Cod ECLI ECLI:RO:TBILF:2016:009.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 67/2016

Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE A____ D_________

Judecător M______ E__

Grefier O______ S____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul F_____ C_______ împotriva sentinței civile nr.5619/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție R13, xxxxxxx/24.04.2013

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.01.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.01.2016 și apoi astăzi 25.01.2016 pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5619/31.10.2014 Judecătoria B_____ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul F_____ C_______ și a menținut procesul verbal atacat ca temeinic și legal întocmit obligând petentul la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx din data de 24.04.2013 petentul F_____ C_______ a fost amendată contravențional cu suma de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.8 al.1 din OG 15/2002, reținându-se în fapt că în data de 30.03.2013, ora 09.57 pe DN1, KM 54 + 950 m, Bărcănești, vehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând petentului a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Plângerea a fost depusă la instanță cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din același act normativ și a fost semnat de către agentul constatator.

Relativ la lipsa semnăturii agentului constatator, instanța a reținut că procesul-verbal a fost generat și semnat electronic conform prev. Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001 de către agentul constatator, fiind îndeplinită astfel condiția semnării procesului-verbal. Totodată reține că prevederile OG nr. 2/2001 nu fac nicio distincție în privința modalității de aplicare a semnăturii și, de vreme ce semnătura aplicată este recunoscută de lege, criticile petentului sunt neîntemeiate.

Cât privește susținerile petentului în sensul că amenda i-a fost în mod nelegal aplicată întrucât la data săvârșirii faptei aceasta nu mai era proprietarul autovehiculului, dreptul de proprietate fiind transmis prin contractul de vânzare cumpăare pentru un autovehicul folosit din 10.05.2012 numitului I____ D______ M_____, instanța urmează a le respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art.7 din OG nr. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si a deținerii rovinietei valabile, precum si a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine in exclusivitate utilizatorilor romani, iar in cazul utilizatorilor străini, aceasta revine in exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. În actul normativ este prevăzută și o definiție a utilizatorilor, aceștia fiind persoanele fizice sau juridice înscrise in certificatul de înmatriculare, care au in proprietate sau care, după caz, pot folosi in baza unui drept legal vehicule înmatriculate in România, denumite in continuare utilizatori romani (conform art.1 lit.b din OG nr.15 din 2002).

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții rezultă că, pentru ipoteza ce rezultă din speța în discuție, responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare și care are în proprietate autovehiculul.

Cât privește înstrăinarea dreptului de proprietate prin încheierea unui contract de vânzare – cumpărare în baza căruia s-a emis o factura fiscală conform susținerilor petentului (f.6), instanța reține că acest înscris este generator de drepturi și obligații numai în ceea ce privește raporturile dintre părțile contractante. Acest înscris (factură f.6) nu are dată certă dobândită prin una dintre modalitățile prevăzute de art.278 C.pr.civ., condiție ce este cerută înscrisurilor sub semnătură privată pentru asigurarea opozabilității față de terți.

În acest sens, instanța reține că prin forma cerută pentru opozabilitatea față de terți a actului juridic civil sunt desemnate acele formalități care sunt necesare pentru a face actul juridic opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor acestora. Această cerință de formă a actului juridic civil se justifică prin ideea de protecție a terților față de eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte juridice civile. Această formă este obligatorie, iar în cazul nerespectării acestei cerințe, sancțiunea constă în inopozabilitatea actului juridic, adică în posibilitatea terțului interesat (în speță intimata) de a ignora actul juridic invocat de părți.

În consecință, contractul de vânzare cumpărare depus la dosar produce efecte între petent și cocontractantul său, dar este ineficace față de intimată, astfel că petentul nu are posibilitatea de a se prevala de situația juridică izvorâtă din acest act juridic față de intimată.

Față de aceste considerente, instanța constată că amenda a fost în mod corect aplicată petentei, procesul verbal fiind legal întocmit și sub acest aspect.

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța reține că din probele administrate în cauză nu a rezultat o situație de fapt diferită de cea reținută prin procesul verbal de agentul constatator.

Astfel, potrivit art. 8 alin.1 din OG 15/2002, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție si se sancționează cu amenda, iar potrivit definiției de la art.1 lit.j din același act normativ rovinieta este documentul sau înregistrarea in format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Fapta săvârșită de petentă întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr.15 din 2002, iar intimata a probat săvârșirea acestei contravenții prin depunerea planșei foto (f.20,21 dosar).

Petentul nu a făcut proba contrară, prin depunerea dovezii achitării rovinietei la data săvârșirii contravenției.

Față de aceste considerente și întrucât în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a acestuia, instanța constată că forța probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, agentul aplicând petentei o amendă la nivelul minimului special. Astfel, raportat la gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanța reține că sancțiunea este proporțională, minimul amenzii fiind suficient pentru atingerea scopului aplicării unei sancțiuni contravenționale și nu se impune reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul F_____ C_______ solicitând admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că procesul verbal este întocmit legal, acesta fiind lovit de nulitate absolută nefiind semnat de agentul constatator.

A mai arătat că a respectat și îndeplinit procedura înmatriculării potrivit art.24 alin.2 lit.d din Ordinul 1501/2006, dovada fiind răspunsul de radiere autor emis de către Primăria P____ oficiul taxe și impozite aflat la dosar.

A învederat că potrivit dispozițiilor art.11 din OUG nr.195/2002 noul proprietar este obligat și trebuie să solicite autorităților transcrierea transmiterii dreptului de proprietate.

În drept a invocat dispozițiile art.17 din OG 2/2001, art.4 alin.2 din Legea 455/2001, art.7 și 9 alin.2 din OG 15/2002, art.11 alin.4 din OUG 195/2002, art.583 c.pr.civ..

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat învederând că potrivit art. 7 și 8 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002, obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

S-a mai susținut că potrivit Ordinului 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, art. 24, alin. 2, lit. d), petentul avea obligația să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele sau din baza de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate.

Analizând sentința apelată raportat la motivele de apel invocate tribunalul reține următoarele:

Prin sentinta civila apelată, Judecatoria B_____ a respins plangerea contraventionala formulata impotriva procesului verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/24.04.2013 prin care apelantul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 250 de lei pentru că a circulat in data de 30.03.2013 pe DN1 km 54+950m Bărcănesti fără a detine rovinietă valabilă.

Sentinta civilă nr.5619 din 31.10.2015 pronuntată a fost atacată cu apel de către petent care a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contraventie pentru lipsa semnăturii olografe.

Tribunalul retine că potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul – verbal de constatare a contravenției.

Prin articolul unic din Ordonanța Guvernului nr. 17/2010, aprobată prin Legea nr. 279/2013, termenul a fost prorogat până la data de 1 octombrie 2010.

În situația acestor contravenții, constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, procesul – verbal de constatare se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul – verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese – verbale de constatare a aceleiași contravenții.

Art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată conține o normă de trimitere la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, astfel încât această reglementare este aplicabilă, ca lege generală și în privința contravențiilor prevăzute de art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată.

Excepțiile de la aplicarea procedurii contravenționale de drept comun sunt indicate expres și limitativ în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 modificată și completată și constau, pe de o parte, în posibilitatea încheierii procesului – verbal de constatare a contravențiilor în condiții derogatorii de la art. 19 din Ordonanța nr. 2/2001 referitoare la semnarea procesului verbal de contraveninent și prezența unui martor, atunci când procesul – verbal se încheie în lipsa contravenientului și pe de altă parte, în stabilirea unei competențe teritoriale speciale a instanței care soluționează plângerea contravențională [art. 10¹ din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, derogator de la art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, modificată și completată].

Sub toate celelalte aspecte care nu au primit o soluție legislativă specială prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, modificată și completată, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor rămân pe deplin aplicabile.

În practica administrativă a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., procesele – verbale de constatare a contravențiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 s-a efectuat în condițiile art. 11 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aprobate prin Ordinul nr. 769 din 1 octombrie 2010 al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei (SIEGMCR).

Aceste procese verbale, communicate persoanelor sancționate contravențional potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul acestora nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și Hotărârii de Guvern nr. 1259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Tribunalul apreciaza că aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1259/2001 este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Astfel, fără a exclude de plano utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor de drept public, atunci când această posibilitate este permisă printr-o dispoziție expresă a legii, pentru a asigura compatibilitatea cu modalitatea în care actul este cunoscut de către destinatarul său, prin raportare la suportul de transmitere a informației, se observă că, în procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 (lege specială), care se completează sub aspectele nereglementate expres și distinct cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (dreptul comun în materie contravențională), de lege lata, o atare posibilitate nu există.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziții aplicabile, cu titlu de normă generală, în lipsa unor norme speciale, derogatorii în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, procesul – verbal de constatare și sancționarea a contravenției, încheiat de agentul constatator în lipsa persoanei sancționate, precum și înștiințarea de plată se comunică acesteia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului.

Această modalitate de comunicare prin care conținutul informațional al actului emis ajunge la cunoștința destinatarului său presupune eo ipso utilizarea formei scrise clasice, pe suportul de hârtie.

În plus, sfera de aplicare a semnăturii electronice, indiferent de forma acesteia, simplă sau extinsă, rezultă cu evidență dintr-o interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 4 pct. 1 – 4, art. 5, art. 7 din Legea nr. 455/2001, republicată.

Astfel, art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, definește înscrisul în formă electronică ca fiind o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificația inteligibilă destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

Totodată, pe baza definiției legale conținute de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, republicată, literatura de specialitate a decelat elementele definitorii ale actului juridic în formă electronică, pe baza cărora acestea sunt distinse de forma scrisă, clasică, pe suport de hârtie, printre aceste elemente fiind indicat modul diferit, de acces, la manifestarea de voință.

Astfel, s-a arătat că: Având o formă de exprimare specifică - electronica - atunci și modul de acces la această manifestare de voință este diferit: în timp ce înscrisurile clasice sunt citite de oameni în mod direct, înscrisurile electronice sunt „citite” prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar>

Totodată, s-a observat că definiția legală a înscrisului electronic nu distinge între mijloacele tehnice care permit citirea înscrisului în formă electronică și că acesta poate fi, deopotrivă conținut, de unitățile de stocare a memoriei din calculatoarele personale ori telefoanele mobile, putând fi astfel de înscrisuri documentele electronice în format doc, pdf, txt, jpg, etc., mesajele email, mesajele sms, mesajele instantanee.

Prin urmare, pentru că un act juridic, înțeles atât ca negotium, cât și ca instrumentum, să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001, republicată trebuie ca manifestarea de voință a celui de la care actul emană să îmbrace forma electronică și, totodată, să ajungă la destinatarul transmiterii în aceeași formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic.

Această specificitate distinge înscrisul electronic, de înscrisurile „clasice”, pe suport de hârtie.

În caz contrar, atunci când manifestarea de voință a emitentului actului este expediată și ajunge la destinatarul său pe suport de hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001, republicată, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Art. 4 pct. 3 din aceeași lege definește semnătura electronică ca reprezentând date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din aceeași lege ca reprezentând semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este legată în mod unic de semnatar;

b) asigură identificarea semnatarului;

c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;

d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioară acestora este identificabilă.

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că, logic și juridic semnătura electronică se atașează unor date în formă electronică, fiind improprie primirii, de către destinatar, a informațiilor pe suport de hârtie.

În aceste condiții, actul original ce cuprinde ori căruia i s-a atașat semnătura electronică a autorului său este stocat pe un suport informatic și beneficiază de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care se referă doar la „existența unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar în favoarea terților, nu împotriva lor.

Înscrisul comunicat celeilalte părți pe suport de hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, are doar valoarea unei copii a înscrisului electronic original.

Aplicând aceste considerații de principiu în privința proceselor – verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, acte administrative unilaterale care, în principiu, se bucură de prezumția de autenticitate, se observă că, în soluționarea problemei de drept generată de practica administrativă prezentată în precedent se justifică, pentru acest punct al analizei, următoarele concluzii:

a) Procesul – verbal întocmit în format electronic, având atașată/asociată o semnătură electronică extinsă care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic, stocat pe un suport informatic al autorității din care face parte agentul constatator, beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Însă, această prezumție nu funcționează împotriva terților (în cauzele analizate, persoanele sancționate contravențional), ci în favoarea lor. În plus, un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, motiv pentru care este lipsit de forța executorie atașată actelor administrative unilaterale adoptate în regim de putere publică.

b) Procesului – verbal imprimat pe suport de hârtie, comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nu i se poate asocia, logic și juridic, o semnătură electronică extinsă.

Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.

Acest act nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, în mod normal, însoțește actele administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă impuse în acest scop.

Cel de-al doilea aspect de analiză vizează aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, modificată și completată, potrivit cărora lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, iar nulitatea se constată din oficiu.

Textul consacră un caz de nulitate absolută a procesului – verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial care, astfel cum s-a aratat în precedent, vizează autenticitatea actului administrativ.

Sancțiunea nulității intervine, în această situație pentru lipsa unui element esențial al actului constatator, indiferent de existența sau nu a unei vătămări.

Inserarea în cuprinsul procesului – verbal transmis persoanei sancționate contravențional pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 a mențiunii că procesul – verbal a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare nu pot avea semnificația acoperirii nulității absolute care intervine în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, întrucât, de principiu aceste nulități nu pot fi acoperite.

Pe de altă parte o atare mențiune nu are nici semnificația juridică a înlăturării prezumției de vătămare a petentului instituită de legea contravențională în cazul nulităților exprese, întrucât, în cazul nulităților absolute exprese o atare probă nu poate fi făcuta

Tribunalul apreciaza că nu poate fi reținut argumentul de interpretare potrivit căruia art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate, semnătura olografă a agentului constatator, astfel încât potrivit principiului ubi lex non distinguit, nos distinguere debemus, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției poate fi semnat și prin aplicarea semnăturii electronice.

În primul rând, argumentul de interpretare extensivă a legii contravenționale (lex dixit minus quam voluit) nu poate funcționa în plenitudinea sa în fața principiului legalității care impune o interpretare strictă a acestei legi, astfel încât rezultatul interpretării să fie concordant cu voința legiuitorului.

În al doilea rând, astfel cum s-a aratat, prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 455/2001, republicată, voința legiuitorului a fost aceea ca procesul – verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicat persoanei sancționate pe suport de hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătura electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă analizată și în privința proceselor – verbale încheiate în condițiile art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, de personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ar fi prevăzut, în cuprinsul acestui act normativ, o soluție similară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/2014 prevederilor art. 43 alin. (6). Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală care consideră valabil actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, chiar dacă nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii și ștampila organului emitent, dacă îndeplinesc celelalte cerințe legale aplicabile în materie.

Este adevărat că semnătura electronică extinsă atașată unui înscris în format electronic pentru care forma scrisă este cerută de lege ad validitatem îndeplinește aceeași funcție întocmai semnăturii olografe pe înscrisul imprimat pe suport de hârtie și, în plus aduce garanții suplimentare, de unicitate, identitate, securitate, integritate, neputând fi repudiată de autorul său, însă aceste funcții nu sunt recunoscute decât atunci când înscrisul căruia i se atașează este transmis și primit de către destinatarul comunicării tot în format electronic.

În caz contrar, atunci când înscrisul este primit de către destinatarul său pe suport de hârtie, autenticitatea actului, atunci când forma scrisă este cerută de lege ad validitatem este asigurată doar prin aplicarea, pe acest act, a semnăturii olografe a agentului instrumentator (In solemnibus forma dat esse rei).

Nu in ultimul rand tribunalul retine ca in acelasi sens sunt si dispozitiile Deciziei 16/16 februarie 2015, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii

Asa stand lucrurile, observand ca procesul verbal contestat nu este semnat, lipsa semnaturii atragand, potrivit art. 19 din OG 2/2001 nulitatea acestuia, tribunalul urmeaza să constate nelegalitatea procesului verbal contestat.

Pe de altă parte, apelantul petent a invocat pe calea cererii de apel si netemeinicia procesului verbal motivat de faptul că nu mai este proprietarul autoturismului pentru care a primit amenda. Acest fapt este dovedit de inscrisul de la fila 6 din dosarul de fond care a primit dată certă, conform art. 278 alin.1 pct.2 C.p.c., prin prezentarea acestuia la o autoritate sau institutie publică.

Potrivit art.11 alin.4 din O.U.G. 195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Având în vedere cele de mai sus, se poate constata că apelantul petent nu mai era proprietarul autovehiculului surprins circulând fără rovinietă, fapt deovedit printr-un înscris cu dată certă, opozabil tertilor, inclusiv intimatei. Astfel, doar din culpa noului proprietar, care nu si-a indeplinit obligatiile prevăzute de art.11 alin.4 din O.U.G. 195/2002, s-a ajuns la situatia în care apelantul petent a fost amendat.

Având în vedere cele de mai sus, tribunalul constată că si critica privitoare la netemeinicia procesului verbal este întemeiată.

În concluzie, constatând atât nelegalitatea, cât si netemeinicia procesului verbal contestat, tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 C.p.c., va admite apelul si va schimba în tot sentinta civilă atacată ăn sensul în care va admite plângerea contraventională si va anula procesul verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/24.04.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelantul F_____ C_______- _____________________, ___________________, J____ ILFOV împotriva sentinței civile nr.5619/31.10.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosar nr.XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA- CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ -CESTRIN - sector 6, București, ____________________. 401A.

Schimba in tot sentința civilă apelată, în sensul că:

Admite plângerea contraventională.

Anulează procesul verbal de contraventie _________ nr.xxxxxxx/24.04.2013.

Definitiva.

Pronunțata in sedinta publica astazi, 25.01.2016.

Președinte, A____ D_________		Judecător, M______ E__
	Grefier, O______ S____

Red.jud.EM

Red.jud.fond. P____ V_______ B_____

Comunicat 2 ex./