DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1402/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.10.2013

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: A________ L_______ G______

JUDECĂTOR: N_______ G_______

JUDECĂTOR: C______ A___ M______

GREFIER : S_____ C______ E____

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta – petentă __________________ împotriva sentinței civile nr.7768 din data de 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul ia act de faptul că părțile solicită judecarea cauzei în lipsă, de faptul că recursul este formulat în termen și de faptul că nu se solicită probe noi. Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față :

Prin sentința civilă nr.7768 din data de 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petenta __________________.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 21.09.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX petentul __________________, prin avocat, a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A., anularea procesului verbal _______ 12 nr. xxxxxxx/20.08.2012 întocmit de intimată.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că procesul verbal contestat nu conține semnătura olografă a agentului constatator și nici descrierea faptei.

În drept, petentul a invocat OG nr.2/2001 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susținerea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat și dovada de comunicare a acestuia.(f.4,5)

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare și art. 36 din O.G. 2/2001.

Intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei, la data de 24.10.2012, relații privind mijloacele de măsurare supuse controlului metrologic, planșa foto în baza căreia a fost întocmit procesul verbal anterior-menționat, autorizația de control pentru constatarea contravențiilor si aplicarea sanctiunilor prev. de OG 15/2002 pentru agentul constatator. Totodată aceasta a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 C. proc.civ.

La termenul de judecată din data de 20.12.2012, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 20.08.2012 de agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în valoare de 250 lei. Potrivit procesului verbal anterior menționat, în data de 24.07.2012, ora 11.08, pe autostrada A2 km 12 + 450 m vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXX aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție fiind prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.

Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta cuprinde semnătura electronică a agentului constatator A_____ S____ din cadrul CNADNR SA.

Potrivit Legii nr. 455/2001, pentru a avea valoare legală, o semnătură electronică trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv: să fie legată în mod unic de un semnatar, să asigure identificarea acestuia, să fie creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) și sa fie legată de datele în formă electronică la care se raportează astfel încât orice modificare să fie identificabilă.

Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, "înscrisul in forma electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile„, iar art. 7 al aceluiași act normativ prevede că „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronică îndeplinește aceasta cerința dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii„.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției menționează expres că acest document a fost generat și semnat electronic, motiv pentru care instanța a apreciat că nu poate fi identificat nici un motiv pentru care actul să nu poate fi calificat drept "înscris în formă electronică" în sensul art. 4 pct.2 din Legea nr.455/2001.

De asemenea instanța a considerat că informația cuprinsă în cadrul procesului verbal poate fi citită atât prin intermediul unui program informatic, cât și prin intermediul altui procedeu similar, sau chiar pe suport de hârtie, întrucât, odată generat și semnat electronic, înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizică pe suport de hârtie.

Prin urmare instanța de fond a apreciat că simplul fapt că, ulterior generării unui înscris electronic, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pe suport de hârtie pentru a fi comunicată ca atare, nu îi înlătură acestuia calitatea de înscris în formă electronică.

Cu privire la apărarea petentului în sensul că din cuprinsul procesului verbal contestat lipsesc datele privind descrierea faptei săvârșite, instanța a apreciat că nu o poate reține ca motiv de anulare a actului. Astfel, agentul constatator a descris fapta în mod detaliat fapta reținută în sarcina petentului, precizând că la data de 24.07.2012, la ora 11:08, vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXX, aparținând petentului, a circulat pe Autostrada A2 km 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Sub aspectul temeiniciei instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța de fond a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că petentul a fost sancționat potrivit art. 8 alin. 1, 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, care prevede că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2”.

Articolul 7 din același act normativ stabilește că „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Termenul de utilizator este explicat chiar în cuprinsul OG 15/2002, la art. 1 alin. 1 lit. b, unde se arată că: “ În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”

Din interpretarea sistematică a acestor texte legale a rezultat că are calitatea de contravenient deținătorul menționat în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau poate folosi autovehiculul în baza unui drept legal, acesta trebuind să facă dovada achitării taxei de drum. În acest sens sunt prevederile art. 1 alin. 6 din Regulamentul pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România potrivit OG nr. 15/2002 (Ordinul 769/01.10.2010).

Analizând temeinicia procesului-verbal contestat, din înscrisurile depuse la dosar de intimată (planșa foto) a rezultat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.

Prin urmare instanța de fond a apreciat că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției contestat, deși sarcina probei în revenea acestuia, conform art. 1169 C.civ., motiv pentru care l-a menținut ca fiind legal și temeinic întocmit.

Pe de altă parte, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii hotărăște și asupra sancțiunii.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Din procesul verbal contestat instanța a reținut că fapta petentului a fost sancționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei.

Instanța a constatat că petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 250 lei amendă, minimul prevăzut de lege pentru categoria din care face parte vehiculul, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia și de scopul urmărit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta __________________ solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul admiterii plângerii contravenționale.

Referitor la legalitatea si temeinicia hotărârii atacate, recurenta – petentă consideră ca instanța nu a făcut aplicarea corecta a prevederilor art. 16, 17 din O.G. 2/2001 si că se impune anularea procesului verbal contestat la instanța de fond. Procesul verbal de contravenție conține vicii care trebuie sa duca la constatarea nulității.

Se arată că in procesul verbal contestat, lipsește semnătura agentului constatator, semnătura olografa care in situația de fata este singura care ii poate conferi caracter legal. In cazul in care aceasta semnătura lipsește, apreciază că in speța sunt incidente prevederile art. 17 in O.G. nr. 2/2001 care sancționează procesul verbal contestat cu nulitatea absoluta.

Se mai arată faptul că actul constatator in cauza reprezintă o dovada ca intimata a încheiat in sarcina petentei in format electronic un proces-verbal de constatare a contravenției pe care nu l-a comunicat in modalitatea prevăzuta de legea 455/2001, adică prin intermediul unui program informatic sau unui alt procedeu similar, ci prin procedura prevăzuta de OG2/2001. se învederează că aceste două acte normative nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator in forma electronica a proceselor verbale fiind acunoscut aspectul ca acolo unde legiuitorul nu prevede in mod expres nici interpretul nu poate sa adauge.

În drept, art.299 și art.304 pct.7, 8, 9 C__, OG nr.2/2001.

Intimata, legal citată cu copie de pe motivele de recurs, nu a depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul formulat este nefondat și îl va respinge, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:

Tribunalul apreciază ca in mod corect prima instanța a procedat la verificarea legalității si temeiniciei actului administrativ contestat in temeiul dispozitiilor art. 34 si art. 16-19 din OG2/2001, constatand ca nu sunt motive de nulitate ale procesului verbal de constatare si contestare a contraventiei.

Astfel, s-a apreciat ca procesul verbal întocmit întrunește cerințele de legalitate in privința condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute si relative.

Susținerile recurentului referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, cu motivarea ca semnătura electronica nu produce efecte in condițiile in care procesul verbal creat in format electronic a fost printat si comunicat prin oficiul poștal , nu sunt pertinente.

In împrejurările in care Uniunea Europeană a adoptat Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, in scopul stabilirii unui regim juridic în materia încheierii actelor în format electronic,România a adoptat Legea 455/2001 privind semnătura electronică, respectiv normele de aplicare a acesteia (H.G. 1259/2001).

Semnătura electronica in sensul legii nr. 455/2001 reprezintă un pachet de date de integrat in documentele sau mesajele transmise , care, pentru a avea valoare legala, o semnătura electronica trebuie sa îndeplinească anumite condiții stipulate de Legea nr. 455/2001, respectiv sa fie legata in mod unic de un semnatar , sa asigure identificarea acestuia, sa fie creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar (utilizând un dispozitiv criptografic) si sa fie legata de datele in forma electronica la care se raportează astfel incat orice modificare sa fie identificabilia.

Semnătura reprezintă un eșantion de date care demonstrează ca o anumita persoana a scris sau a fost de acord cu acel document căruia i s-a atașat semnătura . De fapt, o semnătura digitala furnizează un grad mult mai mare de securizare decât semnătura olografa. Destinatarul mesajului semnat digital poate verifica atât faptul ca mesajul original aparține persoanei a cărei semnătura a fost atașata cat si faptul ca mesajul n-a fost alterat, intenționat sau accidental, de când a fost semnat. Mai mult, semnătura digitala nu poate fi negata; semnatarul documentului nu se poate disculpa mai târziu invocând faptul ca a fost falsificata. Cu alte cuvinte, semnăturile digitale permit autentificarea mesajelor digitale, asigurând destinatarul de identitatea expeditorului si de integritatea mesajului. Documentele semnate electronic beneficiază astfel de garanția autenticitatatii, integrității si nerepudierii in instanța a informatiilor digitale.

Documentele semnate electronic pot fi trimise prin posta electronica , dar orice document semnat digital poate fi tipărit la imprimanta, putând conține informația că documentul original e cel electronic si ca acesta poarta semnătura electronica a semnatarului.

Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, "înscrisul in forma electronica, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezintă drepturile, iar art. 7 al aceluiași act normative statuează ca in cazurile in care, potrivit legii forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporate, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificate calificat si generate prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Trebuie realizata distinctia intre generarea unui înscris in forma electronica si, pe de alta parte materializarea pe suport de hârtie a datelor si informațiilor create astfel.

Exista mențiune expresa in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei ca acest document a fost generat si semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care actul sa nu poate fi calificată drept "înscris in forma electronica" in accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001.

Fără îndoiala procesul verbal cuprinde o informație susceptibila a fi citita nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, înscrisul in forma electronica poate fi citit tot informatic, sau in mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoiala înscrisul electronic poate dobândi o existenta fizica, palpabila, pe suport de hârtie.

Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic informația pe care aceasta o cuprinde este tipărita pentru a fi comunicata ca atare, nu ii inlatura calitatea de înscris in forma electronica.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție întocmit pentru lipsa rovignetei de către agentul constatator care nu este de fata la întocmirea procesului-verbal si care aplica aceasta sancțiune uzând de modalitatea electronice, fara a semna personal procesul-verbal, actul purtând semnătura electronica nu este lovit de nulitate absoluta.

Nefiind alte probe administrate in fata instanței de fond care sa conducă la schimbarea împrejurărilor in care s-a savarsit fapta sau la aprecierea unei alte situații de fapt care rezulte in consecința, iar din oficiu, Tribunalul constatând ca sub aspectul legalității hotărârii atacate nu exista motive de ordine publica care sa conducă la casarea hotărârii , sentința pronunțata de instanța de fond fiind legala si temeinica, in conformitate cu dispozițiile art.312 C.P.C. se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – petentă __________________ împotriva sentinței civile nr.7768 din data de 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțata in ședința publica azi, 14.10.2013.

Președinte Judecător Judecător A________ L_______ N_______ G_______ C______ A___ M______

G______

Grefier

S_____ C______ E____

Concept red. gref.C.S.

Red. Jud. LGA/2exemplare/20.12.2013

Jud.fond S_____ I____- Jud.Cornetu