nu mai avea calitatea de proprietar de la data constatării contravenției.

În continuare, instanța a avut în vedere prevederile art. 11 alin 4 din OUG 195/2002 : „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”

Așadar, obligația de înscriere a noului proprietar în certificatul de înmatriculare este în sarcina acestuia din urmă, și nu în sarcina vânzătorului. Nerespectarea obligației de preschimbare a certificatului de înmatriculare reprezintă contravenție, potrivit art. 101 alin.1 pct. 4 din OUG 195/2002.

De asemenea, instanța a mai avut în vedere și prevederile art. 8 alin.1 lit. a din Ordinul MAI 1501/2006 de unde rezultă că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează la cererea noului proprietar.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că art. 8 din OG 15/2002 instituie un caz de răspundere obiectivă întemeiată pe ideea de garanție, independentă de culpă, în sarcina persoanei care este înscrisă în certificatul de înmatriculare și care are în proprietate bunul. În cazul în care sunt întrunite condițiile premisă, adică înscrierea în certificat și calitatea de proprietar, va fi angajată răspunderea contravențională independent de culpa persoanei respective în săvârșirea contravenției, astfel s-a constatat că nu sunt întrunite aceste condiții, motiv pentru care va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C______ , criticând sentința de nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și menținerea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că, responsabilitatea achitării rovinietei revenea petentului, acesta fiind înscris în cartea de identitate a autovehiculului, precum și în evidențele MAI, chiar dacă a înstrăinat mașina trebuia să procedeze la înscrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, neavând relevanță susținerea petentului.

Legal citat, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică, raportat la întreg probatoriu administrat în cauză.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 13.10.2015,

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele Noul cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, tribunalul apreciază că prima instanță în mod corect și legal a constatat că potrivit art.1 alin.2 și art.8 alin.2 din OG 15/2002, petenta nu mai avea calitatea de utilizator pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la data de 03.02.2014 astfel cum a rezultat din cuprinsul facturii fiscale nr. 87/03.02.2014.

În raport de această situație de fapt, interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în speță s-a făcut în mod corect de către instanța de fond.

Rezultă potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 că responsabilitatea achitării tarifului de utilizator și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorului.

Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din același act normativ, prin utilizator se înțelege acea persoană care este înscrisă în certificatul de înmatriculare și care are în proprietate, sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehiculul înmatriculat în România.

Având în vedere definiția de mai sus, se poate observa că petenta-intimată nu îndeplinește condițiile cumulative reglementate de lege, întrucât prin înstrăinarea autovehiculului acesta nu mai are calitatea de proprietar și nici dreptul legal de a mai folosi acel autovehicul.

Așa fiind, intimata nu poate fi considerată titularul obligației reglementate de art. 7 din OG nr. 15/2002 și nici subiectul activ al contravenției reglementate de art. 8 alin. 1 din același act normativ.

În sfârșit, invocarea obligațiilor care ar fi revenit petentei în calitate de fost proprietar cu privire la îndeplinirea formalităților de transcriere a dreptului de proprietate în evidențele M.A.I. , în afară de faptul că nu are legătură cu fapta contravențională ce constituie obiect de analiza în prezenta cauză, nici nu cade în sarcina fostului proprietar, prevederile art. 11 alin 4 teza a II-a din OUG 195/2002 fiind edificatoare în acest sens.

Așa fiind, pentru considerentele de mai sus, urmează a îndepărta în totalitate criticile invocate în apel, și constatând temeinică și legală soluția pronunțată de instanța de fond, urmează să respingă , ca nefondat , apelul declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C______ împotriva sentinței civile nr. 868 din data de 20.04.2015 a Judecătoriei Slobozia .

Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 480 alin. 1 N.C.pr.civ. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C______, înregistrată la ORC sub nr. J XXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul în București, __________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 868 din data de 20.04.2015 a Judecătoriei Slobozia.

Definitiva .

Pronunțată în ședință publică azi , 26.11.2015 .

Președinte, L_____ M_______		Judecător, R_____ M______ I______
	Grefier, D______ C________

Red. ML/Tehnored. CD/ 4 ex / 07.12.2015

Judec. fond L.C./ Judec. Slobozia