R O M A N I A

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A-II-A CIVILĂ, DE C_________ AD-TIV SI FISCAL

DECIZIA NR. 165/A/2014DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 31 martie 2014

Președinte: S____ D_____- judecător

IFTIMUȘ A____ C______ - președinte secție

B___ A______ E____ - grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelanta S_____ M____ M_______ împotriva sentinței civile nr. 1560/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzelor nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu apelanta, fiind restituită dovada de predare a citației de la domiciliul indicat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, în urma verificării actelor dosarului, constată că apelanta a fost citată și de la domiciliul procesual ales, ca urmare există procedură de citare legal îndeplinită cu aceasta chiar dacă s-a întors citația de la domiciliul din Germania, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1560/2013 a Judecătoriei Hunedoara s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta S_____ M____ M_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara și în consecință :

S-a menținut procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/26.04.2013 întocmit de Poliția Municipiului Hunedoara .

S-a obligat petenta la plata sumei de 70 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/26.04.2013 întocmit de Poliția Municipiului Hunedoara s-a constatat că la aceeași dată orele 09:17, petenta S_____ M____ M_______ a condus autoturismul marca BMW cu nr. M xxxxxx pe DJ 687 în Hunedoara , fiind filmată de aparatul radar montat pe auto cu nr. MAI xxxxx cu viteza de 120 km/h în localitate, față de 50 km./h viteză admisă.

S-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 fiind sancționată în baza art. 102 alin.3 lit. „e” din OUG nr. 195/2002 cu 9 puncte amendă în valoare de 675 lei și cu măsura contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, fiindu-i reținut permisul de conducere ca măsură tehnico-administrativă.(f.nr.2).

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Privind legalitatea procesului verbal instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea disp.art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale nefiind incidentă nici o cauză de nulitate ori de anulabilitate a actului.

Nu poate fi reținută apărarea petentei potrivit căreia agentul constatator nu a identificat în mod suficient și corect locul constatării și săvârșirii contravenției întrucât în cuprinsul procesului verbal s-a consemnat ca loc al comiterii abaterii contravenționale DJ 687–în municipiul Hunedoara, loc unde, petenta a fost oprită în trafic fiindu-i întocmit procesul verbal pe care l-a semnat menționând la rubrica obiecțiuni că „ se grăbea”.

Verificând temeinicia procesului verbal prin prisma probațiunii administrate, a dispozițiilor legale incidente și a apărărilor petentei, instanța reține că potrivit art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 „ conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. În baza art. 102 alin.3 lit. „e” din OUG 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În speță, din înregistrarea video și din planșele foto, rezultă fără nici un dubiu că petenta a rulat la ora 09:17 cu o viteză de 120 km/h în localitate , unde viteza maxim admisă este de 50 km/h, depășind viteza legală cu 70 km/h (f. 22-23).

Măsurarea vitezei s-a realizat cu cinemometru de control rutier montat pe auto Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx care a fost verificat metrologic la data de 21.03.2013 când a fost declarat admis, valabilitatea verificării fiind 1 an. (f.10).

Prin urmare se poate concluziona că petenta a comis contravenția reținută prin procesul verbal contestat.

Referitor la sancțiunea aplicată( din clasa a IV a ce prevede de la 9 la 20 puncte amendă) observăm că agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă de 9 puncte amendă în valoare de 675 lei cât reprezintă limita minimă specială, făcând o corectă individualizare a sancțiunii.

Având în vedere importanța normei rutiere încălcate, sectorul de drum pe care s-a produs această încălcare ce este unul cu trafic intens și urmarea produsă cu referire la starea de pericol pentru siguranța rutieră a celorlalți participanți la trafic, în conținutul ei concret contravenția comisă de petentă prezintă un grad ridicat de pericol social și nu se justifică înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Raportat la considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă motiv pentru care o va respinge.

Pe cale de consecință s-a menținut procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/26.04.2013 întocmit de Poliția Municipiului Hunedoara.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petenta S_____ M____ M_______ solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii, anulării procesului verbal și exonerarea petentei de la plata amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, fără cheltuieli de judecată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea apelului s-a arătat că, deși instanța de fond, în sentința atacată, consideră că nu există motive de nulitate întrucât agentul constatator a întocmit procesul-verbal atacat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, apreciază că această reținere nu este fondată deoarece din punctul său de vedere, nu este îndeajuns pentru a se putea identifica, în mod corect locul constatării și săvârșirii contravenției.

Simpla mențiune referitoare la locul săvârșirii faptei contravenționale în cuprinsul actului contestat, respectiv DJ 687-Hunedoara nu este aptă de a face dovada faptului că apelanta a circulat în localitate.

În această ordine de idei, examinând planșele fotografice și raportându-ne la absența indiciilor temeinice apte să dovedească caracteristicile unei localități, apelanta apreciază că acestea nu sunt relevante sub aspectul identificării/stabilirii faptului dacă apelanta se afla sau nu în interiorul unei localități.

Față de aceste împrejurări, consideră că, în mod eronat instanța de fond, în sentința atacată că apelanta a comis contravenția reținută prin procesul verbal atacat.

Mai mult decât atât, conform prevederilor art. 6 CEDO, în acest caz funcționează prezumția de nevinovăție; de astfel, această hotărâre CEDO coroborată cu art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu art. 20 din Constituția României, ne arată că tocmai cel care a întocmit procesul-verbal trebuie să probeze conținutul acestuia și nicidecum petenta care, conform art. 6 paragraful 2 din CEDO, îi sunt recunoscute garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție.

Beneficiind de prezumția de nevinovăție, apelanta nu este obligată să să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor și dovedirea temeiniciei procesului verbal de contravenție revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției.

În atare condiții, apreciază că probele administrate de către intimată cu privire la temeinicia situației de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, nu sunt în măsură să facă, pe deplin, dovada vinovăției apelantei.

În ceea ce privește sancționarea apelantei, apreciază că amenda în cuantum de 675 lei presupune o sancționare excesivă, nejustificată raportat la gradul de pericol social concret al faptei.

Contrar reținerilor instanței de fond, total eronate, revine și arată faptul că apelanta s-a deplasat pe un drum unde traficul pietonal este inexistent, neputând în nici un fel de pericol traficul rutier la modul cum a fost aplicată sancțiunea.

Raportat la această împrejurare, a înțeles să invoce dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, dispoziții care prevăd că „sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.

Totodată, art. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește că sancțiunile care se pot aplica pentru săvârșirea unei fapte ce constituie contravenție sunt avertismentul, amenda contravențională și obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 5 ale aceluiași articol „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

Având în vedere că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională , nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilizare, de îndrumare a făptuitorului ca pe viitor să nu mai fie sub incidența unui text legal sancționator, instanța poate dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

De asemenea, la individualizarea faptei, solicită să fie avut în vedere și faptul că este la prima abatere și că nu a mai fost sancționată contravențional niciodată, iar scopul reglementărilor juridice, în materie rutieră, nu este cel de a se aplica sancțiuni contravenționale cât mai severe, ci cel de a asigura fluența și siguranța circulației pe drumurile publice.

În drept s-a invocat OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 republicată, art. 460 și urm. Cod procedură civilă, art. 218 alin. 3 Cod procedură civilă.

Intimatul a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, se constată că apelul formulat de către apelantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile invocate prin apelul de față de către apelant sunt neîntemeiate. Astfel, prima instanță a reținut în mod just că în ceea ce privește faptele și sancțiunile aplicate, procesul verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

Deși se susține de către apelantă faptul că simpla mențiune referitoare la locul săvârșirii faptei contravenționale în cuprinsul actului contestat, respectiv DJ 687 – Hunedoara nu face dovada că apelanta circula prin localitate, nu poate fi reținută de către instanță dat fiind faptul că pe fotografiile din dosar sunt și coordonatele care indică localitatea unde a fost săvârșită contravenția.

Cu privire la temeinicia actului de sancționare, se constată că instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția petentei în ceea ce privește săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121alin. 1 din HG nr. 1391/2006, raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, apreciind corect probele administrate în prezenta cauză.

Astfel potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, fapta conducătorului de autovehicul de a depăși cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.

Coroborând fotografiile video-radar comunicate de intimată, instanța reține că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținându-se în sarcina sa.

În ce privește măsura complementară de asemenea instanța de apel constată că aceasta se aplică în cazul săvârșirii contravenției prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, aspect apreciat corect de instanța de fond.

De altfel, față de gradul de pericol social sporit a faptei săvârșite de petentă, se apreciază că nu sunt criterii suficiente de reindividualizare a sancțiunilor.

Față de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente niciunul dintre motivele de apel, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul, găsind nefondat apelul formulat de către apelantă îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către apelanta S_____ M____ M_______ împotriva sentinței civile nr. 1560/2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 31.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S____ D_____ IFTIMUȘ A____ C______

concediu odihnăconcediu odihnă

Președinte TribunalPreședinte Tribunal

T______ C_____ MihaelaTimișan C_____ M______

GREFIER,

B___ A______ E____

4 EX./17.07.2014

S.D./S.E.D.

(judecător fond T________ G_______)