ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.42

Ședința publică din data de 06.01.2015

PREȘEDINTE : I_____ I_______

JUDECĂTORI : M_____ M_____

G_______ N_____

GREFIER : C______ M____ M________

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată C_____ SA – CESTRIN, cu sediul în București, ______________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.8815/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata petentă M________ V______ domiciliată în Focsani, Comisia Centrala, nr. 50, J____ V______.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Focșani, la data de 13.03.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta M________ V______, a formulat în contradictoriu cu intimata C_____ SA CESTRIN, plângere contravențională împotriva procesului verbal _______ 12 nr. xxxxxxx/31.01.2012, solicitând anularea procesului verbal contestat.

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că procesul verbal contestat este nul, întrucât nu poartă semnătura agentului constatator.

Mai arată petenta că în ciuda faptului că procesul verbal a fost întocmit în format electronic, acesta trebuia semnat înainte de a fi comunicat contravenientului și nu doar să poarte ștampila scanată electronic.

În susținerea plângerii, petenta a depus înscrisuri.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat.

Prin sentința civilă nr. 2952 pronunțată de Judecătoria Focșani la data de 15.05.2012, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.06.2012, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX.

Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 8815/16.06.2014 Judecătoria Ploiești a admis plângerea contravențională formulată de către petentă împotriva procesului verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, emis de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012 și a dispuws totodată exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale aplicate, înlăturând obligația de achitare a tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal menționat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

” Prin procesul verbal supus controlului judecătoresc s-a reținut în sarcina petentei că în ziua de 02.08.2011, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a fi înregistrat cu rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petenta a fost sancționată contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei fiind totodată obligată la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 120,34 lei.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin lege contravențională mai favorabilă se înțelege orice dispoziție cu caracter contravențional cuprinsă în legi sau decrete, intervenită ulterior săvârșirii contravenției și până la judecarea definitivă a plângerii contravenționale și care, prin efectele sale, duce la crearea unei situații mai ușoare pentru făptuitor.

Printre criteriile de stabilire a caracterului mai favorabil al unei legi contravenționale se regăsesc: modificarea modului de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc.

Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

În cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii contravenționale mai favorabile, prin raportare la criteriile enunțate, respectiv:

• existența unei succesiuni de legi, intervenită între momentul comiterii contravenției și momentul judecării definitive a plângerii contravenționale, adică O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției și O.G. nr. 15/2002 modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr. 144/2012;
• toate legile succesive incriminează fapta comisă – art. 8 din O.G. nr. 15/2002, în ambele forme precizate, reglementează drept contravenție fapta imputată contestatorului;
• legile succesive conțin condiții diferite de angajare a răspunderii contravenționale – dacă O.G. nr. 15/2002, în forma existentă la data constatării contravenției, nu prevedea un termen de prescripție al răspunderii contravenționale, fiind aplicabil termenul general de 6 luni, consacrat de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin forma actuală a O.G. nr. 15/2002, se consacră la art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.

Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională, prin întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională - corolar al răspunderii - nu mai poate fi aplicată.

• textele de lege analizate cuprind norme de drept material, nu de drept procesual – condiție a cărei îndeplinire rezultă din faptul că, așa cum se preciza anterior, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012 consacră un termen special de prescripție, modificând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale, iar nerespectarea acestui termen atrage nelegalitatea procesului verbal astfel întocmit.

Conchizând, instanța reține că O.G. nr. 15/2002 modificată prin Legea nr. 144/2012, care prin art. 9 alin. 3 prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni, atenuând astfel condițiile de angajare a răspunderii contravenționale a petentei, constituie o lege mai favorabilă care, în virtutea art. 15 alin. 2 din Constituție, va fi aplicată retroactiv în cauză.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în ziua de 02.08.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 31.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petentă în susținerea plângerii.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție _______ 12 nr. xxxxxxx/31.01.2012, înlăturând totodată și obligația de achitare a tarifului de despăgubire în valoare de 120,34 lei.”

Împotriva sentinței menționate a formulat recurs intimata, solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii plangerii ca neîntemeiată.

În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că raspunderea contravențională este prescrisă.

Astfel, a susținut că OG 15/2002, astfel cum a fost modificată prin L 144/2012, nu prevede un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale, termenul de 30 de zile de la data săvârșirii contravenției, prevăzut de art. 9 alin. 3, fiind un termen prohibitiv, în interiorul căruia nu se pot încheia alte procese verbale, în cauză fiind aplicabil tot termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, care a fost respectat.

Examinând recursul în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 și 304/1 Cod pr.civilă, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

La momentul săvârșirii faptei, precum si la cel al întocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu conținea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit cărora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Dispozițiile art 12 din OG nr. 2/2001, conform cărora legea contravenționala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situații (respectiv -1-dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contravenționala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constituției, textul art. 15 din Constituție a fost completat prin introducerea principiului aplicarii retroactive a legii contravenționale mai favorabile, fara ca dispozitiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la randul lor completate in raport de noile prevederi constitutionale. Totusi, art. 15 alin 2 din Constitutie este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sanctioneaza contraventii in conditii mai favorabile decat in trecut, prevederile nou introduse urmand sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumează noțiunii de lege contravenționala, având in vedere ca reglementează un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue de 6 luni de la data constatarii faptei.

Se constata de asemenea, abrogarea dispozitiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

In consecinta, tribunalul constată că in mod corect instanța de fond a retinut incidenta în cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitiile legii contraventionale mai favorabile aplicandu-se și faptelor savarsite anterior intrarii in vigoare a L 144/2012.

In cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contraventie, desi a fost intocmit in termen 6 luni de la momentul savarsirii faptei (termenul comun de prescriptie a raspunderii contraventionale), nu a fost incheiat in termenul de prescriptie nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul savarsirii faptei, astfel incat la data incheierii sale contravenientul nu mai raspundea contraventional, fiind implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Tribunalul reține ca aceasta a fost opțiunea legiuitorului, care a instituit un alt termen de prescripție a răspunderii contravenționale, asumându-și toate consecințele aplicării retroactive a legii contravenționale mai favorabile, termenul de 30 de zile de la data constatării, in interiorul căruia trebuie întocmit și comunicat procesul verbal contravențional, nefiind doar un termen procedural, ci si un termen de drept substanțial. Astfel, termenul de întocmire, respectiv de sancționare este unul identic ca natură cu cel de 6 luni, prevazut de norma generala, diferind doar perioada pentru care este instituit.

F___ de aceste considerente, tribunalul în baza disp. art.312 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta intimată C_____ SA – CESTRIN, cu sediul în București, ______________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.8815/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata petentă M________ V______ domiciliată în Focsani, Comisia Centrala, nr. 50, J____ V______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2015.

Președinte, Judecător, Judecător,

I_____ I_______ M_____ M_____ G_______ N_____

Grefier,

C______ M____ M________

Operator de date cu caracter personal nr. 5595

Red. M.M./tehnored. M.M.

2 ex./24.02.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXXX Jud.Ploiești

j.f. F_________ R_____ N.